Fata care a stat lângă mine
marţi la casa librăriei
Whitcoulls din Hamilton
de Glenn Colquhoun
Pentru zece secunde am fost
îndrăgostit de tine.
În prima secundă ne-am întâlnit.
Tu cumpărai cărţi de bucate.
În a doua secundă ne-am întors
Luând din priviri bucăţi din celălalt.
În a treia secundă ne-am ţinut uşor unul pe altul.
Pielea ta era o pisicuţă jucânduse cu o perdea.
Ne-am sărutat în secunda a patra.
Porţile din faţă s-au lovit de zidurile noastre.
Ne-am căsătorit în secunda a cincea.
Rochia ta era din palmier Nikau.
Într-a şasea secundă am construit o casă cu vedere spre lac.
Nu a fost niciodată ordonată şi iarba ne ajungea la genunchi.
În secunda a şaptea ne-am certat:
În legătură cu pasta de dinţi şi cu poezia
si cu cine să ducă gunoiul.
Într-a opta secundă am devenit graşi şi fericiţi
şi ne întindeam pe pământ după masă.
Burta ta zvâcnea cu un copil rotund.
În secunda a noua eram bătrâni în aceeaşi grădină
a aceleiaşi case pe malul aceluiaşi lac în aceeaşi dragoste.
În secunda a zecea ne-am spus la revedere.
Mâna ta a alunecat departe de mine dar
mi s-a părut ceva ce-aş fi putut simţi.
Am trecut iarăşi unul pe lângă altul fără întoarcere
Ca şi cum totuşi ne-am întâlnit într-un fel doar la casa
librăriei Whitcoulls din Hamilton
într-o marţi bleu pal de septembrie.
(originalul aici)
DAN GHENEA 
Gabi, si mie imi place Bogdan Ota! 🙂
Ce mica este lumea, uneori.
Eu am aflat de el de putin timp , Mary Ana . Incerc sa ascult ce vrea sa spuna … 🙂
excelenta traducerea-n româna: s-a pastrat esenta si spiritu’ limbii engleze, quasi-imposibil de tradus fidel într-o limba din familia celor latine… 🙂
Multumesc.
Mi s-a parut foarte interesant cum ati tradus « recipes » – « You were buying recipes » – « Tu cumpărai cărţi de bucate ». Ma intrebam oare de ce nu v-a fost mai lesne, ca medic, sa fi tradus « recipes » folosind celalalt inteles din engleza – medical prescription.
Mi-a placut si poezia, si traducerea. Data trecuta am vrut sa va fac un compliment sincer la traducerea lui Walt Whitman, pentru ca mi-a placut mult expresia cu « monograma proprietarului ». Nu prea imi ies complimentele cu oamenii mari…E mult mai usor cu copiii 🙂
Chiar am luat-o ca un compliment. Dar, din pacate, am uitat sa spun multumesc. O sa incep sa pun si eu emoticoane…