Catégorie : Calatorii

24 de zile in Balcani (3): Studenica

· Laisser un commentaire ·

Morava se formeaza prin unirea altor doua Morave: de Vest si de Sud. In bazinele celor trei e cuprinsa Serbia centrală (in toate sensurile: geografic, istoric, national, religios).

De la Kraljevo am mers in amonte pe valea Ibarului, cel mai mare afluent al Moravei de Vest. Ne-am dat seama ca tacusem pret de vreun sfert de ceas dupa ce am intrat in acest univers strict limitat de coamele muntilor, dar curgand parca la nesfarsit. Aveam senzatia ca daca as lua-o pe jos pe malul apei nu m-as mai opri si nici n-as ajunge vreodata; si probabil ca as uita sa vorbesc sau m-as mira mereu de vorbele mele.

DSCF1753In aceasta atmosfera, mi s-a parut ca indicatorul pentru manastirea Studenica a aparut pe neasteptate. Am mers 11 kilometri (mult) deasupra vaii Studenica, intr-un peisaj nevirgin (si nu ma refer doar la soseua bine asfaltata, ci si la carierele de marmura, exploatate de aproape o mie de ani), dar in care splendoarea domina macularea.

Despre manastire n-o sa va spun ceea ce puteti afla si singuri. Ceea ce m-a impresionat a fost contrastul dintre maretia, eleganta si forta marmurei  si frumusetea linistita a merilor din livada de pe deal. ceasContrast care imi dadea, paradoxal, senzatia de armonie si siguranta.DSCF1758

Merele erau in pârga iar ceasul solar indica ora a zecea a zilei de vara tarzie (ceasul al patrulea dupa amiază).

24 de zile in Balcani (3): Inima rurala a Serbiei

· Laisser un commentaire ·

Cand am luat-o spre nord pe autostrada Niš – Belgrad, mi-a venit in minte că drumul cel mai scurt spre Muntenegru ar fi fost exact in sens invers, numai că ar fi trecut prin Kosovo. Personal, cred ca avertismentele in legatura cu siguranta fizica a turistilor sunt exagerate, dar atunci cand a trebuit sa ma gandesc in termeni de sicane, imprevizibilitati si abuzuri care se pot ivi intr-un asemennea teritoriu in care mustul inca fierbe, mi-am zis ca mai bine ocolim.

(Nu mai fusesem in Kosovo, dar in Albania mi s-a intamplat, in urma cu 8 ani, mie si tuturor celor care eram la acea ora la punctul de frontiera de pe aeroportul « Maica Tereza » din Tirana, sa ni se ceară câte 10 euro ca « taxă de iesire din Albania »!)

Tot pe autostradă m-am gandit ca nu am intrebat-o pe mamaie de la Piatra daca stie de unde anume din Serbia veniseră bunicii sau străbunicii ei. Povestea pe care am auzit-o la scoala despre « noi suntem aici de 2000 de ani » nu trebuie sa o luati chiar literal: majoritatea localitatilor din Oltenia au fost depopulate si repopulate de mai multe ori in ultimul sfert de mileniu, asa ca stramosii oricarui oltean au venit din multe locuri.

Улаз у ВрбуDe altfel, cand am iesit de pe autostrada si am luat-o pe un drum national spre Kraljevo, peisajul chiar imi amintea de Oltenia cea mai dinspre munte. Zona aceasta este chiar centrul geografic al tarii si pastreaza inca amintirea faptului ca Serbia a renascut in secolul XIX ca stat taranesc (pana si Karagheorghe, primul domnitor, avea origini taranesti).

Ajungem fara incidente la Kraljevo, prin care trecem repede pentru ca este programat ca etapa la intoarcere. De fapt, avem un traseu in forma de 8, iar Kraljevo este singurul punct prin care vom trece de doua ori.

24 de zile in Balcani (3): O dimineata la Niš

· 1 commentaire ·

M-am trezit foarte de dimineata. La 6 fara 2 minute eram deja in strada. Credeam ca ma voi plimba cel putin o ora printr-un oras adormit. Dar orasul mi-o luase inainte: laptării, brutării si debite de tutun si ziare erau deschise inca de la 5.30, iar supermarketurile se pregateau sa deschida.

