Mois : novembre 2013

Penultima bruma


Si lui Socrate ii vine in minte imaginea unui imblanzitor de cai – ar vrea sa aiba o femeie care sa-i opuna rezistenta, dar in acelasi timp sa poata recunoaste valoarea adevarului. Isi aminteste ca in urma cu cinci ani, cand isi facuse un nume in razboi salvandu-l pe nobilul Alcibiade, un atenian de vaza ii spusese ca are o fata de maritat – Xantipa. Atunci nu se gandise nicio clipa sa spuna da.

Intre timp se dusese si vestea Xantipei ca o fata batrana indaratnica si pretentioasa – nu la avere, caci avea destula de la tata, ci la spiritul barbatilor. Si ii decretase pe toti prea prosti pentru ea. Asta da provocare pentru un filosof.

Cunoaste-te pe tine insuti putea fi largit prin cunoasterea acestui mare mister – sufletul femeii. Iar in privinta asta, metoda socratica nu a prea dat roade. A trebuit sa ne multumim cu stiinta de a nu sti nimic.

Xantipa, in schimb, spre deosebire de toti discipolii sai, a  inteles de ce a vrut sa moara Socrate in modul in care a facut-o. Desi paruse, timp de 15 ani, cat a durat casnicia lor, prea mult preocupata de „treburi marunte” ca banii, casa si cresterea copiilor…

Articolul integral, penultimul din seria Brumelor, il puteti citi pe Ralix.ro (aici)

Bine ca nu e român!


ronaldoCristiano Ronaldo a calificat echipa de fotbal Portugaliei la Campionatul Mondial. Am urmarit cu placere meciul de la Stockholm in care cele doua echipe si-au pus in valoare vedetele (Zlatan Ibrahimovici la suedezi, Cristano Ronaldo la portughezi).

Ronaldo a marcat trei goluri, dar putea marca si cinci. Zlatan Ibrahimovici l-a aplaudat la golul trei, impreuna cu intreg stadionul. Si atunci mi-am dat seama de ce nu avusesem niciun chef sa sper ca Romania se va califica (de fapt, cred ca mi-era chiar putin frica de ipoteza ca echipa lui Piturca s-ar putea califica, prin cine stie ce accident bizar!).

1. Pentru ca asa-zisa echipa reprezentativa e intr-adevar reprezentativa doar pentru un grup de oameni care ne vand ca fotbal o afacere urat mirositoare.

2. Pentru ca echipa incropita de federatia de pseudofotbal e folosita pentru a crea momente de falsa de solidaritate nationala.

3. Pentru ca o victorie ar fi confirmat nefericita mentalitate « totul pentru rezultat ». Nu vreau sa urmaresc 90 de minute de antijoc si sa ma entuziasmez pentru un 0-0 care « ne tine in cursa pentru pentru calificare »

4. Si, cel mai important, pentru ca vreau sa apuc ziua in care stadionul va aplauda un gol frumos al adversarului. Sau macar sa nu il fluiere pe un jucator al echipei proprii atunci cand are o zi mai proasta. Asa cum a patit Bogdan Stancu pe Arena Nationala ieri (desi, culmea, a fost singurul dintre romani care a marcat in cele 180 de minute cu grecii).

Asa ca e mai bine ca  nu e român Cristiano Ronaldo. Desi, daca ar fi fost, nu avea mari sanse sa prinda nationala.

Octava adevărului


de Sandu TUDOR

Adevărul poate fi tâlhărit sau numai furat,
Poate fi născocit, întâlnit sau câştigat,
Poate fi încă ghicit sau poate fi dat,
Dar nu e mântuitor decât întrupat.

Sandu Tudor a murit la Aiud intr-o zi de 17 noiembrie a unui an incert (1960 sau 1962).

24 de zile in Balcani (8): Lectura matinală


 » Cei care-si fac din religie zeul lor nu vor mai avea Dumnezeu pentru religia lor »

(Thomas Erskine of Linlathen, citat de C. S. Lewis – Despre minuni, motto la capitolul Crestinism si « religie »)

Lumea ca dar


Prin chipul propriu ce-l dă fiecare lumii, fiecare dăruieşte lumea ca un dar al său tuturor şi o primeşte de la toţi […]Nici unul nu are dreptul să confişte părţi mai mari din lume, căci prin aceasta ele rămân nedezvoltate deplin.[…]Fiecare trebuie să considere lumea întreagă ca a sa, dar pentru a o dărui, cu pecetea pusă de înţelegerea şi munca sa, pe ea, celorlalţi.[…]Prin tot ce gândesc şi lucrează oamenii în fiecare zi trebuie să se menţină un circuit continuu al iubirii între ei. Numai în acest caz oamenii se întâlnesc deplin în lume şi o realizează. O lume împărţită rigid, în parcele, pune graniţe de netrecut între oameni, şi lumea nu mai e loc de întâlnire şi mijloc de comuniune. Dar nici o lume socotită numai ca obiect al unui drept comun, şi nu şi al unei datorii şi al iubirii reciproce, ca obiect de dăruire continuă între oameni, nu mai e o lume de întâlnire şi iubire.

