Auteur : Dan Ghenea

Spune ce crezi, fă ceea ce spui


Va puteti exprima opinia referitoare la revizuirea Constitutiei aici:

http://forumconstitutional2013.ro/propuneri-de-revizuire-a-constitutiei/

Poate ca astfel ii vom trezi pe acesti politicieni care nu vor sa puna pe agenda problema monarhiei constitutionale in Romania, ascunzandu-se dupa acest caraghios, absurd si rusinos articol 152 din constitutia din 2003.

Daca nu se trezesc, e suficient sa spunem NU la referendumul constitutional.

Parlamentarii au propus deja scaderea pragului de prezenta la referendum la 30% din populatia cu drept de vot. Si cred ca prezenta chiar nu va depasi prea mult acest prag – vor fi la urne ceva mai mult de 5 milioane de cetateni.

Monarhisti suntem cel putin 3 milioane – oricat au vrut unele sondaje sa coboare sub aceasta cifra, nu s-a putut. Daca 85% dintre noi ajung sa voteze, vom obtine victoria decisiva. Pentru ca dupa aceea se va vedea ca republica nu mai poate mobiliza oameni cu convingeri, ci se taraste inertial.

E suficient sa spunem cu voce tare ca republica e doar o carcasa goala. Spune ce crezi si fă ce spui!

Terapie noematică (1.1.4.): Săgeata timpului


No acaso da rua o acaso da rapariga loira.
Mas não, não é aquela.
A outra era noutra rua, noutra cidade, e eu era outro.

Perco-me subitamente da visão imediata,
Estou outra vez na outra cidade, na outra rua,
E a outra rapariga passa.

(Álvaro de Campos – Acaso)

(Din întâmplare-n stradă se-ntamplă o fată blondă./ Dar nu, nu e aceea./ Cealaltă era pe o altă stradă, într-un alt oras, si eu era altul.// Brusc îmi pierd vederea de aproape,/  Sunt altădată în celălalt oras, pe cealaltă stradă,/ Si cealaltă fată trece)

1.1.4.0. « Imi vreau viata mea inapoi ». Nu merge decât înainte.

1.1.4.1. De pe la 10 ani intram in timpul ireversibil.  Si ne bucuram ca nu vom mai fi niciodata mici. Pana cand nu ne mai bucuram ca nu putem avea toate lucrurile « ce-ar fi putut sa fie si niciodata nu vor fi ».

Terapie noematică (1.1.3): Alegere înseamnă pierdere


1.1.3.0. Nu exista alegeri gresite. Exista uneori alegeri ratate.

1.1.3.1.  O alegere poate fi ratata in mai multe feluri:

a. crezand ca nu exista alegere (« asa se face »);

b. crezand ca exista doar doua cai: calea corecta si calea gresita;

c. asteptand sa ai toate informatiile necesare;

d. asteptand sa « simti’ momentul (de fapt, orice alegere starneste anxietate, asa ca degeaba astepti momentul « de gratie);

e. cautand o varianta fara risc;

f. cautand alegerea care sa adauge ceva la ceea ce am fara sa pierd nimic.

1.1.3.2. De fapt, unul dintre elementele cheie ale unei alegeri sanatoase e tocmai asumarea pierderii inerente oricarei alegeri. De foarte multe ori, incercand sa ne convingem ca am ales ce trebuie, negam sau minimalizam pierderea.

1.1.3.3. Si mai e ceva: pierderea e imediata, castigul (poate ca) va veni ulterior.

Queen of Canada / Reine du Canada


Photo de Sa Majesté saluant, tirée de l’exposition du Jubilé de diamant Une reine et son pays au Musée des civilisationPe 17 aprilie 1982 a fost adoptat actul constitutional care a consacrat independenta deplina a Canadei. Cu aceasta ocazie, Regina Marii Britanii a incetat sa mai fie si suverana Canadei. Elisabeta a II-a a devenit Regina a Canadei. Nu s-a pus problema schimbarii formei de guvernamant, pentru ca sustinerea pentru monarhie era clara: peste 82% dintre cetateni au spus « da » noii carte constitutionale.

In Australia s-a propus insa explicit schimbarea formei de guvernamant, dar in 1986, prin Australia Act, Elisabeta a II-a a mai primit o Coroana, devenind Regina a Australiei. A mai avut  de trecut si referndumul din 1999, cand republicanii au pierdut la 20 de procente diferenta.

In Noua Zeelanda a fost proclamata Queen in New Zealand in 1986 si nu a avut prea mari emotii nici in 2010, cand o propunere de referendum pentru republica a fost respinsa in parlamentul de la Wellington cu 68 de voturi la 53.

