op. 10, « Dansând cu vara »
Încă mai zbori visându-ţi dimineaţa/Cu fructe pârguite-n voal de rouă?/ Sau vrei acum s-alergi sub lună nouă/ Pe iarba necosită din fâneaţă?//
Cuprins rotund cu braţele-amândouă/Înaltul miez al zilei te răsfaţă;/Tu iei cu stânga cupa cu dulceaţă,/ Cu dreapta-i mângâi tâmpla ca să plouă.//
Când curcubeul vine să se-ncline/Dinspre nadirul apelor măiastre,/Semn violet îţi lasă în retine://De pace şi iubire care ţine,/ De joacă roză pe câmpii albastre,/De revenire iar şi iar la tine.///
DAN GHENEA 
Este superb . M-a invaluit nostalgia citindu-l …
Aveti har .
E atâta răcoare în rimă și-mi place atât de mult versul încât mă-npinge gândul să mă mut în vara dumneavoastră…Dacă-mi dați viză, desigur… 🙂
ma-mpinge…
Aici ne-ați lăsat să privim în sufletul dumneavoastră, cum este să te uiți prin curcubeu la limpezimea apelor unui râu de munte