Auteur : Dan Ghenea

Despre empatie (un fel de test)

· 10 commentaires ·

Înainte de a răspunde la testul următor gânditi-vă câteva momente la o persoană cu care interactionati frecvent.  Rezultatul testului vă va spune cât de empatic sunteţi în această relaţie. Îl puteţi repeta pentru alte relaţii semnificative din viaţa dumneavoastră.

Marcaţi oricare dintre propoziţiile de mai jos care credeţi ca descriu adecvat relaţia cu persoana la care v-aţi gândit (puteţi marca oricâte răspunsuri)

 Respect si  incredere:

a) Îl respect. b) Mă respectă. c) Îmi povesteşte despre grijile lui. d) Crede în mine.

Placere si destindere:

a) Ne putem distra împreună. b) Ne plăcem. c) Nu e nevoie să-mi pun masca. d) Ne simţim bine împreună.

Deschidere si comunicare:

a) Sunt deschis faţă de el/ea. b) Discutăm. c) Îi înţeleg punctul de vedere chiar şi atunci când nu sunt de acord cu el. d) Îmi ascultă păsurile.

Acceptare si intelegere:

a) Nu trebuie să fiu perfect(ă) în relaţia cu el. b) Nu trebuie să fie perfect(ă) în prezenţa mea. c) Mă va ierta dacă voi greşi cu ceva. d) Îl/O iert când greşeşte faţă de mine.

Pretuire si colaborare:

a) Îl preocupă persoana mea şi ceea ce gândesc eu. b) Îmi preţuieşte opiniile. c) Nu mă va ignora atunci când vrea să întreprindă ceva. d) Îmi cere sfatul.

Pentru rezultat, vezi Cheia 4

Antidoturile conflictului

· 3 commentaires ·

Întrebări de restructurare ale unor expresii conflictogene:

„Eu am dreptate, tu nu” – „Prin ce se deosebeşte părerea mea de a ta ?”

„El nu e în stare să facă nimic” – „Ce ştie el să facă ?”

„Este imposibil” – „Ce ar trebui să se întâmple ca să fie posibil ?”

„Nu vreau să rămân singură” – „Ce ţi-ai dori ?”

„Munceşte prea puţin” – „În comparaţie cu ce?”

„Întotdeauna întârzie” – „Sunt situaţii în care nu întârzie ?”

„Ea niciodată nu e atentă” – „Cum poate fi motivată să fie mai atentă?”

Căderea Bastiliei e un mit

· 2 commentaires ·

1. La Bastilia nu era inchis niciun detinut politic in iulie 1789.

2. In 14 iulie erau 7 detinuti: 4 falsificatori, un nobil condamnat pentru crima si 2 « nebuni ».

3. Atacatorii au venit in principal pentru a obtine praf de pusca si gloante, Bastilia fiind si depozit de munitii.

4. Erau cateva mii de atacatori, fortareata fiind aparata de 32 de soldati elvetieni si 83 de veterani invalizi.

5. A fost celebrata pentru prima oara ca zi nationala a Republicii Franceze (a treia!) in 1880; de atunci si pana de curand evenimentul a fost acoperit de straturi groase de legenda.

Prima si singura sarbatorire inainte de 1880 a avut loc pe 14 iulie 1790, in prezenta regelui Ludovic al XVI-lea, care depune juramantul fata de Lege si Natiune. Generalul La Fayette, erou al Revolutiei Americane vine in mare tinuta, calare pe un cal alb. 100 000 de membri ai Garzilor Nationale (militii teritoriale revolutionare) il aclama pe Rege. Se celebreaza o mesa si un Te Deum. Tricolorul este acceptat si de monarhisti ca simbol national. Mirabeau gaseste chiar o simbolistica potrivita cu o monarhie constitutionala si cu juramantul pe care Louis, Regele Francezilor de acum inainte,  tocmai l-a depus; rosul simbolizeaza natiunea, albul legea, iar albastrul regalitatea (flamura regala cu flori de crin era albastra; steagul actual al provinciei canadiene francofone, Quebec, il reproduce). 14 iulie a fost declarata zi a reconcilierii nationale. Cei prezenti, inclusiv ambasadorul englez, chiar credeau ca Revolutia se incheiase « cu un numar foarte mic de victime si cu rezultate remarcabile ». 

Nu a fost insa sa fie o « revolutie glorioasa » a l’anglaise. Vor urma executia familiei regale, 2 ani de Teroare de stat si 20 de ani de razboi european.

CC – Poezie în pânza de păianjen

· 2 commentaires ·

Am avut privilegiul sa fiu coleg cu Costi. La facultatea de medicina. Nu va pot spune ce insemna la sfarsitul anilor ’80 sa poti sa umpli o seara cu poezie buna. Altminteri, multi erau indemnati sa se creada poeti; destul de multi chiar erau din cand in cand, cativa erau talentati, foarte putini erau poeti buni; si mai putini au ramas netulburat buni pana in ziua de azi. Pentru mine, Constantin Cretan e unul dintre acesti poeti care modeleaza frumosul-si-binele.

