Étiquette : empatie

Ziua în care robotul meu mă va iubi

· 4 commentaires ·

“Imaginează-ți că  mâine, la tine acasă, ți se pune la dispoziție  o mașină  adecvată, perfect  adaptată caracterului tău, mai puțin surprinzătoare, mai puțin destabilizantă decât persoanele care te înconjoară. Un partener ideal, cu o dispozitie tot timpul stabilă, niciodată narcisic, receptiv și care ar ști să răspundă așteptărilor tale. Eu fac pariu că, foarte repede, unii dintre noi vor prefera compania roboților față de cea a oamenilor apropiați. Și că, în consecință, raporturile noastre cu  alții vor evolua. Este prea adesea subestimată maniera în care noile tehnologii ne schimbă. Iau ca exemplu  telefonul mobil: a putea fi găsit în orice moment ne-a făcut mai puțin răbdători. În același  fel, frecventând prea mult roboți gratificanți am putea deveni mai puțin toleranți cu dezacordurile și frustrările care însoțesc inevitabil viața în mijlocul semenilor noștri.”

(Interviu în L’Express cu Serge Tisserron, autorul cărții Le jour où mon robot m’aimera. Vers l’empathie artificielle)

Desert cu empatie

· Laisser un commentaire ·

Trebuie să recunosc: aveam fantezii cu mine în rol de salvator al relaţiei lor. Aveau un terapeut cunoscut, dar nu părea să fi reuşit ceva. Aşa că merita să încerc. Nu se ştie de unde sare iepurele.

Dar iepurele a sărit din bucătăria lui Ganero. I-am spus lui Ganero că am ceva indicii pentru jumătate din ingredientele supei intimităţii. Ganero aduse hârtia pe care scrisesem cele nouă ingrediente.

– Pe lista ta, zise Ganero uitându-se la mine, la mijloc e empatia. Asa că azi avem desert. Am pregătit ceva care iese bine doar dacă înţelegi cum se vede lumea din papucii celuilalt… Sper să tăceţi un sfert de oră şi să savuraţi atent acest tiramisu. Tiramisu nu înseamnă „ia-mă şi du-mă întru-un loc vrăjit”, ci mai degraba „înţelege-mă şi vom merge împreună”.

………………………………….(textul complet al episodului 6 din Supa intimităţii îl puteţi citi pe Ralix.ro – aici)

Despre plăcerea calmă de sine

· 7 commentaires ·

Se bucură în ultima vreme de un succes dubios expresia “a se iubi pe sine”. Spun dubios pentru că adesea implică ideea “mă iubesc pentru ca am descoperit motive pentru care merit sa fiu iubit”; or, “placerea calmă de a fi eu insumi” (Carl Rogers) nu are nici o legatura cu “meritul”. Meritul e un diferenţiator faţă de altii şi induce ideea competiţiei, or, a mă placea pe mine însumi merge în paralel cu empatia fata de altii.

…….. mai mult pe Ralix.ro (aici)

Dragostea romantica a fost inventata tarziu in istoria erotica a umanitatii. Mai precis, chiar in epoca artei si literaturii numite romantice. Lui Romeo nu i-ar fi trecut prin cap sa o invite pe Julieta la o cina romantica. Nici macar la un picnic. Sau poate credeti ca veti gasi in textul lui Shakespeare macar o vaga aluzie la un week-end romantic la Lacul Garda (la doua ore de mers cu caleasca de Verona!)? Nici gand! – See more at: http://ralix.ro/peisaj-amoros/#sthash.HEL3fsDq.dpuf

Terapia noematică (0.1): o introducere pozitivă

· 11 commentaires ·

0.1.Terapia noematică e o incercare de reconstructie a unui dialog intre un eu si un tu. Clientul va incerca sa se descopere ca eu, iar terapeutul să faciliteze relatia de incredere cu tu-ul.

0.1.1. Ce poate face terapeutul pentru client?

a) Să creeze un spatiu psihologic sigur, in care clientul sa poata vorbi mai liber despre sine si cu sine însusi.

b) Să ajute la constientizarea impasului

c) Să ofere intelegere, sprijin si feedback constructiv

d) Să ajute clientul să genereze noi strategii de adaptare si să ii fie alaturi in procesul de exersare a acestor noi strategii

e) Să faciliteze reconstructia sensului povestii de viata a clientului.

0.1.2. Ce nu poate face terapia?

i) Nu-ti spune ce obiective de schimbare sa alegi.

ii) Nu-ti judeca valorile.

iii) Nu-ti da retete ale fericirii.

iv) Nu-ti da asigurari pe viata.

Ce profesie avea domnul K.?

· 18 commentaires ·

« Imaginația mea nu este deosebit de vie, în general vorbind am nici înclinația, nici capacitatea de a imagina ceva în detalii precise ceea ce-mi pare ireal […]
Capacitatea mea de a empatiza cu gândurile și sentimentele altora este decenta, dar cunoștințele mele despre natura umană se bazează mai puțin pe înțelegerea directă decât pe experiențele bogate pe care profesia mea mi-a adus.[…]
Ca regulă, după câteva luni nu-mi amintesc nimic dintr-o poveste lungă, cu excepția câtorva resturi mizerabile. Am reușit ceva mai bine cu numele de plante, pe care am început să le învăț în tinerețe, și, de asemenea, cu vocabularele străine. Cu toate acestea, memoria mea s-a dovedit dezastruoasă atunci când vine vorba de nume și fețe de oameni . »