1.2.0. Am  inteles ca nu pot merge inapoi. Am constatat ca nu am ajuns acolo unde spunea harta cu care am plecat de acasa ca trebuie sa ajung. Imi trebuie o harta noua.

1.2.1. Harta pe care o primim in copilarie arata cam asa:

(Multumesc Nazdravanilor pentru desen!)

Un drum drept, parcurs doar cu propriile puteri, trecand neinfricat peste valuri. Si daca fac ceea ce trebuie primesc ceea ce merit (fantasma lumii drepte), adica o comoara care ma asteapta.

1.2.2. Un adult va vedea, la un moment dat, ca harta poate fi citita si ca o harta a impasului:

a. constat ca abilitatile pe care le-am dobandit mergand pe uscat (rezolvand exercitii cu solutie cunoscuta) nu pot fi aplicate decat partial pentru traversarea marii;

b. mijloacele pe care mi le pot asigura de unul singur (conformandu-ma unei scheme care spune ca singur trebuie sa-mi rezolv problemele)  nu par sa garanteze succesul expeditiei; or, daca nu controlez situatia, orice se poate intampla (conform schemei totul sau nimic);

c. nesiguranta rezultatului se transforma in certitudinea ca nu sunt pe drumul cel bun (« drumul bun e drumul sigur »);

d. faptul ca nu sunt pe drumul cel bun e numai vina mea (conform reciprocei teoremei lumii drepte : daca nu ti-e bine inseamna ca nu ai facut tot ce trebuia);

e. de intors, nu ma pot intoarce, pentru ca am crescut si nu mai incap pe anumite usi inguste; sa merg inainte, mi-e frica; sa explorez in dreapta si in stanga (prin incercare si eroare) nu am fost invatat.