Casandra

Înfăşurată-n depărtare şi-n singurătate,
Ştii că prezicerile tale, toate, se vor împlini,
Că ai totdeauna dreptate,
Că dragostea mea va sfîrşi, într-o zi.

Numai că atunci te voi iubi
Cu dragostea altui bărbat,
Ce va purta acelaşi chip şi-acelaşi nume,
Apoi cu a altuia, şi a altuia, şi a altuia,
Pînă cînd îţi voi fi dat
Dragostea tuturor bărbaţilor din lume.

Daca v-a placut aceasta poezie din Album, bucurati-va si de Almanah si de Dictionar.
Nu pot sa ma abtin sa nu va dau prima definitie din Dictionar:

A avea

Tot ce ai te are.

Experiment

· Laisser un commentaire ·

a. Mă uit cât e ceasul.

b. Mă aşez comod într-un fotoliu.

c. Lumina e discretă, stimularea vizuală minimă, fără a închide însă ochii.

d. Încerc să detectez cât mai multe zgomote sau sunete în jur.

e. Le aud, le disting, dar nu reflectez asupra lor.  

……………………………………………………….

f. Ah, tocmai mi-a fugit gândul la grijile zilei.

g. Mă uit la ceas.

Cât timp am suportat să stau departe de lume, aproape de mine?

O chestiune de gust

· 3 commentaires ·

« Când vreau să-mi regăsesc buna dispoziţie şi să-mi petrec plăcut timpul, mă duc pe strada Ferdousi, unde domnul Ferdousi are o prăvălie cu covoare persane. Domnul Ferdousi, care şi-a petrecut toată viaţa în tovărăşia artelor si frumosului, priveşte la realitatea înconjurătoare ca la un film de mâna a doua într-o sală de cinema ieftină şi murdară. Totul e o chestiune de gust, îmi spune el, lucrul cel mai important, stimate domn, este să ai gust. Toate ororile (pentru că le numeşte orori), cum sunt minciuna, trădarea, hoţia, delaţiunea, domnul Ferdousi le aduce la acelaşi numitor – asemenea lucruri le fac oamenii care n-au gust. » (Ryszard Kapuściński – Şahinşahul)

Ryszard Kapuściński pune secvenţa de mai sus în ultimele două pagini ale reportajului cu aer de roman-frescă despre revoluţia islamică din Iran; pare că vrea să creadă că mai reală decât lumea violenţei perpetue este lumea care ar putea lua loc pe covoarele domnului Ferdousi. Nu că şi-ar face iluzii – nu am întâlnit la un alt autor tuşe atat de realiste, fără a cadea însă în naturalism sau în cinism (dacă vreţi să vă convingeţi citiţi Împăratul – despre ultimul împărat al Etiopiei, Imperium – despre agonia imperiului sovietic, şi, desigur, Şahinşahul – despre mărirea si căderea ultimului Rege al Regilor); dar este tentat să creadă în salvarea prin cultură (edificatoare în acest sens e culegerea lui de reflecţii intitulată Călătorind cu Herodot).

 Şi totuşi… Oare lumea ar fi fost scutită de un razboi dacă Hitler ar fi fost apreciat ca pictor?

Timpul liber – o noţiune perimată?

· 9 commentaires ·

A luat-o tehnologia inaintea evolutiei noastre, a dezvoltarii relatiilor interumane?

 Dezvoltarea accelerata a tehnologiei din ultimii 10-15 ani, fara precedent in istorie, a impus o accelerare a ritmurilor biologice, o viata mai trepidanta.

Sa luam exemplul stresului, despre care se vorbeste foarte mult si des. Printre altele, stresul inseamna depasirea capacitatii de adaptare si neinscrierea in niste ritmuri biologice. Bioritmurile nu s-au prea schimbat din Neolitic incoace. Or, ritmul cotidian s-a accelerat mult incepand cu revolutia industriala si foarte mult in anii din urma.

Ritmul normal de munca-relaxare e de 90-120 de minute de activitate intensa, alternand cu 10-20 de minute de relaxare. Evident ca, in mediile urbane, ritmul de munca-relaxare nu e mentinut si se creeaza asa-numitele datorii de stres.

In societatea industriala traditionala apareau compensari periodice, care anulau datoriile de stres: timpul liber de la sfarsitul zilei, relaxarea de la sfarsitul de saptamana, concediile de odihna anuale.

In societatea post-industriala, mecanismele de compensare nu mai functioneaza, din cauza disparitiei granitelor dintre birou si casa, dintre spatiul public si cel privat. Aceasta disparitie se datoreaza tocmai noilor tehnologii. Cu alte cuvinte, suntem continuu in priza.

