RUPTE e un acronim pentru răsturnate, uzate, părăsite, trădate, expulzate. Rupte de sensul lor originar.
FUNDAMENTÁL, -Ă I. adj. de bază, principal, esențial.
Termenul derivat « fundamentalist » a devenit, in mod ciudat, o eticheta negativa. Se vorbeste despre pericolul fundamentalismului si despre virtutile tolerantei. A nu fi « fundamentalist » pare sa fie imperativul minimal al educatiei civice.
Daca o casa are o fundatie solida, e bine. Daca un om recunoaste ca are o fundatie solida, s-ar putea sa fie categorisit ca « fundamentalist ».
Exemplele « clasice » de fundamentalism cu care ne bombardeaza mass-media sunt de, fapt, exemple de rigorism.
Conflictul dintre fundamentalism si rigorism e ilustrat cel mai bine de fundamentalistul Iisus din Nazaret:
« Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta ». Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: « Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi ». Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. (Evanghelia dupa Marcu)
Rigoristii, pe de alta parte, vorbesc asa:
Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? (Evanghelia dupa Ioan)
Cel care stie care e adevarata fundatie le raspunde:
« Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. » Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc.
Ar parea ca Iisus e un adept al relativismului moral, daca povestirea s-ar opri aici. Finalul nu lasa insa nici un dubiu ca e fundamentalist, dar nu rigorist:
Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.
Rigoristii sunt profund dezorientati. Ei nu stiu sa distinga o ierarhie a poruncilor, asa ca vor sa aiba reguli stricte pentru orice. Stabilind sute de reguli, uita pe parcurs chiar fundamentele.
Partea rea e ca fundamentele insasi au capatat o presa proasta. Putini mai indraznesc sa vorbeasca despre fundamente, si mai putini indraznesc sa scrie. Probabil ca nu as fi scris acest text daca nu as fi citit pe un blog de calitate ca autorul se defineste, fara ezitari, ca fundamentalist crestin. E vorba de Tudor Visan-Miu, un tânar deosebit pe care va invit sa-l vizitati aici.
Vă felicit şi vă mulţumesc pentru această apologie a fundamentului.
Precizez, totuşi, un detaliu semantic: eu mă definesc drept « creştin fundamentalist ». E o diferenţă subtilă: nu am devenit « fundamentalist » căutând un fundament – pe care l-am găsit în creştinism, ci am ales să urmez creştinismul în fundamentul său. Astfel spus – nu am căutat fundaţia, ci, pur şi simplu, am găsit-o (fără s-o caut), mi-a părut solidă şi m-am hotărât să mă înalţ pe ea 🙂
Bineînţeles, discuţia despre fundamente este complicată, şi pentru că există mai multe zidiri. Între fundamentul personal şi fundamentele celorlalţi, trebuie căutat un echilibru. Astfel se crează, cred, o TEMELIE SOLIDĂ. [Acest echilibru încă în caut].