« Un proverb japonez spune: «Să stii si să nu actionezi înseamnă să nu stii nimic». Asumarea responsabilitătii nu este sinonimă cu schimbarea; este doar primul pas în procesul schimbării. […] Pentru ca schimbarea să se producă, va trebui mai întâi să ne asumăm responsabilitatea: trebuie să ne angajăm într-o actiune. Cuvântul « responsabilitate » însusi denotă această capacitate: « răspuns »+ »abilitate », altfel spus abilitatea de a răspunde. Sarcina psihoterapiei este schimbarea, iar schimbarea terapeutică trebuie să se exprime prin actiune – nu în cunoastere, intentie sau visare. » (Irvin D. Yalom – Responsabilitate, vointă si actiune, in Psihoterapia existentiala)
Auteur : Dan Ghenea
Grasul, slabul şi urâtul
A avea, a fi, a voi sunt verbe existenţiale.
În gramatică sunt folosite uneori ca verbe auxiliare.
A avea e asociat cu trecutul. Acel trecut încheiat (perfectul compus), în care nimic nu mai poate fi schimbat şi care îmi aparţine tot atât de mult cât îmi aparţine un vin pe care l-am băut acum 20 de ani. O existenţă care conţine prea mult a avea se îmbuibă de trecut. Se umflă cu un timp ireal. Se îngraşă cu toate lucrurile care au murit deja.
A voi este auxiliarul viitorului. Voi face, voi merge, voi cânta pot fi foarte utile (şi uneori plăcute) extinderi ale prezentului, dar dacă aici-şi-acumul existenţei rămâne făra hrană pentru că facem sandvişuri şi le punem la pachet pentru viitor, atunci e prea mult a voi în vocabularul nostru existenţial. Şi slăbim pentru a hrăni viitorul, al doilea timp ireal. Cum va urni acest om slăbit un viitor pe care tot el l-a făcut peste măsura de mare?
A fi o fi soluţia? Ca orice exces, şi prea mult a fi strică. Este arată starea prezentă. Stare, de la a sta. Ce simţi când stai? Când stai şi nu aştepţi nimic, când stai şi nu te gândeşti la nimic? Între nimic în viitor şi nimic în trecut e marea plictiseală. Urâtul.
Flori, fete, filme şi alte ficţiuni (2)
Care este cuvântul care uneşte cele patru puncte?
1. Floarea este nufărul (Nimphaea lutea).
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
(Mihai Eminescu – Lacul)
2. Numele feminin este Ana. Nu este Ana de Austria din Cei trei muschetari, dar una dintre mătuşile Anei noastre a fost ultima împărăteasă a Austriei.
3. 
Filmul e Drumul spre Victorie (Escape to Victory, 1981). Un film cu un scenariu subţire, dar cu multe vedete (şi nu numai actori de meserie).
Destul de antrenant şi, dac îmi amintesc bine, unul dintre primele care au abordat al doilea razboi mondial într-o manieră predominant ludică.
4. Romanul a fost scris în şi despre Guatemala anilor ’20, dar nu a putut fi publicat decât în 1946, în Mexic. El Señor Presidente (Domnul Preşedinte) e una dintre cărţile de început ale realismului magic latino-american. Interesant e că autorul a vizitat România în 1927, ca participant la al VI-lea Congres al presei latine.
24 de zile in Balcani (23): Kraljevo
Mânastirea Žiča e doar la 4 km de centrul mereu agitat al oraşului Kraljevo (cel mai mare nod rutier al Serbiei). Oraşul a primit numele actual în 1882, de la Milan I, primul rege al Serbiei moderne, ca amintire a faptului că la Žiča au fost încoronaţi şapte regi ai Serbiei medievale. Emblema oraşului e un scut roşu cu 7 coroane, sub care se află o deviză remarcabilă: Hама добро а никоме зло (Nouă binele şi nimănui răul)
Mânăstirea e o surprizătoare oază de linişte (atât de aproape de un oraş dinamic). Roşul şi albul puse de mâna omului se îmbină seren cu verdele şi albastrul de care are grijă Dumnezeu. Iar înăuntru se împacă bine fiorul istoriei cu un bun simţ gospodăresc (am luat, de altfel, şi câteva dulceţuri şi siropuri din producţia mânăstirii). Ora et labora!
24 de zile in Balcani (22): Sarajevo sau eutanasia unei iubiri
Mă gândisem, cu teamă, că s-ar putea întâmpla şi asta. Probabil că asta e soarta relaţiilor la distanţă.
Trecuseră 10 ani de când nu mai văzusem oraşul. Devenise mai vioi, mai senin. Nu se mai văd urmele războiului, nu mai întâlneşti la tot pasul patrulele fortelor ONU de mentinere a păcii.
Si totuşi…
Avea un farmec pe care nu l-am mai regăsit. Nu ştiu dacă să dau vina pe noile construcţii (deşi sunt bine integrate), pe turişti (care omoară liniştea amiezii în Baščaršija), sau doar pe timp, ucigaş fără simbrie al marilor iubiri care nu ajung în stadiul de iubiri cotidiene.
Si dacă iubire nu mai e, rămâne totuşi frumuseţea toamnei la Sarajevo.