Am mai spus: monarhia constitutionala este cea mai noua forma democratica de guvernamant. Iata ca in ultimele 3 decenii, 3 dintre cele mai dezvoltate democratii au ales acest sistem. Regina Elisabeta a castigat 3 Coroane prin plebiscit, in ultimii 31 de ani.

Terapia noematică (1.1.2): Încercare si eroare


1.1.2.0. Încercare si eroare e un model de invatare comportamentalist. În forma sa pura presupune ca incercarile au loc mai intai la intamplare, apoi soarecele de experienta incepe sa memoreze incercarile infructuoase pentru a le evita, crescandu-si astfel sansele de a iesi din labirint pentru a ajunge la recompensa.

1.1.2.1. Diferenta dintre oameni si soareci intr-un labirint e ca oamenii pot avea o reprezentare a labirintului, anterioara experientei concrete. Omul isi poate spune: acesta pare un labirint si s-a dat deja o solutie pentru a iesi intr-un timp rezonabil din labirint – pune mana dreapta pe un perete si mergi fara sa te intorci tinand mereu mana pe acel perete.

1.1.2.2. Conceptul de incercare si eroare ramane esential si intr-o perspectiva noematica,  dar nu in primul rand ca o dobandire de abilitati in vederea supravietuirii, ci ca un exercitiu de construire personala a sensului povestii de viata.

1.1.2.2. A. Aplicatie. Esti un tânăr de 28 de ani, ai avut o afacere care a mersRetete Culinare - Dulceata de caise facuta la cuptor bine vreo 3 ani, apoi nu a mai mers, esti un bucatar bun si lucrezi intr-un loc bun, dar nu prea iti place programul, ai vrea sa iti continui studiile, dar nu prea stii cum sa faci rost de bani si timp pentru asta. Simti ca ar trebui sa iei o decizie si nu stii ce cale sa apuci:

  • sa ramai angajat pentru avea un venit stabil, care te-ar ajuta in aceasta perioada in care tocmai te-ai hotarat sa te implici mai serios intr-o relatie
  • sa incerci sa deschizi din nou o afacere
  • sa iti continui studiile, bazandu-te pe ajutorul financiar al parintilor
  • sau … ceva ce n-ai spus nimanui pana acum… visul tau drag… sa faci dulceata!

Care e iesirea din acest labirint?

Terapie noematică (1.1.1.1): Greseli fertile si greseli sterile


1.1.1.1. Errare humanum est, perseverare diabolicum.Errare humanum est A gresi e omeneste, a persevera [în eroare] este diabolic. Atrag atentia asupra sensului etimologic al cuvantului « diabolic » : « care separă ». In cazul nostru, o greseala care mă separă de experientă: neg greseala initiala, nu invat nimic din ea si, de fapt, aleg sa repet eroarea. «Humanum fuit errare, diabolicum est per animositatem in errore manere», zice Fericitul Augustin (A fost omenesc sa gresesti, e diabolic sa te mentii in eroare din orgoliu).

1.1.1.1. a) Omul este om prin invatarile sale. Iar invatarea se produce prin incercare si eroare; o greseala e, asadar, fertila atunci cand e parte a unei experiente asumate constient.

1.1.1.1. b) E o eroare sterila sa ramai consecvent atunci cand experienta contrazice flagrant asteptarile tale. Si asta se intampla si din orgoliu (asa cum spune mai sus Augustin din Hippona), dar, poate si mai des, din frica. Frica de greseala ca semn al esecului. Aceasta frica ma face sa neg si sa uit greseala si sa o repet.

Cartea săptămânii (XXI)


ababcO carte scrisa in catalana, in care Catalonia nu apare deloc. Un singur personaj e catalan, dar locuieste la Berlin. Singura limba in care e tradusa cartea este româna, in cadrul unui program destinat promovarii literaturii catalane.

Asta imi aminteste de Heliade, care, la inceputurile literaturii romane, indemna:  » Scrieti baieti, scrieti orice, numai scrieti ». Si Àngel Burgas scrie aproape orice in catalana: traduceri, scrieri pentru copii, piese de teatru, romane.

Daca ar fi insa sa ma iau dupa Sfârsitul Europei, Àngel Burgas are o voce distincta si care prinde cititorul. Are un mod insolit de a construi o intriga foarte larga (in prima treime a romanului ai impresia ca lecturezi povestiri disparate), dupa care actiunea se accelereaza, pentru ca apoi finalul sa fie decupat scurt.

Un psi cu care te poŢi ÎnŢelege: Domnica Petrovai


dom– Stau de vorba azi cu Domnica Petrovai, psiholog clinician si psihoterapeut. Domnica, ne poti spune, in 20 de cuvinte, ce face un psiholog?

– Ca psiholog clinician si psihoterapeut ofer recomandari si sprijin emotional pentru probleme sau dificultati pentru care am o pregatire profesionala.

–  Si cum ai ajuns psiholog?

