Prin ce mijloc putem reduce disconfortul cognitiv pe care îl resimţim în urma unei experienţe emoţionale? Cum putem satisface nevoia care îl împinge pe individ să restaureze ordinea, să ânţeleagă cele întâmplate şi să restabilească sensul?[…]
Cuvântul joacă în acest caz un rol capital. În lucrările sale asupra producerii sensului în cadrul organizaţiilor, Weick (Sensemaking in organizations, 1995) afirmă că «văzând ceea ce spunem, descoperim ceea ce gândim» (Bernard Rimé – Comunicarea socială a emoţiilor)
Experienţele emoţionale sunt izvorul de sens, iar verbalizarea emoţiilor e principalul proces de producere de sens.
Iar atunci când nu dăm sens emoţiilor prin cuvinte şi existenţa devine una robotică.
Ca in acest clip publicitar cu roboţi, produs probabil de nişte roboţi umani care nici măcar nu ştiau că sunt roboţi – creadeau că sunt « creativi » (a fost unul dintre cele mai costisitoare eşecuri publicitare – 2,4 milioane $)
DAN GHENEA 
Sper sa nu va suparati pe mine…dar nu am inteles mesajul articolului…
Despre ce este vorba mai exact in clipul cu roboti? Iar, la final, ce se intampla? Numai americanii puteau face reclama la masini cu si despre robotei deprimati, in prag de sinucidere….
Nu ma supar (nici macar pe mine). Mesajul este in titlu. Desi se spune adesea « Vorbeste gura fara el », in sensul ca vorbeste fara sa gandeasca, mi s-a parut foarte plauzibila afirmatia ca nu ne putem structura gandirea in lipsa comunicarii cu altul; cu alte cuvinte, ca nu exista gandire fara vorbire, iar sensul se creeaza pe masura ce pun cuvintele, nu invers.
Reclama pe care am pus-o s-ar lega de verbalizarea emotiilor. Emotiile sunt la originea actiunilor, iar verbalizarea emotiilor da sens actiunilor. Altminteri, actiunile isi pierd sensul. Singurele cuvinte din acel clip sunt la final si fac referire la obsesie (un gen de gandire decuplat si de emotie si de sens); clipul a fost perceput ca infricosator de catre consumatori.