O data cu folosirea pe scara larga a calculatorului, a Internetului, telefonului mobil, viteza de lucru a crescut. Paradoxal, in loc ca timpul de lucru sa ramana constant sau chiar sa scada, s-a marit si el.

Se mai intampla ca, din cauza noilor facilitati de comunicare, tocmai perioada etichetata ca timp liber, de relaxare, sa fie alocata, intr-o masura crescanda, problemelor de serviciu.

Timpul liber care mai ramane este consumat, in buna masura, pentru informare si suprainformare. Suntem expusi unui flux informational care, prost gestionat, poate deveni coplesitor. Manevram tehnologii a caror forta depaseste, adeseori, posibilitatile noastre de control.

Este pregatit omul postmodern, psihologic si fiziologic, sa absoarba valul de noi tehnologii care ne inunda?

In memoriam Sigmund Freud

· 1 commentaire ·

In Memory of  Sigmund  Freud e un poem de W.H. Auden. Mi-a fost semnalat de o veche prietena din America, psihiatru cu vocatie si cititoare pasionata de poezie, cum eu nu mai cunosc in timpul nostru. Mi-ar fi placut sa o traduc în întregime, dar se pare ca depaseste puterile mele de amator (si de poezie si in traduceri). Poate ma ajuta cineva. Textul original complet il gasiti aici.

Dau, totusi, mai jos si incercarea mea, care se opreste la inceputul strofei a treia.

Când sunt atâţia pe care va trebui să-i plângem, / când durerea a fost facută publică şi expusă / criticii unei întregi epoci / fragilitatea conştiinţei şi angoasei noastre, // despre cine vom vorbi? Pentru fiecare zi în care mor / printre noi, despre aceia care ne fac câte un bine, / care ştiu că nu a fost niciodată destul, dar / au sperat să îmbunătăţească un strop din ceva trăind. // Aşa a fost acest doctor: chiar şi la optzeci el dorea / Să gândească despre viaţa noastră […]

 

Breaking news

· 2 commentaires ·

„A trai fara TV in secolul 21 este ca si cum ai refuza sa fii la curent cu ce-i nou, cu progresele stiintei, cu lumea exterioara. O sa-mi spuneti ca pentru astea sint de ajuns stirile la radio, cartile din biblioteca, etc. Daca sinteti convinsi de teoria asta, atunci cum se face ca in mai putin de 60 de ani televiziunea are atitia adepti si a ajuns la astfel de performante tehnice? […] A nega existenta TV-ului in ziua de astazi mi se pare efectiv aberatie, si nu o luati ca pe un afront personal. Nu mai sintem in sec. 19, cind inca se statea la lampa cu petrol, sintem cu inca 2 secole mai in fata. Omenirea progreseaza, nu are cum sa dea inapoi, iar daca unii dintre noi « construiesc baraje » de genul: « fara TV », nu fac decit sa complice existenta ulterioara a copiilor de acum.”

E o opinie exprimata pe forumul parinti.com.

Exista suficiente studii care arata ca televiziunea „simplifica” prea mult existenta copiilor si a adultilor: mai putina atentie, mai putina imaginatie, mai putina miscare, mai putina curiozitate pentru lumea reala. Multi dintre noi isi dau seama si fara studii stiintifice de aceste probleme; acceptam insa aproape ca o axioma rolul informativ al televizorului.

Intrebarea este:

Am fi mai putin informati fara televizor ?

Învierea (legendă incaşă)

· 1 commentaire ·

« După cinci zile, morţii se întorceau de obicei in Peru. Beau un pahar de rachiu de porumb şi spuneau:

– Acum sunt nemuritor.

Era prea multă lume pe pământ. Se semăna până şi în fundul prăpăstiilor şi pe marginea lor, dar mâncarea tot nu ajungea.

Atunci a murit un om în Huarochiri.

Într-a cincea zi, toată suflarea s-a adunat ca să-l primească. L-au aşteptat de dimineaţă până noaptea târziu. S-au răcit mâncărurile aburinde, iar somnul a turnat plumb pe pleoape. Dar mortul nu mai venea.

A apărut a doua zi. Toţi erau furioşi. Cel mai tare fierbea de indignare nevastă-sa, care a început să ţipe la el:

– Leneşule ! Ai rămas la fel de leneş ! Toţi morţii vin la timp, numai tu, nu !

Înviatul a mormăit o scuză, dar femeia i-a dat cu un ştiulete în cap  şi l-a lăsat lat.

Sufletul s-a desprins de trup, şi-a luat zborul, bâzâind ca o muscă, şi nu s-a mai întors niciodata.

De atunci, nici un mort n-a mai revenit pe pământ ca să se amestece cu cei vii şi să împartă cu ei mâncarea. »

(în Memoria focului, de Eduardo Galeano – extraordinar (re)povestitor uruguayan)