(Dumitru Stăniloae – Darul lui Dumnezeu către noi –  sursa aici)

Inteligenţa nu are valoare…


… decât dacă serveşte iubirea

L’intelligence ne vaut qu’au service de l’amour  (Antoine de Saint-Exupery)

24 de zile in Balcani (7): Mala Plaža


ulV-am spus cum e ziua pe Bulevardul Skanderbeg. Spre seara, animatia se muta pe o strada care duce spre Mala Plaža (Plaja Mica), aflata chiar in centrul orasului. Stiu ca suna bizar sa spui ca o plaja se afla in centru, dar la Ulcinj asa e: orasul se arcuieste in jurul unui golf marginit de doua promontorii, intre care se gaseste o zona mai joasa cu zona comerciala si de promenada concentrata in jurul plajei. 

Am lasat masina intr-o parcare si am dat o tura pe jos pana aproape de plaja, inainte de apusul soarelui, dar straduta care trecea pe langa bazar era deja plina de masini asa ca am hotarat sa luam masa intr-un loc cu vedere pana la mare. S-a intamplat sa fie si un restaurant de peste, ceea ce nu putea decat sa ma bucure stiind ce surprize placute poti avea cand se apuca levantinii sa gateasca din bunatatile marii. (Restaurantul se vede in poza deasupra zonei puternic luminate).

In acest punct al bulevardului, in poza apar cateva masini. Dar, de-a lungul celor doua ore care au urmat, am putut sa observam de sus urmatoarea scena: oamenii continuau sa vina cu masini, desi era clar ca nimeni nu mai trecea de zona bazarului vechi; coloana de masini a tot crescut pana cand puteam vedea, la cincizeci de metri de noi, ce faceau oamenii din ultimele masini; iar la un moment dat, cei care erau ultimii in coloana si-au lasat masinile acolo in mijlocul strazii si au plecat mai departe pe jos; evident ca nimeni nu mai putea intoarce din acest moment, asa ca ca am vazut tot mai multi lasandu-si masinile si plecand. Nu-mi dau seama cum s-au deznodat, pentru ca atunci cand am plecat acasa masa de masini era tot acolo.

Pestele si calamarii au venit, intr-adevar, in combinatii pline de savoare.

Miss uni©vers: părul


Continuam jocul? Atunci va propun ca in etapa a doua sa ne delectam cu frumusetea (poetica) a podoabei capilare. Apoi votam din nou.

Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, –
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului. (
Nichita Stanescu – De dragoste)

24 de zile in Balcani (7): Plimbare matinală


Primul lucru pe care il fac dimineata este sa dau o tura, oarecum la intamplare, prin imprejurimi. O ora, o ora si jumatate. La intoarcere mai am inca o ora de citit pe terasa pana sa se trezeasca fetele.

Azi am luat-o spre promontoriul care margineste spre nord-vest Marea Plaja. Vile de toate felurile de o parte si de alta a unui canal cu apa de mare. Stiu deja (avand in vedere ca majoritatea turistilor sunt albanezi kosovari), ca pana si in curtea celor mai modeste voi vedea masini mult prea scumpe.

Se confirma. Viitorul nu suna deloc bine pentru cel mai nou stat european, daca independenta a adus masini de ultima generatie noilor conducatori (izvorati din apele tulburi ale razboiului civil), in timp ce restul natiunii este chiar mai saraca decat inainte.

Maslini, meri, nuci, piersici, peri, lamai, portocali, smochini, intr-o devalmasie vesela si deconcertanta. Imi place varietatea pomilor. La un moment dat imi aminteste de tataie care, cam pe cand aveam poate vreo zece ani a inceput sa aduca puieti de diverse specii pentru a avea in curte si altceva decat cei doi visini, un nuc, un dud si un corcodus. A pus trei meri (a ajuns la maturitate doar unul, poate si pentru ca ceilalti doi serveau adesea de jaloane pentru bicicleta Pegas), un păr (care nu s-a prins), un zarzar si trei pruni. « Si cand o sa faca fructe? », l-am intrebat. « Ehe, cine stie daca o sa mai apuc sa mananc eu mere, da’ o sa mancati voi si o sa va aduceti aminte ». Asta imi spun mie pomii – ca e un om care i-a pus fara gand sa manance el din poame ci sa manance altii si sa zica bogdaproste.

Trec pe langa uneltele de pescuit traditional care nu-si mai asteapta stapanii decat atunci cand vin turistii sa deprinda mestesugul. Turistii vin insa dupa noua, ceea ce, intre noi fie vorba, nu prea e ora traditionala de pescuit.

Ajung la promontoriu. Locul are o frumusete salbatica. Imi pare rau ca nu mai gasesc poza cu cele doua semne de avertizare: in stanga « cad pietre », in dreapta « nu va plimbati pe timp de furtuna » (era figurat un val inalt care se rostogolea spre un om). Mi-e greu sa-mi dau sema daca hotelurile care stateau cu spatele la cativa metri de stancile instabile (si aparent nu prea bine asigurate) erau in regula cu autorizatiile de constructie.

18 Brumar


Dragostea nici nu se naşte într-o singură zi, nici nu moare într-o singură zi. Dar exista unele zile cu bruma si lumina rece dimineata in care dragostea respira mai greu.

Statisticile indica ora 4 dimineata ca fiind cea mai letala pentru persoanele cu afectiuni respiratorii. Daca ar fi sa-mi imaginez o ora fatala a despartirilor, as paria pe ora noua, intr-a noua dimineata din noiembrie.

O dimineata cu bruma. Neaparat o dimineata cu bruma. [continuarea aici]