Azi e o zi importantă.
Știți ce zi e?
Nu, nu e o aniversare. Nici nu e vreo zi marcată cu roșu în calendare.
Tot nu știți ce zi e?
E azi.
“Cine iubește nu știe niciodată ce iubește
Nici de ce iubește, nici ce e iubirea”
(Alberto Caeiro – [Privirea mea e curată ca o floare-a-soarelui])
« Aș vrea să vii la mine într-o seară de iarnă și, unul lângă celălalt în spatele geamului, privind la singurătatea străzilor întunecate și înghețate, să ne amintim de iernile din basme, în care am trăit împreună fără să știm. »
(Dino Buzzati – Inviti superflui ; textul complet în italiană, insotit de un clip muzical, aici)
Dino Buzati ar fi împlinit azi, aici, 99 de ani. Dar au trecut 33 de când e dincolo de Deserto dei tartari.
« Generatia actuală nu mai acordă divulgării publice a datelor personale aceeasi importanță ca în trecut. Si poate că ăsta e unul dintre motivele pentru care corpul lor devine obiectul unei atentii deosebite. Piercing, tatuaje, body-building sau epilare, corpul pare să devină ultimul teritoriu al sinelui. […]
Dar deja companiile de asigurări scad tarifele pentru toti cei care acceptă transmiterea datelor intime în timp real, cum ar fi ritmul cardiac, oxigenarea, numărul de pași făcuți în cursul zilei… Când suficient de mulți oameni vor fi acceptat să livreze aceste date, asiguratorii îi vor suspecta pe ceilalti că au ceva de ascuns si îi vor amenința cu mărirea primelor de asigurare. Pe fondul unei crize economice grave, acesta va fi un adevărat pericol. Dar într-o primă etapă vom rămâne liberi să transmitem sau nu datele despre corpul nostru. Mișcarea transumanistă visează însă la indivizi interconectati, fără niciun secret unii față de alții. Se poate pune atunci întrebarea: intimitatea este ea esențială pentru ființa umană? […] E vorba de a sti ce limite să punem obiectelor connectate si proiectului unei umanități ale cărei creiere ar fi legate prin Internet. »
(Serge Tisseron – interviu pentru Le cercle Psy)
Duminică, floare de lumină, aproape incredibilă
zi. Cobori peste pământ
ca un înger inutil și aurit.
Săruți
fetele
cu păr tulbure
îmbraci în bleumarin
pe bărbații care te iubesc, și lași
în mâinile copilului
un cerc de lemn
sau o simplă speranță. Repornești
rândunicile, baloanele de primăvară,
urci în turnuri
și rotești cocoșii de tablă
oxidați. Vântul tău agită falduri
de culori, flutură steaguri,
poartă cântece ușoare
și zâmbete, umple
casele mari de praf argintiu.
Arborii așteaptă
sosirea ta
pentru a se umple de păsări. Se simte mai răcoroasă
apa din fântâni.
Clopotele împrăștie
porumbei neașteptați
care zboară
în alt fel.
Nu e nimic să nu știe
că e duminică,
duminică.
Prezența ta
clătește de spumă,
înalță,
face să plutească lucrurile și ființele
într-un cer curat care, luni,
nu era, de fapt:
decât hârtie ștearsă, sticlă uitată,
praf de plictis pe trotuare
(tradusă de Ziua Hispanității de aici: http://www.amediavoz.com/gonzalez.htm#DOMINGO)
Mai multă informație nu are mai mult sens.
Dois horizontes fecham nossa vida:
Um horizonte, — a saudade
Do que não há de voltar;
Outro horizonte, — a esperança
Dos tempos que hão de chegar;
No presente, — sempre escuro,—
Vive a alma ambiciosa
Na ilusão voluptuosa
Do passado e do futuro.
……………………………….
No breve correr dos dias
Sob o azul do céu, — tais são
Limites no mar da vida:
Saudade ou aspiração;
Ao nosso espírito ardente,
Na avidez do bem sonhado,
Nunca o presente é passado,
Nunca o futuro é presente.
………………………………….
Dois horizontes fecham nossa vida.
(Joaquim Maria Machado de Assis – Dois horizontes)
Viața ne-o-nchid aceste două zări:
O zare e un dor prelung
De tot ce-a fost și nu va reveni;
A doua zare e speranța
În timpuri ce vreodată vor veni;
Mereu obscur prezentul e trăit
În sufletul ambițios
Pierdut în visul voluptuos
Despre ce-a fost sau încă n-a venit.
………………..
În scurta zilelor fugă
Sub cerul albastru s-au pus
Aceste țărmuri mării vieții:
Mari aspirații, dor nespus.
Pentru al nostru duh ardent,
În lăcomia binelui visat,
Nicicând prezentul nu-i trecut fixat
Nicicând n-ajunge mâine în prezent.
…………………
Viața ne-o-nchid aceste două zări.
Mi-a plăcut, ca de obicei, cum cântă imnul aceşti băieţi mari.
M-au exasperat cu neîndemânarea lor în mânuirea balonului.
Dar mai apoi m-au entuziasmat cu determinarea, curajul şi spiritul de echipă, atât în apărare, cât şi în atac.
Îmi place să mă uit la rugby. Un sport cavaleresc în cel mai propriu sens al cuvântului: solicită fizic, mental şi moral jucătorii.
de Roman Krznaric
Cultura de astăzi a cafelei are un vocabular extrem de sofisticat. Vrei un cappuccino, un espresso, un latte slab, sau poate un macchiato caramel cu gheață?
