Auteur : Dan Ghenea

Zdrobite cătuşe ???

· Laisser un commentaire ·

Azi e Ziua Imnului National. Am mai scris despre imnul nostru national. Exista cateva cantece patriotice cu potential unificator, printre care si Desteapta-te, române!, si oricare ar putea fi desemnat ca imn national. Dar locul este ocupat de imnul care a rasunat la încoronarea primului Rege al României, Trăiască Regele (muzica – Eduard Hübsch, versuri – Vasile Alecsandri).

Azi, la ceremonia dedicata Imnului National in Parcul Carol au fost intonate si imnurile republicii populare si republicii socialiste, intr-o tentativa de a trasa o « istorie » a imnului national. Mi s-a parut totusi nepotrivit ca Zdrobite cătuşe (imnul RPR, 1948 -1953) si Te slavim, Românie! (RPR si RSR, 1953 – 1977) sa stea alaturi de Imnul Regal.

Pe de alta parte, cata vreme nu spunem clar si raspicat ca republica a fost instaurata la noi de catre o minoritate antinationala, nu avem vreun motiv sa scoatem din program imnurile republicii.

Ziua Zero

· 3 commentaires ·

Sper sa fie o prezenta masiva la vot astazi. Ca sa putem relua procesul de reconstituire a unei natiuni.

Cei care cheama la boicot spun ca actuala clasa politica e ilegitima. Asa este. Dar aceasta asertiune este valabila in cel mai inalt grad pentru presedintele României. Existenta functiei de presedinte a otravit viata politica inca de la inceput.

Din pacate (sau din fericire, cine stie?), ocupantii functiei au pus izbitor in evidenta nocivitatea acesteia.

Vad votul de azi ca o sansa, probabil ultima, de a da din nou contorul la zero.

Mesaj regal pentru olimpici

· Laisser un commentaire ·

Vă transmit din partea Regelui Mihai și a Reginei Ana, mari iubitori ai sportului, cele mai afectuoase și mai pline de speranță urări de victorie în zilele care urmează.

Ca toate valorile eterne ale Națiunii române, sportul este un model și un far al societății, o preocupare dătătoare de mândrie, curaj, disciplină și respect față de aproapele tău, o sursă de unitate, continuitate și de tradiție.

Suntem mândri de voi, vă admirăm și vă purtăm în suflet!

 Margareta,

Principesa Moștenitoare

Mesajul complet – pe www.princeradublog.ro

Un DA sau un NU: laudă votului emotional

· 3 commentaires ·

« Democraţia lui Traian Băsescu înseamnă un popor care sta cuminte în bănci, eventual cu mâinile la spate, un popor care nu vorbește neintrebat, un popor care vorbește doar dacă repeta constiincios si cuminte discursul presedintelui si al acolitilor lui. »

Bine zice domnul Stelian Tănase pe blogul său, o excelenta sursa de comentarii politice pertinente, bine echilibrate, facute cu cap si inima.

Aud la fiecare rand de alegeri ca nu ar trebui sa votam emotional, ci rational.

E o utopie. Orice decizie este incarcata emotional. Exista in clinica situatii nefericite in care este intrerupta legatura dintre creierul emotional si zonele de procesare a informatiei actuale. Oamenii afectati nu mai pot sa ia decizii. (Puteti citi despre asta in Eroarea lui Descartes de Damasio – carte despre care am mai scris pe blog).

Atunci cand vine vorba despre alegerea (sau demiterea!) prin vot a unui lider care sa ma reprezinte, incarcatura emotionala e, probabil, covarsitoare.

Am facut elogiul votului negativ. Fac acum apologia votului emotional. Pentru ca emotiile sunt cele care ne misca. Nu in mod garantat spre succes. Dar atunci cand te afli intr-un impas, un singur lucru e sigur: daca repeti aceleasi miscari vei ramane in acelasi impas. Iar a nu lua nici o decizie e cel mai periculos impas.

Mihai I, Regele Românilor

· Laisser un commentaire ·

Un film de Marilena Rotaru. In reluare, sâmbata 21 iulie, ora 16.45, pe TVR Cultural. Merita vazut si revazut. Pâna intelegem. http://www.tvr.ro/eveniment-joi-la-tvr-1-premiera-filmului-documentar-mihai-i-regele-romanilor_2434.html#view

Niciodata sa nu spui niciodata

· 3 commentaires ·

« Nimic, niciodată, totdeauna, tot, nimeni, mereu, veșnic, pururea, pe veci sunt cuvinte care îmi irită latura rațională și puținele cunostiinte pe care le am despre statistică și probabilități. »

Zice bine Marius Mihalca pe blogul sau, pe care il citesc mereu cu placere (mai rar decat mi-as dori, pentru ca e cam lenes si scrie rar).

