E un vis fara usi
Doar un gard de uluci
verzui murdare de timp
printre uluci vad
niste oameni saraci pe un covor rosu
intins in batatura
ca o zdreanta
Covorul se ridica
se desface in jumatati de cortina
Orchestra inspira wagnerian
si expira un suier bemolat
psihanalitic
In primul rand e un singur loc ocupat
si fata are doua bilete in mana
pe al doilea nu reuseste niciodata sa-l dea
la un bilet in plus
Vioara intai incepe un vals
spre uimirea orchestrei
care inca halucineaza
Aurul Rinului
Valsul se termina brusc
inelul cade
odata cu lacrima
fata nu stia ca biletele sunt
pe hartie nitrata
si nu stia nici
de glicerina din lacrimi
In vis nu iti pui
asemenea probleme
de chimie analitica
Biletele au explodat
Arcusul a intrat in fa diez
sub omoplatul fetei
Care a mai avut timp doar sa intoarca piatra inelului
un diamant pe care l-a gasit
intr-o salina circulara unde puteai cobori
impreuna cu dublul tau
explodat inauntru
DAN GHENEA 
E , cumva , vorba despre moarte in aceasta poezie ?
nu cred…
Poate că este vorba despre lupta dintre viață și moarte, despre victoria vieții, despre prețul plătit pentru acest succes, un succes prea scump plătit…”Încă o victorie ca aceasta și sunt pierdut”. Este vorba despre iubire în această poezie.
Dragostea are aceasta putere de a renaste mereu in noi
Hey ! cine a moderat ? !….era foarte dragutz ! – emoticon = tras cu ochiul
Nu astept raspuns . M-am jucat , doar …Scuze !
Bine , atunci . Inseamna ca mi se trage de la articolul pe care l-am citit . Despre cum , dupa moarte , dupa incinerare , din propria-ti cenusa se poate face un diamant …Ceea ce mi se pare ciudat … De ce sa nu devii un diamant in timp ce traiesti ?!
E frumoasa poezia …
Multumesc
interesant si supra-realist poem… « suna » splendid si-n franceza… 🙂