Auteur : Dan Ghenea

Fericirea e ca un ecou

· 2 commentaires ·

« Fericirea e ca un ecou; îţi răspunde, dar nu vine. »

Aforismul de mai sus apartine poetei Carmen-Sylva, Regina Elisabeta a României. Volumul in care a aparut, Les pensees d’une reine (Cugetarile unei regine) a fost premiat de Academia Franceza in 1888.

Carmen-Sylva a fost nu numai o patroana a artelor ci si o poeta talentata. George Enescu ii atribuia chiar geniu. A scris peste o mie de poezii, nouazeci de nuvele, treizeci de opere dramatice si patru romane. Era constienta insa ca regina va umbri poeta:

De ce v-ati pierde vremea voi/ Citind ce scriu? Degeaba toate!/ Abia cand voi fi moartă, poate/ Ma veti vedea ce-am fost spre a zice:/ »A fost, aproape, om ca noi »/ Păcat! A fost regină! » (Regina – traducere de George Coşbuc)

A scris si poezie patriotică. Trupele române au cantat le 1877 si cântecul « De pază la Dunăre », pe versuri de Carmen – Sylva. In acest context,  poezia Steagurile, scrisă in ultimul an de viata, rezumă o viată dedicată unei tări care a uitat prea multe dintre faptele sale:

Batranele steaguri sfinte si eu/ Ce singure stam noi pe pace -/Legende, in cinste, solemne mereu,-/Cu noi lumea n’are ce face.// Din lupte purtate de mult, am ramas/Fasii sfasiate – atarnand,-/Acum ne uitam, si stam fara glas,/Eroi vor fi altii la rand.// Batranele steaguri sfinte si eu/ La praznice suntem purtate,/ Solemne stam altfel, acasa mereu,/ In ruga si’n singuratate. 

Obişnuiţi să ajutaţi bătrânicile să treacă strada?

· 7 commentaires ·

Adoptaţi acelaşi gen de atitudine când interacţionaţi cu o persoană care suferă de schizofrenie care se întâmplă sa locuiască prin apropiere.

Aceasta nu înseamnă ca trebuie să fiţi excesiv de prietenoşi, ci doar să nu o ignoraţi. Antrenaţi-o în conversaţii, dar evitaţi să fiţi intruziv.

Luaţi în considerare şi faptul că persoana poate deveni brusc anxioasă şi, în consecinţă, se poate izola. Lăsaţi-i liberatatea de a se retrage, dar păstraţi comunicarea  deschisă.

Dacă vreţi, invitaţi-o să vă facă o vizită, atunci când se va simţi în stare. Oferiţi-i o prajitură sau o floare sau faceţi orice alt gest prietenos.

Trimiteţi-i de câte ori aveţi ocazia o felicitare cu un mesaj scurt, amical.

Drumul spre nicăieri

· 2 commentaires ·

Am furat titlul de la Marius (Autostrazi spre nicaieri – excelent articol!) si il voi folosi ca trista metafora a politicii românesti din ultimele decenii.

Încotro mergem?

In primele momente dupa decolarea  elicopterului Presedintelui Republicii Socialiste România de pe cladirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarasul Ion Iliescu ne-a tinut  un discurs despre « nobilele idealuri ale comunismului ». Calea spre Europa facea un ocol prin Moscova gorbaciovista.

Nici nu se uscase bine cerneala pe tratatul cu URSS, ca tara socialismului biruitor s-a dizolvat. In Romania era insa presedinte tot Ion Iliescu, devenit domn, specialist in probleme globale. Care ne indica « o a treia cale », trecand prin Tokio sau Stockholm; care era legatura dintre o tara recent « pacificata » de mineri si cele doua monarhii constitutionale superdezvoltate nu era clar.