Cititi tot articolul, ca merita. Eu o sa-mi asum rolul de avocat al cuvintelor incriminate, atunci cand sunt folosite cu dreapta chibzuinta; altminteri, si eu dau o lupta (profesionala) cotidiana cu abuzul de termeni absoluti.

Sunt de acord ca « nimic si nimeni nu ne va desparti niciodata » e o trufie si nimic mai mult; cum as putea sa controlez libera vointa a celuilalt? Pot insa sa declar legitim ca « vreau să fiu cu tine pentru totdeauna« , pentru ca e o declaratie care ma angajeaza doar pe mine si promite doar ceea ce e in puterea mea: sa vreau, nu sa obtin intotdeauna ceea ce vreau.

Sunt de acord ca termenii absoluti nu pot fi justificati rational. Dar o mare parte a vietii noastre scapa dincolo de rationalitate. Iar cuvintele absolute sunt justificate atunci cand au la baza cei trei virtuti care depasesc ratiunea: Credinta, Speranta, Iubirea.

Iar cand se intampla acest lucru cuvintele dau forma faptelor si faptele dau consistenta cuvintelor. Altminteri, credinta fara fapte e moarta, speranta fara fapte e zadarnica, iar iubirea fara fapte e doar chimval rasunator.

Întâlnirea cu Adevărul

· 1 commentaire ·

« Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. »

Asa l-a aflat pe Dumnezeu proorocul Ilie, praznuit pe 20 iulie in biserica ortodoxa. Asa l-a aflat probabil si Ferdinand I cel Loial: ca un susur blând şi subţire. Un martor ocular al ultimelor zile din viata pamanteasca a primului Rege al României Mari a vazut pe fata suveranului lumina bunatatii si a impacarii.

Ferdinand Întregitorul a lasat ca urmas un copil de 5 ani, care se va dovedi insa un rege brav, stand drept si in vantul tare si puternic si in cutremur si in focul unde nu era Dumnezeu. Din 20 iulie 1927 si pana in ziua de azi. De 85 de ani. Putem citi inca pe chipul acestui rege bunatatea, credinta si dreptatea. Si am putea sa punem la loc pe stema si in inimi Coroana si deviza: Nimic fara Dumnezeu!

81 de placeri politice

· 2 commentaires ·

Da, ii inteleg pe cei care vor sta acasa la referendum. Le place:

să ia un dos de palmă în freză. nu, nici în plex şi nici în faţă cu pumnul, jur!/ să fie minţiţi în 5 minute/ să se dea cu barca, după scufundarea flotei/ să le fie dorită atâta sănătate câtă încape într-un cancer/ să li se facă majorităţi şi guverne personale/ să li se arate tasta 3/ să le intre-n cap că 80=170!/ să supravieţuiască în junglă fiindcă ăsta “nu mai e stat social”/ să rămînă cu gura căscata la arestările televizate/ să înveţe să toarne whiskey peste gheaţă…

Lista completa a lui Flavius o gasiti aici. Excelenta memorie! Ramane sa vedem daca memoria si refuzul minciunii mai au vreo valoare politica.

Poveste cu butoane

· 3 commentaires ·

« în stânga biroului sunt trei telefoane mari, este unul negru cu 12 butoane, trebuie să apese al treilea buton şi îi va răspunde un om care ştie să îi spună exact cine a făcut rău României »

Sa înteleg ca telefonul negru conduce România?

Mozaic de 14 iulie

· 1 commentaire ·

Azi nu voi scrie despre Căderea Bastiliei. Dacă as fi in Bucuresti, poate as scrie despre strada cu acest nume, care izvoraste din Piata Romană şi ajunge sa se verse in acelasi ambuteiaj de pe Iancu de Hunedoara ca si strada Roma. Căderea Bastiliei duce de la Roma la Roma (ca toate drumurile, de altfel!), la fel cum Quatorze Juillet duce (cu multe hopuri, ca si strada bucuresteana) de la « L’État, c’est Moi » la « Moi Président de la République« .

Dar in aceasta frumoasa dimineata de iulie, cu tropot de cai la fereastra, dar si cu o conexiune la internet de buna calitate, am aflat ca se face un veac si jumatate de cand Gustav Klimt a fost adus, pentru 56 de ani, in lumea in care acum stam noi, pentru o vreme.

Avem in portbagaj o umbrela pe care este imprimata o imagine avand ca motiv « Sărutul » de Klimt. Suvenir vienez drag Cristinei. Aproape ca a fost nevoie sa o folosim cand ne-am plimbat, acum doua zile, in Parcul Bruckental din Avrig. Imaginea alaturata da o idee despre asemanarea de stil cu Belvedere (acolo unde este expus « Sărutul »). Diferenta uriasa e data de lipsa de grija pentru aceasta bijuterie baroca, mic Belvedere transilvan.

O vreme, ruinele au farmecul lor. Apoi va creste peste ele iarba, ca peste casele trecute printr-un veac de singuratate.