Răspunsul scurt e: da.

Răspunsul mai nuanţat e că divorţul ca atare nu e decât vârful unui aisberg a cărui forţă de lovire depinde de partea care se află sub apele mai mult sau mai puţin agitate de la suprafaţă. Adevăraţii factori se risc sunt intensitatea, frecvenţa şi stilul conflictelor dintre părinţi.

Pornind de la aceste date, s-a crezut o vreme că o separare precoce a unui cuplu conflictual ar face mai mult bine decât rău copilului. Ipoteza s-a dovedit adevărată doar pentru cazurile în care stilul de conflict includea violenţa fizică frecventă. Altminteri, o mare parte dintre cuplurile intens conflictuale înainte de divorţ rămân la aceeaşi intensitate a conflictului şi la 3 ani după.

1. Intensitatea conflictului

Efectele conflictelor intense sunt diferite în funcţie de vârsta copilului. În prima copilărie, afectează ataşamentul, generând anxietate. La copiii mai mari şi la adolescenţi, conflictele intense între părinţi pot genera comportamente agresive, depresie, anxietate, scăderea stimei de sine. Fetele şi băieţii sunt egal afectaţi de nivelul înalt de conflictualitate în familie.

2. Frecvenţa conflictelor

Frecvenţa mare a conflictelor între părinţi e importantă (în sens negativ) pentru că prezintă un risc mult mai mare decât conflictele rare să modeleze stilul comportamental al copilului, înclinându-l fie spre antisocialitate, fie spre evitarea cu orice preţ a conflictelor. În plus creşte riscul ca el să fie angrenat în conflicte sau să se perceapă ca parte a conflictului (sau chiar cauză a conflictului dintre părinţi, autoînvinovăţirea crescând riscul depresiei la copil)

3. Stilul conflictelor

• Ostilitatea deschisă (palme, ţipete, dispreţ, bătaie de joc) între părinţi este mai dăunătoare decât stilul pasiv-agresiv (resentimente, tensiuni nevorbite). Afectează negativ în mod egal fetele şi băieţii
• Stilul pasiv-agresiv are efecte negative mai pronunţate asupra fetelor.

Cum poti totuşi ieşi cu bine dintr-o familie scindată? Majoritatea copiilor reuşesc. Înţelegerea procesului prin care se ajunge la rezilienţă după o asemenea trauma e în continuă mişcare, pentru că mişcătoare sunt şi formele familiale contemporane.

E destul de clar că există câţiva importanţi factori moderatori ai impactului negativ al conflictualităţii parentale:

• o bună comunicare cu cel puţin un părinte
• relaţii semnificative ale copilului cu membri ai familiei extinse (bunici, unchi, mătuşi)
• sprijinul emoţional al fraţilor
• o relatie caldă cu părinţii (pare să aibă importanţă mai mult pentru fete)
• un grup de prieteni care să-l sprijine (pentru adolescent)

Conflictul dintre părinţi nu e doar o problemă între adulţi. De gestionarea conflictului depinde şi eficienţa în rolul de părinte. În loc să vă propuneţi să faceti în aşa fel încât copilul să nu vadă că vă certaţi, propuneţi-vă ca el să poată vedea cum se pot negocia diferenţele şi cum se pot depăşi momentele grele.