Am asistat apoi la Marele Salt Inapoi, cu o coalitie care pretindea ca va reforma modul de a face politica si a aratat cel mai pagubos mod  de a guverna: cu oameni care nu voiau sa fie nici inauntrul nici in afara politicii. Iar in fruntea tuturor era cel care promisese ca va fi ultimul presedinte al României, dar s-a razgandit – a inceput sa se simta un fel de Havel român. Pana cand luptele de la Costesti l-au adus la realitate.

A urmat apoi alternanta la putere intre Securitate si Partidul Comunist. In ultima vreme nici macar nu mai se scriu carti despre a paisprezecea cale. Nu ne mai  trebuie. Pentru ca « toti sunt la fel », nu e mai bine sa ramanem pe loc?

De unde venim? De nicaieri. Unde ne ducem? Nicaieri. Cine suntem? Buna intrebare. Partea buna e ca spre nicaieri nu ai nevoie de drum.

Autostrazile in România trebuie sa treaca peste anumite câmpuri nu sa duca undeva. Metafora a revenit pe pamânt.

2 Mai şi 24 Ianuarie

· Laisser un commentaire ·

Nu stiam, pana azi, ca satul dobrogean 2 Mai a fost denumit astfel in amintirea unui eveniment din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

În 1878 Mihail Kogălniceanu a înfiinţat în acel loc satul „Două Mai” „în amintirea loviturii de stat de la 2 mai 1864, prin care Parlamentul României a fost dizolvat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, deoarece se împotrivea Legii rurale”.

Incepand cu 2 mai 1864, Cuza a rupt pactul constitutional si national care il adusese la putere, instituind un regim autoritar. In mai putin de 2 ani a fost inlaturat de la putere de catre o alianta intre conservatori si liberali; a fost numita « monstruoasa coalitie » pentru ca ar fi fost de negandit o asemenea alaturare in alte conditii. Singurul obiectiv al acestei coalitii era « Jos tiranul ». Strict vorbind, incepand cu 23 februarie 1865 asta era domnitorul: un tiran, adica un conducator care nu mai guverneza in limitele unui mandat, ci conform vointei proprii.

Cuza a platit pentru erorile sale, dar nu au fost uitate meritele sale. E drept ca si el a stiut sa invete din aceste erori: a acceptat ca definitiva iesirea din politica (si intrarea in istorie). In 1870, la 4 ani dupa abdicare si plecarea in exil, este ales, in lipsa, deputat de Mehedinti si mandatul sau este validat, dar fostul domn refuza sa revina in tara pentru a nu tulbura linistea politica a tanarului stat condus de domnitorul Carol.

In 1878, Mihail Kogalniceanu se afla  alaturi  de domnitorul Carol in vizita in Dobrogea recent alipita Romaniei; Kogalniceanu era tocmai primul-ministru al lui Cuza de la 2 mai 1864 si cel care a fost principalul artizan al Legii Rurale pentru care domnul si-a asumat greaua raspundere a dizolvarii Parlamentului.

Alexandru Ioan I – 7 ani de domnie, 6 remarcabili (anii care au pus bazele statului român modern), 1 an de tiranie si umbra relatiei adulterine in vazul lumii cu Maria Obrenovici. A platit pentru erori si a ramas o figura luminoasa in memoria colectiva.

Alte timpuri, alti oameni!

4 idei frecvente si false despre tulburarile mintale

· Laisser un commentaire ·

1. Tulburãrile mintale sunt doar rodul imaginaţiei persoanei afectate

Formula « totul e doar în capul tău », este încă frecvent auzită; de fapt nu, există tulburări „sine materia”, nu există o separare între minte şi corp şi atunci tulburările mintale sunt boli ca oricare altele.

2. Este imposibil sã ajuţi o persoanã afectatã de o tulburare mintalã

Ideea incurabilităţii este una foarte răspândită, dar conţine prea puţin adevăr. Pentru schizofrenie, o tulburare severă (şi care este probabil prototipul bolii psihice în mintea omului obişnuit), cifrele sunt următoarele : cu tratament clasic, 20% dintre pacienţi prezintă un singur episod psihotic, 35% au mai multe episoade, dar cu perioade lungi de remisiune completă, 35% necesită îngrijire continuă, dar nu spitalizare continuă, şi doar 10% nu răspund la tratament.