Am dat o prima tura prin laptării, am facut o colectie de placinte si cornuri si m-am intors la hotel unde fetele dormeau cel mai dulce somn, asa ca am estimat la inca doua-trei ore timpul pentru a doua tura.

Im place sa colind orase la ore mai putin « turistice » si oarecum la intamplare. Niš mi s-a parut oprit in timp undeva in anii « 80 ai Iugoslaviei (asa cum i-am vazut la televizor, pe cand, craiovean fiind, a privi la televizor insemna, in trei sferturi din cazuri, a da « pe sârbi »). « Socialismul de consum » titoist a dat faliment la inceputul anilor 90 si a fost apoi inlocuit de economia de razboi. Incredibil, dar adevarat, aceasta tara s-a aflat in razboi civil, cu mici intreruperi, vreme de 20 de ani!

Датотека:A town hall wannabe..jpgOamenii sunt binevoitori. O bunavointa un pic aspra, care are totusi avantajul ca nu te simti dadacit atunci cand ceri ajutorul. Orasul imi pare nu urat ci uratit, asa cum s-a intamplat si cu multe orase românesti in anii 80: biserici ascunse dupa blocuri, spatii verzi reduse la minim, mari bulevarde taiate drept, larg si sec (ceea ce e oarecum necesar la Niš, care e punctul de intersectie a doua mari magistrale europene).

Plecăm tarziu, spre prânz, si sărim peste vizitarea fortaretei si a ruinelor romane, pentru ca vreau să nu pierdem vizitarea manastirii Studenica, aflata in drumul nostru spre Novi Pazar, unde urmeaza sa innoptam.

24 de zile in Balcani (2): Niš

· 1 commentaire ·

Am ajuns cam flămânzi la Niš. Până ne-am cazat s-a făcut aproape 8. O multime de lactobaruri (cam cum erau si la noi la sfarsitul anilor ’70), majoritatea inchise, cateva rotiserii pe principiul mancatului in picioare sau « ia si mananca din mers », dar tot nu gaseam restaurantul pe care mi-l recomandase  un localnic intalnit la o casa de schimb valutar; vazand ca ma descurcam greu cu casiera care nu stia decat sarbeste, ma intreaba: « Speak English? » « Yes » « Come » (iesim in strada) « You go that direction achzig meters … Capisci? » « Ok, capisci, osamdeset metera napred ».

Facusem deja vreo patru sute de metri. Ne-am intors si abia atunci am vazut, deasupra unei sageti  pe care scria « Kafana » si arata spre o curte, un panou slab luminat pe care scria Зврк(= Titirezul).

Am intrat neconvinsi. Dar cand am iesit eram siguri ca am mancat cea mai buna friptura de miel de pana atunci. De fapt, n-am dat seama ca, daca mancasem vreodata inainte friptura de miel, ceea ce gustasem in acea seara trebuia numit cu totul si cu totul altfel.

24 de zile in Balcani (2): Stara Planina

· 2 commentaires ·

DSCF1800Balcanii (Stara Planina = Muntii Bătrâni) nu sunt frumosi, dar imi dau impresia ca sunt intr-un loc familiar si sigur; nu sunt mareti, cu nasul pe sus (cum imi par adesea Carpatii Meridionali), mai degraba par mereu la ora siestei.

De la miezul zilei pana spre seara, am mers de-a lungul Balcanilor, de la Loveci la Niš, trecând prin Sofia.

La frontiera cu Serbia asteptăm mai mult de o ora. Uitasem că mai există si astfel de frontiere. (Ultima data am mai stat atat de mult la o granita, acum 10 ani, intre Slovacia si Cehia).

Primul oras din Serbia se numeste inca Dimitrovgrad. Tito l-a numit astfel in onoarea conducatorului comunist bulgar Gheorghi Dimitrov. Ironia istoriei: desi populatia de origine etnica bulgara este majoritara in aceasta localitate si cei mai multi dintre ei ar vrea sa revina la vechiul nume, Ţaribrod (Цариброд), majoritatea locuitorilor au optat, intr-un referendum, pentru a ramane asa cum a hotărât Tito.

Cinema Plevna, Tampere

· Laisser un commentaire ·

In România exista cinci strazi numite Plevna: in Bucuresti, Braila, Calarasi si Tg. Mures si Craiova.

Cam cate Plevne credeti ca sunt in Marea Britanie? Doua, trei, poate? Raspunsul (aproximativ) corect: cel putin douzeci si doua.

