- Când nu ti se cer. Formula « Spune şi tu, ce să fac? » pare să fie o cerere de sfat. De cele mai multe ori nu e. « Spune şi tu » e doar o dorinţă de a fi confirmat. Persoana care aparent întreabă nu doreşte să audă o părere diferită, problematică, ci vrea confortul unei validări.
- Când ti se cere altceva. « Tu ce ai face în locul meu? » Nu te repezi cu « Păi chiar am fost în situaţia ta şi… » Omul te-a întrebat ce ai face în locul lui. Ca să poţi să îi dai un răspuns valid, încearcă să te pui mai întâi în papucii lui. El are nevoie de un răspuns empatic, aşadar, nu un sfat din fotoliul tău.
- Când nu sunt coapte. Când omul spune « Nu văd nicio soluţie », cum crezi că i se va părea un răspuns rapid de tipul « Ar fi câteva soluţii… »? Tu cum te-ai simti daca vine cineva şi iti spune, în câteva minute, că problema cu care te-ai chinuit zile în şir are nu una, ci mai multe solutii cunoscute? Aşa că ajută omul să-şi lărgească perspectiva şi fii alături de el până când sfatul e copt. Şi nu va mai fi nevoie să-l oferi tu. Cade singur în mintea celuilalt. Doar când e copt.
DAN GHENEA 
Orice sfat dat cuiva apropiat e impur: te priveşte şi pe tine. Dar trebuie să-l dai, dacă trimite mai departe pe celălalt; dacă-l sporeşte.
Oamenii îţi cer să-i confirmi, nu să-i trimiţi mai departe.
Constantin Noica, Carte de înţelepciune, pag. 14, Humanitas 2009
Uneori ai nevoie de sfat, chiar şi atunci când cuvintele spuse nu-ţi folosesc la nimic, pentru că odată cu ele primeşti şi altceva, poate un pic de linişte, poate un îndemn la speranţă, poate un pic de căldură, poate un pic din celălalt. Se transmit nişte stări de spirit care-ţi mai uşurează povara, dar probabil că se încarcă celălalt cu ce ai pierdut tu, se face un schimb!
Sunt curios, de unde au psihologii puterea de a duce tot ce au schimbat într-o zi de lucru? Cât la sută mai sunt ei însuşi după încheierea programului? Şi asta astăzi… şi mâine… şi până când.
Cat la suta din fiecare om ii apartine lui insusi? Tot ce avem am primit in dar.