Una peste alta, a fost o experienţa absolut minunată. Îmi vor ramane în amintire şi puiul de piţigoi stătea pe cărarea de alergare şi pe care l-am evitat în ultima secundă, după care l-am aşezat la loc ferit, în iarbă. Şi startul solemn dat în prezenţa Alteţei Sale Regale Principele Nicolae. Şi traseul minunat de alergare, de-a lungul bulevardului Kisseleff şi pe lângă lacul Herăstrău. Şi blândeţea privirii Principesei Margareta, la festivitatea de premiere. Şi sentimentul că ţara asta merită oameni demni la conducerea ei, oameni care să o iubească şi sa o respecte nu din vorbe, ci din fapte, aşa cum o fac de atâta timp membrii Casei Regale a României.
Am citit şi recitit de ieri până azi acest comentariu al Ramonei, în care descrie participarea ei la 10 Mai (l-am şi postat integral pe celălalt blog – Regatul României; tot acolo am început o nouă serie – Paşoptiştii, Dumnezeu şi trei mari regi). Mi-a reînnoit speranţa că ţara asta nu va pieri. Cel puţin atâta timp cât vor trăi oameni care pot să îi vadă chipul frumos, care pot să o iubească.
DAN GHENEA 
Mă bucur că v-am putut transmite puţin din frumuseţea acelei zile. Să vă mai spun şi că, pe parcursul maratonului, câţiva dintre alergători m-au salutat cu vorbele « Traiasca Regele! »? Că o doamnă din personalul hotelului unde m-am cazat, ştia despre maraton şi mi-a dorit succes? Că nu m-am simţit la niciun alt maraton atât de relaxată şi bucuroasă pentru simplul fapt că mi s-a oferit respect (prezenta membrilor Casei Regale atât la start, cât şi la festivitatea de premiere)?
De ce cred eu în monarhie? Ei bine, eu nu cred în monarhie. Monarhia este un concept. Oamenii care o reprezintă fac diferenţa. Şi încă ce oameni ne reprezintă pe noi în ţară şi peste hotare!!! Oameni cu care nu îmi este ruşine, care îmi inspiră un profund respect, care au principii şi coloană vertebrală, care înţeleg ce sunt acelea patriotismul şi dragostea autentică de ţară. În comparaţie, am nişte politruci împinşi în fruntea ţării de partidele lor, lacomi, lipsiţi de repere morale, de bun simţ şi de respect faţă de poporul pe care îl reprezintă. Am citit, am deschis larg ochii, m-am uitat în suflet şi ştiu, cu claritate, că monarhia este, în clipa de faţă, singura soluţie viabilă pentru România. Singura care ar putea să şteargă ruşinea şi tristeţea de pe fruntea ţării mele.
Ramona, felicitari pentru participarea la maraton! Am si eu cativa prieteni, in tara si in afara, care participa regulat la curse de (semi)maraton si castiga chiar medalii. Bravo tie pentru perseverenta! Eu, de cand m-am cocotat pe tocuri, incerc sa-mi gasesc echilibru’ cand port balerini :))
Mulţumesc, Mary Ana! Te felicit şi eu, fără nici cea mai mică urmă de glumă, pentru determinarea de a umbla pe tocuri. Eu nu îndrăznesc să mă aventurez prea departe de pământ decât în cazuri extreme. 🙂
Speranta moare ultima.