Mai puneti patru localitati numite Plevna in Statele Unite (in Kansas, Montana, Michigan, Missouri), una in Canada (Ontario), un mall in Perth, Australia si un hotel in Sliema, Malta.

Batalia de la Plevna a fost faimoasa in presa internationala a vremii si a fost privita, mai ales in tarile anglofone, ca un eveniment care a schimbat cursul istoriei.

Mi se pare ca in ultimele decenii, rolul crucial al Plevnei in istoria românilor este in buna masura subestimat in constiinta publica. Noi nu mai sarbatorim Ziua Independentei si, in consecinta, ne gandim putin spre deloc la aceasta pagina de istorie esentiala.

Daca turcii nu ar fi rezistat 143 de zile la Plevna, daca rusii nu aveau nevoie de ajutorul armatei române, foarte probabil am fi devenit un protectorat rusesc.

Finlanda a participat cu un regiment la operatiunile din 1877-1878. Ca urmare a comportarii Garzii Finlandeze in acest razboi, Finlanda (pe atunci mare ducat in cadrul Imperiului Rus) a primit dreptul de a avea o armata nationala. Iar Plevna e un nume cunoscut finlandezilor –  cinematograful Plevna din Tampere gazduieste anual, in martie, un festival international de film, iar in septembrie-octombrie este Octoberfest, la beraria Plevna (aflata tot in fosta filatura de bumbac Finlayson din Tampere, botezata Plevna in 1877)

Am gasit chiar un studiu amplu despre rolul formator al experientei Plevnei in constiinta nationala finlandeza. Foarte interesante cateva note ale combatantilor despre trecerea lor prin Iasi si Bucuresti. Ambele sunt descrise ca orase ale contrastelor.

Iasi:

La periferii, « gramezi de colibe joase de lemn, marginind drumuri murdare »; in centru, finlandezii simt ca s-au intors in lumea civilizata, cu « case bine intretinute, magazine cu vitrine de sticla si cafenele splendide »; simt nevoia sa se schimbe inainte de a vizita orasul si chiar constata ca preturile erau « cam mari » (iata un timp in care finlandezii nu prea isi permiteau sa faca shopping la Iasi!)

Bucuresti:

La prima vedere orasul le pare « incantator », « frumos, ca o pictura fantastica », dar si « ametitor »; nu intarzie insa sa descopere contraste chiar mai mari decat la Iasi, de la culmile luxului pana in adancurile mizeriei; trasuri stralucitoare se intalnesc pe strazile desfundate cu carute care stau sa cada, domni eleganti trec pe langa romi pe jumatate goi (e interesant ca, in opinia finlandezilor, Iasii sunt un oras mai curat si cu strazi mai bune decat Bucurestii).

24 de zile in Balcani (2): Varoşa (Вароша)

· Laisser un commentaire ·

DSCF1738Ne-am trezit odihniti si intr-o dispozitie dulce-pozitiv-lenevoasa. Lumina patrundea atat cat trebuie prin obloanele ferestrelor orientate catre rasarit. Un rasarit cu soarele tinut o vreme ascuns de zidurile fortaretei Hissaria. De la celelalte ferestre, Cristina a facut deja doua poze cu râul Osam (Осъм). Cu una dintre ele am ilustrat haiku-ul Varosha; cealalta are in plus un felinar care ma duce cu gandul la Narnia, iar spatiul-timp narnian e o buna aproximare a amintirii mele despre acea dimineata in care am batut cu pasul ulitele rezervatiei arhitectural-istorice Varoşa: un spatiu real prezent imersat intr-un trecut virtual prezent (ilustrand perioada « Renasterii Bulgare » – 1850 – 1870).

Micul dejun e consistent (evitand insa risipa unui bufet suedez), simplu, dar nu banal (cu 4 optiuni de baza, cu posibilitatea – prezentata cu amabilitate de catre chelnerita – de a personaliza aceste optiuni) si servit intr-o ambianta rustica, in aerul proaspat al diminetii.

Iesim la plimbare prin  Orasul Vechi (Стари град Ловеч). Trecem mai intai pe lângă o scoala veche; voi afla mai tarziu ca aici a fost compus Imnul National al Bulgariei (e interesant ca Vasile Alecsandri, in Imnul National al Regatului României, foloseste aceeasi metafora pentru a descrie patria – « rai vesel pământesc » – ca si Tsvetan Radoslavov – « tu esti rai pământesc »).

