« In Romania exista foarte multi pacienti care pleaca de la spital cu cazul nerezolvat, dar cu o trimitere la psihiatru. Asta fac specialistii romani. Consulta, fac investigatiile specialitatii lor, poate te mai trimit la unul sau doi colegi de alta specialitate, si, daca nu gasesc rezolvarea, conchid ca ar trebui sa mergi si la psihiatru. Ce face psihiatrul cu un pacient in suferinta fizica evidenta, pe care colegii l-au trimis acolo din comoditate sau prostie si categoric din iresponsabilitate? Pentru ca au mai adaugat suferintei si frustrarea pe care o simte orice om cand i se sugereaza ca e nebun. »

E un comentariu gasit pe blogul domnului doctor Vlad Stroescu (un blog cu multe lucruri interesante, merita sa treceti pe acolo).

1. In România exista multi pacienti care ajung la spital degeaba. Problema lor putea fi rezolvata de un bun medic de familie, eventual in colaborare cu specialisti din ambulator (incluzand aici serviciile psihiatrice si psihologice).

2. E adevarat ca prea adesea specialistii au o viziune ingusta, stiind multe despre propria specialitate, dar ratând uneori o viziune de ansamblu asupra persoanei in suferinta.

3. Problema nu e ca pacientul este trimis, in cele din urma, la psihiatru, ci faptul ca prea putini medici stiu sa comunice eficient pentru a pregati aceasta trimitere. Daca ii spui omului « nu ai nimic la inima, totul e in capul tau, du-te la psihiatru », fireste ca persoana respectiva se simte macar frustrata, daca nu chiar revoltata.

4. Altminteri, un « caz rezolvat » nu inseamna decat intr-o minoritate de cazuri descoperirea unei afectari organice. Cele mai multe simptome sunt functionale, legate de stres. Cu rosu, in figura este reprezentata proportia in care s-a gasit o cauza organica pentru fiecare dintre  cele mai frecvent intalnite  simptome intr-o clinica de medicina interna ( din Germania, nu din România). Mult sub 50% pentru oricare dintre primele 10 simptome. Toate aceste simptome sunt « reale », nu « imaginare ». Dar cauza este, in majoritatea cazurilor,  psihofiziologica (o perturbare a transmisiei impulsurilor in sistemul nervos prin intermediul neuromediatorilor – adrenalina, serotonina, dopamina, endorfinele si multi altii).

5. Psihiatrul nu este nici « doctorul de nebuni », nici « falsul doctor al bolilor inchipuite ».  Mai mult de trei sferturi din activitatea unui psihiatru este centrata in jurul tulburarilor legate de stres. Depresiile si anxietatile au devenit tulburari comune, frecvente. Din pacate si frecvent nerecunoscute.

6. Ce face psihiatrul cu un pacient in suferinta fizica evidenta?

– Il asculta – Ii recunoaste suferinta – Incearca sa-i inteleaga perspectiva – Ii da ocazia sa inteleaga legatura dintre stres si suferinta lui – Ii da ocazia sa descopere in ce mod se poate ajuta singur – Ii propune tratamente eficiente (psihologice si biologice).

In final, am si eu o intrebare: Cine este nebunul?