3. Tulburările mintale sunt generate de slabiciuni de caracter

Este un mod de a culpabiliza persoana afectata şi de a evita să ne gândim la responsabilitatea societăţii în crearea unui mediu sanogen. La o privire mai atentă se poate observa că depresivul este la fel de (ne)vinovat de boala sa ca şi pacientul cu ulcer.

4. Persoanele care au boli psihice trebuie izolate.

Această idee izvorăşte din convingerea că persoanele cu tulburări psihice comit mai multe acte violente. Este fals. Iar imprevizibilitatea nu este un argument: câte crime cu premeditare sunt previzibile?

Sonet ultramarin în re minor

· 1 commentaire ·

op. 7 « Saudade »

Acolo cerul se termină oare?/ Şi aici pământul doarme sub apă?/ Iar când boii lui Apollo se-adapă,/ Marea Ocean se întoarce-n izvoare?//

Valuri domoale călcâiul mi-l sapă,/ Briza duce părul tău către soare/Şi mă-ntreb: a luminii splendoare/ N-ar fi grea fără tine şi stearpă?//

Timpul sărat al bărbaţilor singuri/ Îmi suflă prin gând dinspre Cap Bojador/ Şi amar dulce  îmi curge prin vene.// Iar Tejo din coasta mea în amurguri/ Te ia şi te pune alături ca dor,/ Ca fata din vis dansând printre gene.//

Cel mai nou sistem politic: monarhia constitutionala

· 26 commentaires ·

Cateva idei primite de-a gata:

1. Monarhia e un sistem politic vetust, depasit.

Se face o confuzie (adesea voita) intre monarhia absoluta si monarhia constitutionala. Monarhia constitutionala, in forma sa tipica, apare in secolul al XIX-lea, fiind cea mai recenta « inventie » in materie de guvernare democratica. Si « inventia » a functionat bine in Danemarca, Suedia, Norvegia, Belgia, si, cu voia dumneavoastra, in Romania.

2. Nu e democratic ca o persoana sa aiba prin nastere dreptul de a conduce.

Regele constitutional domneste, nu guverneaza. El reprezinta simbolic poporul suveran. Daca guvernul va pune in practica programul majoritatii, Regele e deasupra factiunilor si partidelor si garanteaza respectarea drepturilor tuturor cetatenilor.

3. Prin alegeri putem gasi cel mai bun conducator.

Fals. Alegerile reprezinta o competitie, in principiu pasnica, dar care va fi castigata de un bun luptator, nu neaparat de un unificator si mediator. In plus, conducerea unei tari necesita o pregatire indelungata, un anumit tip de educatie. Regele e educat pentru a domni si isi exerseaza meseria vreme indelungata.

Despre republici si monarhii am mai scris si in O duzina de republici.

Mai puteti citi aici o excelenta comparatie intre principalele republici democratice (SUA, Germania, Franta, Italia) si monarhiile constitutionale europene.

(Concluziile suna cam asa: in monarhiile constitutionale exista mai multa libertate economica, proprietatea este mai bine protejata, coruptia este mai mica, presa e mai libera, indicele de democratie este mai mare; republicile cele mai democratice obtin meci egal cu monarhiile constitutionale doar la indexul dezvoltarii umane)

Comunicat către ţară

· Laisser un commentaire ·

Familia Regală ştie că tot mai mulţi români îşi exprimă cu tărie convingerile şi nemulţumirea, de mai multe zile, în oraşele ţării şi în străinătate. Povara cetăţenilor este din ce în ce mai apăsatoare. Clasa politică a ţării are datoria de a da răspunsurile pe care oamenii, pe drept cuvânt, le aşteaptă.

