Catégorie : Uncategorized

Si de vom uita plânsul Moldovei…


…uitat sa rămână numele nostru din cartea neamurilor vii!

Că suntem cu totii români, dupa numele Romei celei vechi, ne-a lasat scris Miron Costin, pârcalab de Hotin si vornic al Tarii-de-Jos.

Cand vorbim despre Unirea Principatelor si Independenta României nu se poate sa uitam numele Kogalniceanu. Mihail Kogalniceanu s-a nascut la Iasi, iar stramosii sai erau raspanditi pe tot cuprinsul Basarabiei. In timpul vietii lui s-a redobandit (1856) si iarasi s-a pierdut (1878) Cetatea Alba, locul de origine al stramosilor sai din partea mamei.

Vasile Alecsandri avea stramosi la Tighina, iar familia boierilor Văcăresti se tragea din tinutul Soroca.

Mihai Eminescu avea bunici de ambele parti ale unei granite ce taia judetul Suceava in doua.

Mi-e greu sa-mi imaginez România fara acesti moldoveni. As indrazni sa spun ca România e o casă proiectata de moldoveni in care ei n-au fost primiti decât pe jumătate. Cealalta jumatate a fost lasata in bătaia vanturilor. Care le-au dus mormintele pana dincolo de Cercul Polar.

[Un rege este proprietate publica]


« El nu-si poate castiga autoritatea si pretuirea decat daruindu-se poporului sau. El exista numai subordonandu-se interesului superior al natiunii si al statului. » (Regina Maria, citata de Regina Ana; text reprodus dupa Maxilarul inferior  de Doina Uricariu).

Regele exista. Noi mai existam ca popor?

Arhiva ruşinii


Acum, la Ora Regelui (TVR1).
Reluarea episodului din 29 iuni (aici), aratand lucruri de care ar trebui sa ne fie rusine. Sa ne fie rusine si sa luam, in sfarsit, hotararea de a privi adevarul in fata.

Învingătorul nu ia nimic. O carte despre eroii Balcanilor: românii fârşeroţi


Un articol care e in consonanta cu o usoara amaraciune dupa excursiile din aceasta vacanta in spatiul ex-iugoslav, unde am dat adesea de amintiri ingropate, sau pe cale de a fi ingropate, despre romanitatea sud-dunareana.

Câinii din Miorita aveau pedigree?


Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi […]

 Un articol interesant pe tema sterilizarii cainilor cu stapân: http://peterlengyel.wordpress.com/2013/09/11/legea-genocidului-cainilor-non-arieni/

Obliti privatorum publica curate


DSCF1887« Uitati de interesele particulare atunci cand aveti grija de treburile publice ». Acesta este îndemnul pe care il vedea fiecare patrician care urca spre sala Marelui Consiliu al Republicii Ragusa (astazi Dubrovnik).

Cea mai longeviva republica a lumii (pentru ca Republica Venetiana a fost, de fapt, in cea mai mare parte a existentei sale de o mie de ani, un imperiu) a avut ca deviza, pur si simplu, libertatea. Libertatea avea coroana suveranitatii.

Si mai e ceva: Patricienii Ragusei au descoperit cum poti feri Republica de tiranie (asta fiind o boala endemica a republicilor). Nu aveau presedinte ales pe viata, nici pe 7 ani, nici pe 4 ani. Nici macar consuli alesi pentru un an, ca romanii. Rectorul Republicii Libere a Ragusei era ales pentru … o luna.

Si sistemul a functionat fara eroare 550 de ani. Timp in care s-au perindat aproape 5000 de rectori. Ar fi trebuit sa fie 6600, dar, totusi, unii au fost realesi. Recordul de mandate a fost 7 – adica nimeni nu a fost Rector al Republicii mai mult de 7 luni!

Dupa parerea mea, ar fi un punct de onoare pentru Croatia daca a renunta sa arboreze drapelul national la Dubrovnik, macar in cuprinsul zidurilor vechiului oras. Sa lase sa fluture acolo steagul libertatii singurei republici din lume care nu a cunoscut niciodata tirania, nici razboiul civil.

