Discutia despre rolul tatalui in familie e una care aduce in prim plan destule stereotipuri despre masculinitate si feminitate, despre egalitate sau despre valori morale si sociale. Nu exista roluri fixe pentru mama si tata de-a lungul timpului sau in diverse tipuri de societati. In toate culturile pare insa avantajoasa o impartire complementara a functiilor materne si paterne, tinand cont de anumite constrangeri biologice, dar si de valorile sociale si spirituale acceptate in comunitate. In societatile de tip european pot fi descrise 5 functii paterne esentiale:
1. Sprijin emotional pentru mama
Mama este pentru copil cea care ii satisface nevoile primare ale vietii (ii da caldura, siguranta, calm si liniste, dragoste neconditionata, este la dispozitia copilului), tatal poate reprezinta factorul de siguranta in familie, este cel care o sprijina pe mama. De relatia tata-mama depinde echilibrul emotional al copilului. Sprijinul emotional nu inseamna numai reasigurari verbale gen “Stii ca te iubesc” sau “Tot ce fac este pentru a va fi voua bine”, ci acte de iubire care sa raspunda nevoilor de sprijin ale partenerei: a fi prezent in moment dificile, a imparti echitabil sarcinile legate de cresterea copilului, a fi disponibil pentru a asculta si intelege grijile si fricile, a exprima bucuria de a fi impreuna cu partenera.
2. Rolul ludic
Tatal ofera un mod diferit de interactiune copilului: tatii se joaca mai mult cu copiii (mamele tind sa ii cocoloseasca) si joaca alt fel de jocuri. Tatii prefera jocurile de miscare, iar mai tarziu pe cele competitive.
3. Dezvoltarea autonomiei copilului
Maturizarea biologica permite copilului sa se distanteze progresiv de mama sa, sa exploreze lumea inconjuratore. Mama trebuie sa fie pregatita sa lase libertate copilului, care in final se va separa de ea. Tatal trebuie sa o ajute in acest sens, trebuie sa instituie o separare intre mama si copil si, astfel, sa contribuie la evolutia copilului spre o viata autonoma. Tatal are in acest proces rolul de ghid pentru copil, saii arate posibile trasee, dar nu sa il duca de mana.
4. Autoritatea
In mod clasic se spune ca mama contribuie la formarea increderii de sine neconditionate, iar tatal o obisnuieste copilul cu aprecierea conditionata. Tonurile pure sunt prea contrastante si viata e compusa din nuante. E clar insa ca exista diferente biologice si cultural care pun mama intro pozitie mai avantajoasa pentru a-si exercita functia de ancora de stabilitate emotional profunda, iar tatal este mai in masura sa sa invete copilul sa gestioneze succesul si esecul si sa il familiarizeze cu rostul regulilor. Autoritate nu se impune ci se castiga prin predictibilitate, constanta si adecvare a comportamentului la nevoile si abilitatile copilului.
5. Rolul de model
Tatal poate fi un model de identificare (mai ales pentru baieti) sau un model de raportare la ceilalti (mai ales pentru fete). Pentru copil tatal poate reprezenta un model de rezolvare de probleme, o referinta in legatura cu respectarea regulilor, un factor de stabilitate. Poate reprezenta un prim partener de antrenament in exersarea unei competitivitati sanatoase si poate furniza un model de relationare intre barbat si femeie care va marca constructia afectiva atat a fiilor cat si a fiicelor sale. El este si o prima instanta fata de care fiul incearca sa-si valideze masculinitatea si un factor decisivin afirmarea femminitatii fiicei.
Cum se realizeaza aceate functii in mod optim? Prin prezenta, invatare, implicare. Prezenta fizica, dar si prezenta simbolica. Pentru o prezenta simbolica eficace e nevoie de valorizarea reciproca a partenerilor si de actiune complementara, dar coordonata in raport cu copilul, Nu uitati ca aparitia unui copil e o oportunitate de a invata lucruri despre noi prin ceea ce aflam in oglinda relatiei cu copilul. Tata nu te nasti ci devii. La capitolul implicare nu mergeti pe deviza “Totul pentru copil”, ci incercati sa construiti un triunghi echilateral mama – tata – copil. Pana la urma, copii fericiti sunt copii cu parinti multumiti. De ei insisi si de relatia lor.
Mi-a placut foarte mult formularea « aparitia unui copil e o oportunitate de a invata lucruri despre noi prin ceea ce aflam in oglinda relatiei cu copilul »! De multe ori parintii fac comparatii intre copii si ei sau merg mai departe comparandu-i cu bunicii, rudele etc.
Exista o mostenire genetica cu care ne nastem sau imprumutam din comportamentul inaintasilor?
Toate comportamentele complexe sunt invatate.