Miss Uni(c)vers – optimi de finală
In ochii tăi/ Se oglindea/ Tot dorul/ Lumii ///Mi-e dor de iarba crudă/ A ochilor tăi verzi///E tare să cunoşti o fată ce are ochi atât de mulţi///Visez/ Că vălul ce preface-n mister/ Tot largul lumii e urzit/ Din părul tau ///Tu mergi lângă zorii dragostei mele, eu merg lângă amurgul părului tău///Ea stă plictisită şi foarte frumoasă/ părul ei negru este supărat ///m-am mutat timid în zâmbetul tău/ primăvara era mioapă/ și/ melcii goneau pe poteci de răcoare. ///Ploua neîncetat peste Brest în ziua aceea/ Şi tu mergeai surâzătoare///Şi cu acel smerit surâs,/ Cu acea blândă faţă,/ Să faci din viaţa mea un vis,/ Din visul meu o viaţă./// Braţele tale frumoase sunt lebede blânde/ Departe de vocile furtunii///Mâinile tale se termină în taină/ Ochii tăi sunt negri şi mătăsoşi///Dulce e vântul ca o mână de femeie,/ Vântul serii care-mi curge in degete/// Asa-s de negri ochii tai/ lumina mea ///Si ochii tai sunt rosii ca doua flori de mac/ Plutind imperecheate pe luciul unui lac./// Cea mai usoara privire a ta ma va deschide/// Ochii tai sunt asa de adanci ca-mi pierd in ei amintirea ///
Scrieţi opt cuvinte dintre cele de mai sus. Nu e obligatoriu sa formeze o propozitie sau ca înşituirea să fie logică. Acesta va fi votul dumneavoastră pentru a califica 8 dintre autorii poeziilor în etapa următoare (autorii primesc câte un punct pentru fiecare dintre cuvintele care se regăsesc în fragmentul citat)
Cred că e o zi potrivită pentru jocuri poetice (ziua de naştere a lui Eminescu).
Ce nu e în regulă?
Vals. Superb. Anna Karenina. Superbă. Vronski… Se putea şi mai bine. Atunci, ce nu e în regulă cu secvenţa aceasta?
De fapt, Dmitri Şostakovici a compus acest vals ca parte a muzicii filmului Primul eşalon (Первый эшелон, 1955). Valsul e muzica de fond pentru adunarea muncitorilor de la un sovhoz la o serbare de premiere a fruntaşilor în producţie. Puteţi să vedeţi secvenţa la 1:27:30.
Lenea
« Teologii foloseau cuvântul acedia* pentru a descrie păcatul de a nu face cu propria viaţă tot ceea ce omul ştie că poate face cu ea » (Abraham Maslow – Toward a Psychology of Being)
* Cuvântul latin acedia a fost folosit în moduri diferite de diferiţi autori. Elementul comun este inacţiunea, dar motivaţiile sau originile acestei stări sunt interpretate diferit; apar astfel sensuri ale cuvântului care s-ar traduce prin apatie, delăsare, plictiseala, deznădejde. Elaborările ulterioare au dus la o echivalare cu o boală (depresia) sau cu un păcat capital (lenea). Evagrie Ponticul şi Abraham Maslow, din perspective diferite, combină cele două interpretări
Geană de lumină
În gramatici feminină-i secunda –
O clipă de lumină între gene -;
Pleoape, pupile, cornee, sprâncene,
Umbra şi raza, culoarea şi unda –
Toate-s feminine morfeme.
Ziua feminin se declină
Cu fiece oră şi parte a ei –
Seară lina ori amiază blajină
Sau dimineaţă cu rouă calină –
Feminine sunt ale timpului chei.
Timpu-i neutru, dar viaţa-i femeie
Şi moartea la fel, şi boala şi frica;
Timpul neutru nu-nseamnă nimica –
E un vis urât scrâşnit din condeie -;
Vremea are mâini de femeie.
În gramatici feminină e viaţa,
Vremea cu ierni şi cu veri şi cu toamne
Primăvara cu flori, cu lacrimi şi toane,
Furtuna şi ploaia, gheaţa şi ceaţa –
Toate-n adjective de doamne.
Doar anii-s berbeci număraţi masculin,
Pe sens unic repeziţi înainte,
Cu gânduri împărţite în minute,
Neutre şi goale de minte,
Sunând a destin.
Flori, fete, filme şi alte ficţiuni (1)
În noua versiune a jocului Flori, fete, filme şi poveşti, enunţul şaradei va fi mai scurt (povestim mai mult la comentarii!), ilustraţiile nu sunt doar ilustraţii, ci sunt necesare rezolvării enigmei, iar cerinţa este să uniţi cu un singur cuvânt cele patru puncte. Desigur că vă recomand şi filmul şi cartea (filmul e de 7 spre 8, cartea e de 10 plus, cred eu), iar pe Eva puteţi să o vizitaţi şi la Prado sau la Uffizi, dacă aveţi drum pe acolo.
1. Floarea este macul (Papaver somniferum).
2. Numele fetei este Eva.
3. Filmul e Idilă pentru o piatră preţioasă (Romancing the stone, 1984). Piatra preţioasa după care aleargă, prin pădurea columbiană veşnic verde, Michael Douglas, Kathleen Turner şi Danny de Vito e un diamant verde. La Bolta Verde se poate vedea un diamant verde de 41 de carate.
4. Romanul e Abatorul cinci, de Kurt Vonnegut. Carte care începe cu o definiţie superbă a esenţei oricărei bune povestiri:
« Cele ce urmează s-au întâmplat mai mult sau mai puţin. »
DAN GHENEA 