Vlahii care au întemeiat Cetinje


DSCF1817Am ajuns la Cetinje, fosta capitala a Regatului Muntenegrului (astazi republica, dar care a adoptat ca drapel vechiul drapel al regelui Nikola I, iar familiei regale muntenegrene actuale i-a recunoscut oficial statutul de simbol national). Nu eram pregatit sa descopar ca asezarea a fost intemeiata, la 1450, de un voievod vlah. Cea mai veche biserica din oras este cea cu hramul « Nasterea Maicii Domnului », dar este cunoscuta sub numele de Vlaška Crkva (Biserica Vlahilor).

Vazusem cladirile fostelor ambasade (engleza, franceza, germana, bulgara, sârba) si zarisem in trecere un indicator pe care scria  « Vlach Church ». Cand am intrebat un localnic unde e Vlaška Crkva, un zambet mare si cald i-a aparut pe fata, m-a luat dupa umeri si m-a condus, vreo douazeci de pasi, pana chiar in fata bisericii; mi-a strans inca o data mana si mi-a zambit multumit. Am constatat astfel, la prima mana, cat de iubita e inca biserica intemeiata de vlahi (in care nu se mai tin decat foarte rar slujbe).

Sa creasca iarba!


DSCF1682In Parcul Operei au crescut ierburi inalte acolo unde se doborasera copacii pentru a face loc unor viitoare terenuri de tenis. Defrisarea era ilegala. Se intindea deja zgura cand a fost oprita lucrarea.

Si iata ca natura si-a facut repede treaba. A aparut o microsavana de cativa ari.

casaImi place cum a lucrat natura aici si propun sa o angajam si peste drum, pentru o lucrare mult mai ampla: acoperirea cu ierburi a ceea ce trebuia sa fie o emblema a regimului comunist.

Oamenii se pare ca nu au fost in stare sa se decida, in 24 de ani, cum sa inchida aceasta rana a orasului.

Lasati sa creasca iarba!

Ochi uimiti, gandire cu incetinitorul


« Baietii cu încetitnitorul » (Slow mo guys) iti propun « o clipa de uimire pentru ochii tai ».

Eu unul sunt chiar uluit: stiam ca uimirea poate fi o stare a mintii, nu a ochilor.

Dar e clar ca « baietii cu încetitnitorul » nu se adreseaza mintii, ci iti dau imagini care nu inseamna nimic (mingi de tenis in flacari, recipiente cu vopsele explodand, baloane care se sparg – totul filmat cu incetitnitorul), intr-un timp dilatat de 600 de ori.

O clipa se transforma intr-un minut in care mintea e goala si ochii nu transmit nimic gandirii. Iar gandirea nu mai modeleaza privirea.

Si nici macar nu e o joaca de copii. Inainte sau dupa fiecare minut in care mintea ta se goleste privind nimicul umflat  cu incetinitorul sunt acolo pentru a o umple doua minute de imagini publicitare zgomotoase si rapide.

Doliu după România


Avatar de Dan GheneaContra republicii minciunii: Regatul României

A început să muncească. S-a îngrijit de noi. S-a dăruit cu pasiune si responsabilitate profesiilor pe care le-a practicat. Felul acesta de a fi mi s-a părut extraordinar. Singurul lucru pe care mi l-a cerut înainte să ne căsătorim a fost acela că trebuie să înteleg că poartă doliu pentru tara lui. Pentru ceea ce se întâmplase cu tara lui odata cu abdicarea fortată. «Deci nu mai iesim la petreceri zgomotoase, la marile cocteiluri, nu mai mergem la cazinouri, nu iesim in locuri în care se pot ivi scandaluri mai mici sau mai mari, pentru că tot timpul gândurile mele se îndreaptă către tara mea.» Iar eu am acceptat aceste conditii, pe care le-am considerat cu adevărat frumoase si mărete. Si astfel ne-am dus existenta. »

(Regina Ana, citată de Doina Uricariu in Maxilarul inferior)

Voir l’article original