Timp de cativa ani am visat in mod repetat un vis in care hoinaream indelung intr-o biblioteca. Era intotdeauna noapte si eram singur in biblioteca. Treceam pe langa cartile cunoscute si citeam carti in limbi pe care nu le stiam. In vis stiam ca nu stiam acele limbi si totusi aveam impresia ca intelegeam perfect ceea ce citeam.

Aceste vise au inceput in anul mortii lui Borges, Bibliotecarul. In copilarie si adolescenta am avut aceasta idee, ca mi-ar placea sa fiu bibliotecar.  Imi placea tot ce avea legatura cu cartile: luciul cartilor noi si fragilitatea celor trecute prin sute de maini, mirosul tiparului proaspat si galbeneala cartilor vechi, ilustratiile in alb negru si hartile in culori pastelate, demodate; imi placea chiar si sa sterg cu mana preful de pe copertile exilate pe un raft marginas sau putin populat.

Dupa 1990 am descoperit un om care isi construise o cariera de cititor profesionist: Bernard Pivot. Ii urmaream neabatut emisiunea, Bouillon de culture, retransmisa la noi prin TV5 Europe. Mai tarziu am citit un interviu in care isi descria programul saptamanal: 3-5 carti citite (din scoarta in scoarta+note+semne de carte!) pentru a pregati emisiunea si 1-2 carti doar ca diletant; in ziua emisiunii isi recitea notele si paginile marcate (in emisiune nu folosea decat cel mult jumatate, in functie de cursul discutiei – avea o arta desavarsita de a-si pune interlocutorii in valoare!).

Eram fascinat de Bernard Pivot, cititorul profesionist. Mai mult decat ma fascinase Bibliotecarul. Am inteles ca dincolo de placerea de a citi exista un folos pentru minte care nu tine de continutul cartii, ci de insusi actul lecturii. Atunci cand lectura e un act vital. Mai mult decat spectacolul ideilor urmaream in Bouillon de culture spectacolul mintii sobre, vii si diamantine a cititorului profesionist.

A trebuit sa mai treaca niste ani pana sa trag si concluziile practice din aceasta reverie. Intr-o buna zi, cand am constatat ca, de ani buni, citeam intr-o zona mult mai ingusta, in salturi si pe bucatele (multe, foarte multe articole si din ce in ce mai putine carti, romanele fiind specie periclitata!) am decis: e timpul pentru un program mai strict de lecturi groase.

Sunt acum pe-aproape de norma de diletant a lui Pivot. Cititor profesionist o sa fiu intr-o alta viata si o sa citesc in biblioteca pe care sigur Borges a luat-o cu el dincolo (zicandu-si incet “As vrea sa existe Raiul pentru cei care cred in el. Dar daca exista Raiul, sigur nu poate fi Rai fara biblioteca”). Pe lumea asta si eu zic, impreuna cu cronicarul, “ca nu e mai de folos zabavă decat cititul cartilor”.