Auteur : Dan Ghenea

24 de fotografii cu regele Mihai (15): Despre curaj si pricepere


Avatar de Dan GheneaContra republicii minciunii: Regatul României

 Michael King. Asa l-au cunoscut angajatii de la Learjet. Au crezut ca « Rege » e numele  de familie. Nu-si puteau imagina ca omul acesta tacut si priceput este chiar nepotul acelei « Queen of Romania » care ramasese in memoria americanilor (si chiar in replici hollywoodiene) ca o ilustrare perfecta a stralucirii regale.

Dar « Regele » era chiar Rege. Cu R mare. Venind din istoria mare. Unde daduse dovada de curaj si pricepere. Intr-un ceas greu al istoriei tarii sale, fusese nevoie sa recurga la aceste calitati personale pentru a repara ce mai putea fi reparat din ceea ce stricasera tatal sau (care avusese pricepere, dar nu avusese destul curaj) si Maresalul Antonescu (care avusese curaj, dar nu avusese suficienta pricepere, nici militara, nici politica).

Michael King a fost pilot de incercare. Pilot de incercare pentru o companie care inova in aviatie. Asa ca aveai nevoie de curaj pentru a te urca in avion…

Voir l’article original 42 mots de plus

De ce nu am avut un Havel?


S-au implinit azi doi ani de la trecerea dincolo a lui Havel.

Am auzit adesea intrebarea « De ce nu am avut un Havel? ».

Hai sa citim inceputul uneia din scrisorile din inchisoare ale lui Vaclav Havel catre sotia sa Olga.

« Draga Olga,

In ultimii ani, de fiecare data cand am reflectat asupra responsabilitatii sau am discutat despre ea cu cineva, ma tot gandesc la o ilustrare triviala: noaptea ma sui in ultimul vagon al unui tramvai si am de mers o statie. Vagonul este gol si, intrucat taxa se achita punand o coroana intr-o cutie, nu e nici macar un conductor (din cate stiu, acest sistem de autotaxare nu mai este folosit in tramvaiele pragheze). Asa ca pot alege sa pun taxa in cutie sau nu: daca nu o fac, nu ma va vedea si nu ma va descoperi nimeni; niciun martor nu va putea depune marturie despre infractiunea pe care am savarsit-o. Asa ca sunt pus in fata unei mari dileme, indiferent cati bani as avea la mine: sa platesc sau sa nu platesc?[…] »

Daca am citi mai departe am descoperi si motivul pentru care Havel a aparut (si a fost vazut si apreciat de concetatenii sai!) la Praga, nu la Bucuresti.

Asadar, de ce nu om fi avut si noi un Havelescu?

Miss Uni©vers: surâsul (vot – turul I)


Daca aveti alte propuneri bifati « other » si lasati un comentariu. Propunerile complete le puteti vedea aici.

Flori, fete, filme si povesti (10)


1. Floarea este originara din Natal,  Africa de Sud. Este vara cu floarea-soarelui (facand parte din aceeasi familie –  asteracee), dar este cunoscuta si ca margareta africana.

2. Numele pe feminin din acest joc este Beatrix. Va pot spune sa nu mizati pe Beatrice a lui Dante.

Harvey DVD3. Filmul e Harvey, dar eu va sugerez sa vedeti varianta româneasca a ecranizarii piesei, cu Radu Beligan in rolul principal (aici si aici)

4. Povestea e una foarte calda si foarte potrivita pentru aceasta perioada a povestilor la gura sobei. Autoarea a mai scris despre pisoiul Tom, despre croitorul din Gloucester si soriceii cei priceputi, despre porcusorul Robinson, dar Peter e personajul ei preferat. Vorbim asadar de Povestea lui Peter …  de …

24 de zile in Balcani (13): Valuri mari


Dupa furtuna au fost valuri mari, frumoase. Fiind si o zi cu o briza racoroasa chiar si la orele pranzului, am zabovit mai mult pe plaja. Si nisipul mai pastreaza ceva din umezeala ploii de ieri si nu e incins ca de obicei, asa ca pot sa ma plimb mai relaxat pe aceasta plaja lunga, larga si colorata.

