Z 25, Rodez – Millau – Nîmes
Încerc pentru prima dată un covoiturage. Nu am început chiar cu dreptul: cel cu care trebuia sa merg de la Rodez la Millau și-a schimbat traseul în ultimul moment și mi-a anulat rezervarea aseară la ora 10. Verific orarul trenurilor si constat că am totusi posibilitatea să ajung la Millau la timp pentru a prinde al doilea covoiturage (Millau – Nîmes), doar că nu o sa mai am timp să mă învârt un pic prin Millau.
Trenul e de fapt un autocar pentru ca linia ferată e in modernizare. Cu atât mai bine. Am ocazia să văd mai pe îndelete două sate frumoase, Laissac si Séverac-le-Chateau, plus o vedere mai de sus a defileului Tarnului.
Se dovedeste că te poti baza mai mult pe francezii care conduc Dacii decât pe francezii care conduc BMW-uri. Cel care m-a lasat balta avea BMW. Acum, la Millau, Vincent e deja la locul de întâlnire, ultrapunctual, cu 5 minute înainte de ora indicată. E profesor de liceu, are informatii despre Romania (nu datorita Daciei, a lui e făcută în Maroc), plănuieste o vizită in Deltă si la manastirile pictate in exterior.
La Nîmes nimeresc in plin război ortografic. Au aparut deja afise ale campaniei « Je suis circonflexe » (= « Eu sunt circumflex »). E vorba de accentul circumflex. Conform unei decizii recente a Ministerului Educatiei, vocalele i si u nu vor mai primi acest accent decat in cateva situatii unde altfel ar fi imposibila diferentierea de alte cuvinte. Nîmes si-ar putea pierde deci « pălăria ».
Dau o tură prin centru, chiar dacă mai pica stropi de ploaie. Orasul e cumva agreabil privirii insa nu are vreun farmec aparte. Oricum, ca amator de istorie romană am venit in primul rand sa vad Arenele.
Celalalt monument promovat aici, La Maison Carée, nu ma interesa deloc, fiind o reconstructie aproape totala, ba chiar o dubla reconstructie, in secolele XIX, respectiv XXI. Intru totusi pentru a vedea filmul documentar despre intemeierea coloniei romane Augusta Nemausus. E interesant cum aici este valorizată colaborarea tribului galic al volcilor cu romanii (l-au ajutat pe Cezar tocmai in razboaiele galice – ideea că triburile galice erau toate unite impotriva romanilor e falsă, asa cum e falsă si ideea Daciei unitare, cand de fapt existau peste douazeci de triburi dacice, adesea in conflict!). Se poate spune ca volcii au optat pentru apa curenta si canalizare, nu pentru a-si apara « saracia si nevoile si neamul ».
« În zorii celui de-al treilea mileniu, sufletul este dat uitării. Poeții și artiștii, printr-o substituție curioasă, nu mai acordă importanță decât dublului său, corpul, soma, care altădată însemna corpul inanimat, fără viață, cadavrul. Filosofii par să creadă că e vorba de un subiect devenit istorie, bun doar pentru antologii. Cât despre psihanaliști, ei nici măcar nu mai îndrăznesc să numească subiectul studiilor lor. În Dictionnaire de la psychanalyse de Roudinesco și Plon (1997) nu există nici « suflet »(«âme») între « ambulatorium » și « american psychiatric association », nici psyché între « psychasthénie » și «psychiatrie». În fine, teologii, poate din grija de a nu trece drept dualiști demodați, sau pur și simplu sătui de controverse centenare, par acum jenați de acest cuvânt : i-l preferă pe cel de persoană (…) Sufletul absentează astfel din lucrări moderne și din dicționare de teologie creștină, ba chiar și din liturghia catolică pentru morți.
DAN GHENEA 