Românii şi-au pierdut încrederea. Ei cer astăzi politicienilor un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului.

Întreaga Familie Regală este alături sufleteşte de toţi cei care au în aceste momente nevoie de încurajare şi solidaritate.

Regele Mihai I a spus în mesajul său adresat Parlamentului României: ,,Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos”. Aceste cuvinte au fost adresate tuturor celor care au puterea de a schimba ceva în România.

Lecţia de istorie pe care tinerii au dat-o ţării în decembrie 1989 arată că românii au încredere deplină in virtuţile democraţiei şi libertăţii atunci când destinul ţării este la raspântie. Europa şi România trec împreună prin vremuri de restrişte. Cu atât mai mult astăzi avem nevoie ca politica să respecte locul cuvenit pe care i-l conferă democraţia şi să nu ia locul competenţei în spaţiul public şi instituţional.

Fără nici o indoială, criza economică mondială afectează România. Dar este, totodată, evident că protestele din ţara noastră merg mult mai departe decât atât: românii îsi exprimă frustrarea faţă de politicieni care nu au privit niciodată dincolo de îngustele lor interese, care au fost mai mult ocupaţi cu mici dispute personale decât cu buna administrare a ţării.

Regele şi Principesa Mostenitoare urmăresc evenimentele cu profundă îngrijorare şi rămân hotărâţi să facă tot ce este în puterea lor pentru a apăra şi promova interesele României, fără să favorizeze nici o formaţiune politică.

Aceasta a fost datoria Coroanei Române, în fiecare generaţie, şi va rămâne astfel în viitor.

(Comunicatul din 22.01.2012 al Casei Regale a României)

Cea mai frumoasă coroană regală

· 3 commentaires ·

„Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor »

(Regele Mihai I al României)

Mihai I al României are încrederea poporului său.

In iarna vrajbei noastre se duc lupte de ariergarda pentru a amana rostirea adevarului: Republica a eşuat. Functia de presedinte e vacanta. Si iremediabil compromisa.

In 1992, cand Regele a fost primit triumfal in Bucuresti, s-a strigat: « Iliescu ce mai stai?/Vine Regele Mihai! ». Din pacate, ascultand de profesionistii dezinformarii, romanii au votat pentru un presedinte.

Singura intelepciune pe care o putem dobandi este sa nu repetam greselile trecutului. Avem sansa istorica de a repara propriile noastre greseli si de a nu le lasa mostenire copiilor nostri.

« Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. »

(Regele Mihai I al României)

Tulburarea de personalitate narcisică

· 16 commentaires ·

Persoana care sufera de tulburarea de personalitate narcisica prezinta cel putin 5 dintre urmatoarele caracteristici:

1. Are o perceptie grandioasa asupra propriei importante (de exemplu, isi exagereaza realizarile si aptitudinile, se asteapta sa fie recunoscuta ca superioara fara sa aiba realizari pe masura).

2. Este precupata cu fantezii de succes nelimitat, putere, stralucire intelectuala, frumusete, sau dragoste ideala.

3. Crede ca e o persoana « speciala » si aleasa si ca poate fi inteleasa doar de alte persoane speciale sau cu o pozitie inalta.

4. Are o nevoie excesiva de a fi admirata.

5. Are un simt al indreptatirii, adica are asteptari nerezonabile de a avea privilegii sau ca altii sa se conformeze automat asteptarilor sale.

6. Este exploatativa in relatiile interpersonale, adica se foloseste de altii pentru a-si atinge propriile scopuri.

7. Ii lipseste empatia: nu doreste sa recunoasca sau sa se identifice cu emotiile altora.

8. Este adesea invidioasa sau crede ca altii o invidiaza.

9. Are atitudini si comportamente arogante sau condescendente.

 Ghici cine indeplineste toate cele 9 criterii ? Ghici ghicitoarea mea!