« Uneori stai si te gandesti daca e ingaduit vreun fel de iubire de sine… N-ai voie sa te distrugi. Nu-i egoism, sa nu talcuim gresit; dar uneori parca ti-e ingaduit pentru tine, pentru salvarea ta, sa cugeti la tine savarsind binele. Este forma, as zice, adevarata, a iubirii de sine » […]
(Părintele Galeriu – Predică despre iubirea vrăjmasilor)
DAN GHENEA 
va trimit ceva pe mail
« Cel care suferă are nevoie să îi fii alături în necazul lui, să îl însotesti până în adâncul durerii, fără a încerca să îl convingi de inexistenta acestei dureri sau cât de rău îsi face siesi, tânguindu-se astfel. Trebuie să acorzi timp lucrării lăuntrice să lucreze.”
(Mitropolitul Antonie al Surojului, în Viata, boala, moartea, editura Sfântul Siluan 2010)
Am gasit asta chiar azi pe http://indrazneste.wordpress.com/ (articolul Empatia – un secret uitat?)
da, e tot mai bine …se limpezesc lucrurile…
Multumesc mult !