Am inceput sa exersez limba sârba citind un ziar local. Limonadele sunt excelente, iar la pranz incerc a patra sau a cincea oara in aceasta vacanta calamarii la gratar si nu sunt nici de aceasta data dezamagit. Oricat ar parea de ciudat, imediat dupa masa pun pe hartie cateva incercari de haiku. Una dintre ele am pus-o si pe blog (aici).

24 de zile in Balcani (12): O furtuna


E furtuna in muntii din apropiere. Aici e doar o ploaie oblica si o lumina stranie dinpre mare. Reprizele de fulgere si tunete alterneaza cu pauze suficient de lungi pentru ca randunicile sa reapara pe sârma pentru a-si usca, expert si perseverent, penele stropite din belsug in adapostul lor din copacul cu frunza cam rara, dupa moda mediteraneeana.

Citesc ultimele pagini din cartea lui C.S. Lewis, Problema durerii. Pun semn la doua pasaje.

« […]Diferite epoci exceleaza in virtuti diferite. Asadar, daca esti ispitit sa crezi că noi, europenii occidentali, nu putem fi atat de răi fiindcă suntem, comparativ vorbind, mai omenosi – daca, altfel spus, crezi ca Dumnezeu ar putea fi multumit de noi pe baza acestui fapt -, intreaba-te daca e cazul sa fie multumit de cruzimea epocilor neinduratoare pentru ca au excelat in castitate si curaj. Luand aminte la felul cum ne apare noua cruzimea stramosilor nostri, vei putea banui cum le-ar fi aparut lor moliciunea, lacomia si timiditatea noastra[…] »

« Nu trebuie sa facem din problema durerii un rau mai mare decat e de fapt, prin vorbe dezlânate despre «neinchipuita cantitate a nefericirii omenesti». Inchipuie-ti ca eu am o durere de dinti de intensitate x ; inchipuie-ti apoi ca si pe tine, care sezi langa mine, incepe sa te doara un dinte cu intensitatea x. Daca vrei, poti spune ca suma durerii din odaie este acum 2x. Dar trebuie sa tii cont ca nimeni nu sufera o durere de intensitate 2x […] Nu exista o suma a suferintei, caci nu exista cineva care  s-o indure. Cand atingem maximul de suferinta pe care  o poate indura o singura persoana, ajungem de buna seama la ceva cumplit, dar asta e intreaga suferinta ce poate exista in univers. Adaugarea unei multimi de oameni aflati in suferinta nu adauga durere. »

Condom


…O lume care pune peste cuvinte prezervative

corecte politic

ca sa fie sigura ca nu vor naste monstri…

…O lume care se teme de prezervativii

din alimentele colorate,

dar cauta alimente sterile si sanatoase…

…care se abtine

dupa ce s-a ingrasat

pentru ca nu se poate abtine,

pentru ca e interzis sa interzici…

O lume care cauta sa-si vopseasca parul

in culori naturale

pentru a fi originala si autentica…

O lume ce impacheteaza dorinta in plastic

pentru ca incercarile riscante

sa poata fi facute fara risc…

O lume care se protejeaza cand are contact cu viata.

Iar viata ramane

o boala intotdeauna mortala.

24 de zile in Balcani (11): Cetinje


Despre Cetinje, fosta capitala a Regatului Muntenegrului, am mai scris, chiar in timpul vacantei.

Drumul de la Budva la Cetinje ofera o gama bogata de peisaje: marete sau linistite, inverzite sau in tonuri gri-albastrii (dar sa nu uit rosul ruginiu al stancilor feroase dezgolite pentru a face loc drumului), colturoase sau ondulate pana departe, unde aburii vinetii ai muntelui intalnesc norii albiciosi ai Adriaticii. Asfaltul e bun si drumul nu e prea greu.

Orasul apare pe neasteptate pe un platou pe care muntenegrenii il numesc campie, si ii inteleg: inconjurata de asemenea munti, chiar si o mica suprafata plata are aere de campie.

