Nu are muzică luna lui Marte;
Împrăştie mintea-n dezmăţ de culori
Pe pruni înverziţi şi pe geamuri cu flori,
Iar cuvintele se dau la o parte.

În recviem vital aprinse viori
Fără arcuş, feminine şi brute,
Revarsă în creier lebede mute
Pe galbene, negre şi roşii umori.

Beat de imagini, flămând de poveste,
Cu vocea zălog în motet nupţial,
Rog strălucirea mai blândă să fie;

Să-mi lase opt-nouă vorbe modeste
Să le acordez pe un fir de ţambal
Şi-un haiku încet să beau la chindie.