– Am facut liceul sanitar din nevoia de a avea o profesie si eram pasionata de filosofie si genetica. Eu as fi optat pentru genetica, doar ca facultatea era la Bucuresti, iar eu nu aveam cum sa ajung in Bucuresti. La recomandarea profesoarei de filosofie, am dat la psihologie cu gandul ca voi face cercetare. Si viata mi-a oferit surprize si am ajuns sa lucrez ca psihoterapeut. Nu am nici un regret. In afara de gradinarit, nu ma vad facand altceva. 

–  Si totusi, n-o sa-mi spui ca ai ajuns doar din intamplare terapeut…

– Persoana care a avut cea mai mare influenta asupra personalitatii si caracterului meu a fost bunica de la Cluj, cea care m-a crescut mult timp. O femeie blândă si afectuoasa, plina de viata, cu un suflet mare si foarte muncitoare. Imi aduc aminte ca nu se plangea niciodata ca ii este greu. Imi spunea mereu « puiule, incearcă sa faci bine in lumea asta si lupta-te din rasputeri sa nu faci rau » si « spune intotdeauna ce ai pe suflet, fara ascunzisuri ». Isi dorea sa ma fac « doctorita, sa vindec oamenii ». Si in urma unor intalniri cu oameni si situatii neasteptate si a unor alegeri personale pe care le-am facut, am ajuns sa lucrez ca psihoterapeut.

– Psihoterapeutii si-au rezolvat problemele pe care le trateaza la altii?

– Eu pot vorbi doar despre mine. De la bunica am invatat sa imi asum responsabilitatea fata de mine si responsabilitatea fata de cel de langa mine. Vorbesc, in calitate de psihoterapeut, despre lucrurile pe care le-am depasit si vorbesc despre lucrurile pe care le-am facut gresit. Cu respect si onestitate. Am trait ca si copil doua momente de pierdere a doi oameni care m-au iubit si pe care i-am iubit. Cele mai dureroase momente din viata mea. Sfâsietoare, cum e adesea suferinta. Momente care m-au determinat in timp sa ma reconstruiesc din interior, sa ma lupt pentru mine, sa nu ma pierd. Am ramas insa cu o sensibilitate, o greutate pe suflet fata de distanta fizica, si, mai ales, emotionala fata de cei pe care ii iubesc si de care am nevoie. O vulnerabilitate pe care in timp am acceptat-o si fata de care am acum « ganduri bune ». 

– De unde stiu ca am nevoie de un psihoterapeut?

– Problemele sau dificultatile pentru care sunt solicitata au forme diferite. Sunt parinti care au nevoie de sprijin in rezolvarea unor dificultati ale copilului lor, sunt adulti in momente de suferinta, cu depresie sau anxietate. Sunt familii sau cupluri care au nevoie de un sprijin pentru a invata sa se reapropie, sa se reconecteze unul cu celalat, sa comunice cu o mai mare usurinta ce au nevoie unul de la celalat fara sa se raneasca. Preocuparea mea este bunastarea emotionala a copilului si a adultului. Ceea ce imi aduce mie cea mai mare satisfactie sunt eforturile incredibile pe care le depun cei pe care ii cunosc in cabinet pentru a avea o viata implinita, in acord cu valorile in care ei cred si pentru care se lupta. Ma emotioneaza teribil asta si, in acelasi timp, am un respect deosebit pentru reusitele lor. Sunt profund recunoscatoare sansei pe care am avut-o si o am de a invata si eu de la cei din fata mea. 

– Ti s-a intamplat sa refuzi un potential client?

Da. Adesea. Cand competentele mele nu corespundeau cu nevoile pacientului sau cand eu aveam o problema personala care ar fi interferat cu procesul terapeutic.

– Cum stii ca poti fi de ajutor?

-Vad că pacientul face progrese.

– Pune-mi doua  intrebari.

Cunoscandu-ma de mult timp, te intreb care sunt punctele mele tari si punctele mele slabe in calitate de psihoterapeut?

– Compasiunea e si punctul tau cel mai vulnerabil si principalul tau atu.

– Ce imi recomanzi ca domenii de dezvoltare profesionala?

– Nu ma aventurez sa-ti sugerez domenii foarte specifice. Dar cred ca ai putea incerca sa strecori cateva pagini din Tolstoi si Cehov in terapia cognitiva.

– Ca final deschis, pune, te rog, o intrebare celor care ne citesc.

Ce semnificatie are pentru dumneavoastra un moment de suferinta personala?

Matineul de sâmbătă (XXVIII)


jiriL-am servit pe Regele Angliei (Obsluhoval jsem anglického krále, 2006) este regizat cu maiestrie si duiosie de Jiří Menzel, dupa un roman de Bohumil Hrabal (tradus la ART). Filmul  aici