E un oras linistit, dar deloc provincial. Chiar e un oras frumos si care te face sa simti trecutul. Fostele ambasade (germana, austro-ungara, britanica, rusa, franceza), aliniate de-a lungul promenadei, teatrul cochet, parcul, mica gradina din fata fostei ambasade britanice, culorile vesele ale caselor, totul pare sa fie inca viu – un trecut vivant pe care nu l-am mai gasit in alta parte. Mancam pe o terasa nu departe de fosta ambasada rusa. Stau si ma gandesc la modul in care, prin bravura lor muntenegrenii au reusit sa se impuna in ochii Europei. Au mobilizat 70 000 de oameni (practic toti barbatii valizi) in razboiul din 1876-1878, fiind, ca numar de soldati, a doua armata dupa cea rusa dintre cele participante la acest razboi (România a mobilizat atunci aproape acelasi numar de oameni, la o populatie de zece ori mai mare). Imi dau seama acum ca Vronski pleaca pe acest front serbo-muntenegrean, in finalul romanului Anna Karenina. Nemaipasindu-i de viata lui dupa ce Anna murise. S-a intalnit acolo cu oameni carora le era draga viata, dar nu le pasa de moarte daca asta era pretul libertatii. De departe cei mai darji soldati ai timpului lor.

E duminica dupa amiaza, in piata centrala canta o formatie de jazz si prezentul e ca o nota plina.

Un doctor cu care te poţi înţelege: Nicoleta Calomfirescu


Asa cum v-am promis, deschid astazi seria interviurilor rubricii Un doctor cu care te poţi înţelege stand de vorba cu Nicoleta Calomfirescu, cardiolog.

– Nicoleta Calomfirescu, cardiologia a fost pentru tine destin sau intamplare?

O alegere potrivita.   Cred ca in viata exista o combinatie intre sansa , vazuta ca si oportunitate si destin , in sensul  asumarii  unei alegeri. Am facut un liceu de matematica fizica , si desi imi placea si ma pricepeam la matematica, am ales sa dau la medicina. Nu provin dintr-o familie de medici, si nu m-au impins parintii de la spate. Ma  fascina cum functioneaza mintea umana si ma gindeam la modele matematice, ptr. retelele neuronale. Avem 17 ani si vroiam psihiatrie…sau cel putin asta credeam eu cu citiva ani inainte de revolutie…. Ajunsa  student  pe culoarele spitalului Obregia … am realizat ca nu asta imi imaginam eu despre psihiatrie. Zona de neurostiinte , asa cum se facea la noi atunci , iarasi nu m-a convins. Intre timp descoperisem o noua ramura medicala, logica, algoritmica: cardiologia. Nu m-am redirectionat catre partea de IT, programare, pentru ca realmente imi place mai mult sa lucrez cu oamenii decit cu calculatorul!

– Te simti utila ? E mai degraba satisfacatoare, sau mai degraba frustranta meseria pe care o practici?

Cind un pacient grav cardiac iti spune ca poate sa se bucure de viata, si te alege drept cardiolog ani la rind, te simti nu doar util, dar si satisfacut de ceea ai realizat. Cind cineva care a fumat  30 ani/1pachet pe zi, se intoarce si iti spune ca a luat decizia sa renunte la fumat  in urma discutiei avuta cu tine, te simti multumit.

Cind lucram in spital , si faceam garzi, mai ales de Sarbatori,sau lipseam de la  vreun eveniment de familie, DA, ma simteam frustrata. Cind cineva , care are o problema minora de sanatate, se incapatineaza sa devina”bolnav” din diverse motive, refuzind sa puna in practica orice schimbare care i-ar imbunatati starea de bine, e frustrant. E frustrant pentru ca sunt oameni care duc boli grele cu fruntea sus si lupta pentru orice clipa, iar altii se vaita pentru nimicuri, medical vorbind!

– Medical vorbind, inima e o pompa. Dar multa vreme inima a fost considerata sediul sufletului. Oamenii spuneau « ma doare inima » atunci cand voiau sa vorbeasca despre o durere sufleteasca. Si inca se mai zice « a murit de inima rea ». Stresul are vreun rol in bolile inimii?