Grecii antici au fost la fel de sofisticaţi în felul în care au vorbit despre dragoste, recunoscând șase soiuri diferite. Ei ar fi fost șocaţi de necioplirea noastră aflând că folosim un singur cuvânt atât pentru a şopti « Te iubesc » peste o masă la lumina lumânărilor cât și pentru a semna ocazional un e-mail « cu multă iubire ».
Deci, care au fost cele șase iubiri cunoscute grecilor? Și cum pot să ne inspire pentru a trece dincolo de dependenţa noastră actuală de dragostea romantică, care face ca 94 la suta din tineri să spere – adesea în van – că vor găsi sufletul pereche unic care să satisfacă toate nevoile lor emoționale?
Primul tip de dragoste era numit eros, după zeul grec al fertilității, și reprezenta ideea de pasiune si dorinţă sexuală. Dar grecii nu gândeau întotdeauna erosul ca pe ceva pozitiv, așa cum avem noi tendința de a face astăzi. De fapt, erosul era văzut ca o formă periculoasă, înflăcărată și irațională a iubirii care te putea lua în stăpânire, în posesiune – o atitudine împărtășită de mulți gânditori spirituali de mai târziu, cum ar fi scriitorul creștin CS Lewis.
Eros a implica o pierdere a controlului care îi speria pe greci. Ceea ce e ciudat, pentru că pierde controlul este exact ceea ce mulți oameni caută acum într-o relație. Nu sperăm cu toții să ne îndrăgostim « nebunește » ?.
Cea de a doua varietate de dragoste era filia sau prietenia, pe care grecii o apreciau mult mai mult decât sexualitatea fără nobilitate a erosului. Filia privea prietenia camaraderească profundă care se dezvolta între frații de arme care luptau cot la cot pe câmpul de luptă. Era vorba de loialitate față de prieteni, sacrificiu pentru ei, precum și împărtăşire de emoţii cu ei.
Ne putem întreba cât de mult din această filia tovărășească avem în viețile noastre. Este o întrebare importantă într-o epocă când încercăm să adunăm « prieteni » pe Facebook sau « adepți » pe Twitter -realizări care i-ar fi impresionat prea puţin pe greci.
A patra dragoste, probabil cea mai radicală, era agape sau dragostea altruistă. Aceasta era o dragoste pe care o extinzi la toți oamenii, indiferent dacă sunt membri ai familiei sau străini îndepărtaţi. Agape a fost mai târziu tradusă în limba latină prin caritas, care este originea cuvântul nostru « caritate ».
C.S. Lewis a mentionat-o ca « iubire-dar, » cea mai înaltă formă de iubire creștină. Dar apare, de asemenea, în alte tradiții religioase, ca, de exemplu, în ideea de metta sau « bunătatea universală » din budismul Theravada.
Un alt soi de iubire la greci era iubirea matură cunoscut sub numele de pragma. Aceasta era înțelegerea profundă care se dezvolta în cuplurile căsătorite durabil.
Pragma însemna a face compromisuri pentru ca relația să meargă de-a lungul timpului, și a arăta răbdare și toleranță.
Psihanalistul Erich Fromm a spus că noi cheltuim prea multă energie pentru « îndrăgostire » și ar trebui să învățăm mai multe despre cum să « rămânem în dragoste. » Pragma este tocmai despre a rămâne în dragoste, a face un efort pentru a da iubire mai degrabă decât doar să o primeşti. Cum aproximativ o treime din primele căsătorii din SUA se încheie prin divorț sau separare în primii 10 ani, grecii ar crede cu siguranță că ar trebui să aducem o doză serioasă de pragma în relațiile noastre.
A şasea varietate greaca de dragoste a fost philautia sau iubirea de sine. Și inteligenţii greci şi-au dat seama că erau două tipuri. Unul era un soi nesănătos asociat cu narcisismul, caz în care devii obsedat de sine și centrat pe faimă si avere personală. O versiune mai sanatoasă creşte capacitatea de a iubi în sens larg.
Ideea era că, dacă te placi și te simți în siguranță în tine însuţi, vei avea multă dragoste pentru a da altora (așa cum se reflectă în conceptul inspirat de budism de « auto-compasiune »). Sau, așa cum Aristotel a spus-o, « Toate sentimentele prietenoase pentru alţii sunt o extensie a sentimentelor omului pentru el însuși. »
Grecii antici au găsit diverse tipuri de iubire în relațiile cu o gamă largă de oameni – prieteni, familie, soț, străini, și chiar cu tine însuţi. Acest lucru contrastează cu concentrarea noastră tipică pe o singură relație romantică, în care sperăm să găsim toate aceste diferite iubiri împachetate într-o singură persoană sau sufletul pereche.
Mai mult decât atât, ar trebui să abandonăm obsesia noastră cu perfecțiunea. Nu vă așteptați ca partenerul pentru să vă ofere toate soiurile de dragoste, tot timpul (cu riscul de a da deoparte un partener care nu ţi-ar îndeplini dorinţele).
Diversitatea sistemul elen de iubiri poate oferi, de asemenea, consolare. Identificând în ce măsură în sunt prezente în viața ta cele șase iubiri, s-ar putea descoperi că ai mult mai multă decât dragoste ţi-ai fi imaginat – chiar dacă resimți absența unui iubit.
E timpul să introducem cele șase soiuri de dragoste greacă în modul nostru de zi cu zi de a vorbi și de a gândi. Dacă arta cafelei merită propriul vocabular sofisticat, atunci de ce nu şi arta iubirii?
(articolul original – aici; nu am tradus paragraful referitor la dragostea ludică pentru că ludus e un cuvânt latin, nu elen, iar conceptul de dragoste ludică e o invenţie foarte recentă – poate fi valid, dar cu siguranţă nu e antic)