„Nu ştiu ce înseamnă să ai sânge albastru. Ştiu doar că recunoşti imediat o doamnă adevărată, pentru că e modestă. »
Spune asta o descendenta a lui Ludovic al XV-lea, o principesa care a avut-o ca matusa pe ultima împărăteasă a Austriei.
Regina Ana a României împlineste 90 de ani. (Mai mult despre manifestarile prilejuite de aceasta aniversare – aici)
„Nu suntem o familie in care se plange. Ar fi prea simplu.”
Regina Ana nu a cautat si nu a avut niciodata o viata usoara. Nu s-a plans. A luptat pentru valorile in care a crezut, a muncit si a transmis fiicelor sale spiritul liber si modestia ce o caracterizeaza.
România a avut o serie de regine exceptionale. Regina Ana este din acelasi aluat ca vrednicele de amintire Elisabeta, Maria si Elena.
Atunci cand am dubii ca România valoreaza ceva, imi amintesc imediat ca niste principese venite din Germania, din Marea Britanie, din Grecia, au iubit aceasta tara si au stat cu acest popor in marire si in dezastru.
Iar urmarind acest film, am fost miscat de multumirile pe care le aducea lui Dumnezeu Regina Ana, pentru faptul ca a apucat sa paseasca in tara pe care o iubea fara s-o fi putut vedea.
DAN GHENEA 
Reblogged this on albastru de ….
Reblogged this on In Tacere.
Daca a iubit atat de mult tara , de ce nu a invatat si limba acestei natii?
Toate reginele Romaniei au invatat limba tarziu, dar au iubit Romania mult.
Intrebarea e, totusi, incorecta: voiati ca regina sa invete limba romana pentru a intelege mai bine tonele de mizerii care s-au scris in limba romina (cu i din i) despre rege si despre adevarata Romanie vreme de peste 50 de ani?
Cei care scriau si spuneau acele mizerii in romaneste isi iubeau tara? Sau Regina Maria, care scria in englezeste la superlativ despre Romania isi iubea tara? Sau Carmen Sylva care era premiata de Academia Franceza pentru scrierile sale in franceza si care traducea marea poezie romana in germana?
Erau patrioti securistii care injurau in romaneste?