Bolile de inima se pot imparti in doua categorii mari: boala coronariana ( ischemica) si bolile nonischemice.  Inca din anii ’60 au inceput primele cercetari, care au incercat sa identifice  o relatie intre anumiti factori e risc legati de stilul de viata si boala ischemica coronariana. S-a stabilit o relatie de cauzalitate directa intre fumat (cantitatea de tigari fumate pe zi si vechimea in ani a fumatului), valorile tensiunii arteriale, valoarea glicemiei si a colesterolului total si aparitia bolii coronariene. Cei mai multi pacienti ai mei spun ca fumeaza din cauza stress-ului, sau imi pot identiifca o problema emotionala care i-a determinat sa fumeze. Cind suntem suparati , adesea, avem bulimie de stress si mincam tot frigiderul si uite asa ne creste si glicemia si colesterolul! Ingrasindu-ne facem mai devreme hipertensiune arteriala.

-Daca nu ai fi medic, ce ai fi?

– Consultant. Sociolog. Sau as scrie povesti pentru copii.

– Ai avut mentori?

– Da.Trei. Proful de mate din liceu, care m-a convins ca daca stiu matematica pot face orice, inclusiv medicina. Doamna Profesor Carmen Ginghina, care a m-a sustinut neconditionat, sa ma dezvolt profesional, desi traseul meu a fost unul atipic in lumea medicala. Proful de strategie de la scoala de bussiness, pentru ca m-a ajutat sa gindesc, activindu-mi alte arii neuronale, decit cele cu care eram obisnuita.

Ups? Tocmai am realizat ca din perioada facultatii, nu mi-a ramas nimeni in gind!(…) Oare ar merita sa facem un sondaj al mentorilor din facultate in generatia mea? Si a ta?

– Au fost cativa care mi-au ramas in memorie (si chiar in unele gesturi profesionale). In ordinea intrarii in scena: Dr. Constantin Dimoftache (C.D. Zeletin), Dr. Laurentiu Fulga, Dr. Sorin Oprescu, Dr. A.V. Ditoiu…

– Ce faci cand un client iti cere un sfat?

– Ii raspund sincer, enervant de sincer. Asa pot dormi linistita noapte.

– Oare el doarme linistit in acea noapte? … Poate vorbim data viitoare despre comunicarea vestilor proaste … Acum pune-mi, te rog, doua intrebari.

– Daca nu ai fi medic, ce ai fi?

– Profesor de matematica. Bibliotecar. Traducator. Iar cand am vazut (acum cativa ani) un documentar despre Santiago Calatrava, aproape ca imi venea sa ma inscriu la Facultatea de Drumuri si Poduri.

Cum ai prefera sa traiesti: mai mult si cu o calitate a vietii mult diminuata, sau mai putin, dar cu o buna calitate a vietii?

– Grea intrebare. Raspunsul scurt e „nu stiu acum”. In orice caz, nu cred ca as fi de acord cu scurtarea voluntara a vietii pentru a nu avea parte de suferinta si incapacitate. Vreau sa-mi traiesc viata asa cum e. Iar timpul n-as vrea sa fie lung sau scurt, ci sa aiba un pic de profunzime, cat sa pot intelege ceva din aceasta viata a mea.

– In final, pune o intrebare grea si celor care ne citesc.

–  Care e virsta optima pentru prima vizita la cardiolog?

24 de zile in Balcani (10): Bar


DSCF1793Orasul vechi Bar e inca o intalnire de gradul III intre  Orient si Occident. Cetatea e una italiana, asezarea veche din afara zidurilor e una tipica pentru Rumelia (asa cum numeau turcii partea europeana a Imperiului Otoman) si amandoua sunt cocotate pe acesti munti aspri care au dat numele tarii (Crna Gora = Montenegro = Munte Negru).

Am mancat intr-un local de familie musulman, in care serveau cei doi baieti de 10-12 ani ai familiei. Erau respectate strict traditiiile islamice – inclusiv interdictia de a bea alcool. Peste drum era un magazin de vinuri locale, inundat de italieni; vinul locului e usor, vesel si matasos, a l’italiano.