Podul acoperit de peste Osam, mult laudat in recomandarile turistice, adaposteste azi niste buticuri banale. Nimic de vazut. De vazut insa fortareata Hissaria. Ne-am catarat pe ziduri (asta fac turistii, nu-i asa?), dar n-o sa va pun aici pozele acestor ispravi. O sa inchei cu o poza de pe bulgariatravel.org, un portal turistic cum ar trebui sa aiba si România, daca nu am taia frunza la câini.

Крепост Хисаря, Ловеч

24 de zile in Balcani (1): Loveci (Ловеч)

· 5 commentaires ·

DSCF1733Initial mă gândisem să înnoptăm la Plevna. Apoi am impartit in mod egal kilometrii care ne despărteau de Adriatica si mi-a dat ca trebuie sa ne oprim undeva in Balcani (Stara Planina pe numele lor local).

Am vazut ca exista in Loveci un parc etnografic si m-am decis: vom sta intr-una dintre acele vile turistice cu utilitati moderne dar care pastreaza structura si (partial) mobilierul unei case mari traditionale (къща).

Aveam amintiri excelente despre cazari in locuri similare –  la Arbanasi, la Gabrovo, la Bojenţi (Боженци) -, asa ca nu am stat prea mult pe ganduri cand am optat pentru un apartament cu terasa la hotelul familial Varosha.

DSCF1734A meritat. Ospitalitate desavarsita si o cina excelenta; pentru ca o multime de feluri de mancare apetisante au ramas neincercate va trebui sa revenim. Iar ca popas pe drumul spre Dalmatia sau Grecia l-am trecut cu nota 10 pe harta.

Am stat apoi pana tarziu pe terasa. Am dormit bine si am visat rândunici.

24 de zile in Balcani (1): Plevna

· 1 commentaire ·

plevnaAm ajuns la Plevna pe la ora 5. Esplanada era însorita, oamenii se bucurau de aceasta zi libera cu vreme frumoasa. Muzeul se inchisese deja, ca si mausoleul ostasilor rusi si români.

Atmosfera prietenoasa din acest oras, in care gasesti la tot pasul monumente care amintesc de zecile de mii de ostasi cazuti aici in 1877 (rusi, români, finlandezi si bulgari), mi se pare cel mai potrivit omagiu pentru sacrificiul celor care « au dat prezentul lor pentru viitorul nostru ».

(In Bucuresti există un monument, dedicat americanilor cazuti in România in al doilea razboi mondial, pe care se poate citi: « They gave their today for our tomorrow » – de fiecare data cand trec pe langa el ma intreb daca traiesc suficient de responsabil aceasta viata luata pe credit).

Dăm un tur in jurul mausoleului.  Deslusim de departe numele catorva unitati românesti mentionate pe placa memoriala.

Imi plac platanii, asa ca o rog pe Nicoleta sa-mi faca o fotografie sub platan.

24 de zile in Balcani (1): Grivita

· Laisser un commentaire ·

plevna2In mintea mea urma sa fie o minilectie de istorie pentru copiii nostri. Plevna ar trebui sa fie (si nu prea este) un loc de pelerinaj pentru români.

Mergem spre Plevna in dupa amiaza unei zile de august. 15 august. In urma cu exact 136 de ani sosea in chiar aceste locuri Domnitorul Carol. A doua zi, 16 august 1877, urma sa preia comanda trupelor ruse si române care inconjurau Plevna.

Poradim 2 km. Le atrag atentia fetelor asupra indicatorului. « Acolo, pe deal si-a instalat Domnitorul Carol punctul de comanda », le spun. Sunt interesate. Le mai spun cateva cuvinte despre acea indepartata dupa-amiaza de august si constat ca ea imi pare din ce in ce mai apropiata, din ce in ce mai prezenta.

Vedem de departe Grivita. Locul unde au murit cei mai multi dintre românii care au făcut România. Redutele nu mai sunt, desigur, dar chiar si numai privind geografia locului iti dai seama de grozavia acelor asalturi.

Mergem in tacere. Abia mai tarziu vom vorbi despre detalii. Acum nu spun decat: « Românii atacau de aici. Tunurile germane ale turcilor erau acolo. » Si ma simt mic, foarte mic.