„Nu e bine sa te obisnuiesti cu ajutorul si bunavointa celorlalti pentru ca nu poti conta pe ei, te dezamagesc intotdeauna” – cam asta crede Beatrice că ar fi filosofia lui Victor. Filosofia unui cuceritor mereu neliniştit, adaug eu în gand.
– Spune că sunt prea binevoitoare cu el şi că asta îl nelinişteşte.
– Prea binevoitoare?!
– Da, zice că îi e teamă ca va incepe sa-i placa prea mult si sa devina dependent de “bunavointa” mea.
In acest punct al conversatiei imi pare ca sunt in pericol sa intru pe un teren minat. Sunt prieten cu Victor cam din aceeaşi vreme in care Beatrice îmi povestea încurcăturile ei amoroase, fiind noi camarazi într-un proiect cu mult petrol si multi nervi, undeva în Est…
…………. continuarea pe Ralix.ro (aici)
DAN GHENEA 
In oameni nu trebuie sa ai prea multa incredere si sa te bazezi prea mult pe ei. Sigur te vor dezamagi mai devreme sau mai tarziu. Trebuie sa te bazezi pe fortele proprii si pe spesele proprii. Oamenii sunt mai schimbatori ca vremea, asa ca fiecare face cum crede mai bine de cuviinta.
Oare aşa să fie sau aşteptările noastre nerealiste de la ceilalţi, de la lume, de la viaţă sunt cele care generează în noi nefericire şi dezamăgire? Daca o persoana este, în general, binevoitoare, comportamentul ei mai reticent, într-o anumită zi, să fie cauza dezamăgirii noastre sau faptul că noi am ridicat atât de mult standardele în privinţa acelei persoane încat pare că ne-am semnat singuri condamnarea la amărăciune? Şi dacă nu am mai aştepta atât de multe la ceilalaţi, de la viaţă, ci ne-am concentra pe ce putem noi dărui, iar dacă primim ceva înapoi, cu atât mai bine?
Iar finalul articolului are cheia succesului într-o relaţie: să vrei să ştii mai multe despre psihologie: a ta, a partenerului, a unei relaţii. Dacă îţi doreşti să pilotezi un avion, mă îndoiesc că urci la bord fără cunoştinţe de zbor. Ca în orice alt domeniu, succesul într-o relaţie presupune studiu, comunicare, muncă. Relaţiile nu trăiesc de la sine. « Şi au trăit fericiti până la adânci bătrâneţi doar dacă au muncit pentru asta » aşa ar trebui să sune finalul poveştilor din copilaria noastră…