RUPTE e un acronim pentru răsturnate, uzate, părăsite, trădate, expulzate. Rupte de sensul lor originar. « Irelevant, fără legătură cu subiectul« , acesta era sensul originar, juridic, al cuvântului (impertinens, în latină). Termenul e folosit în limbile moderne cu un sens mult diferit – « obraznic, ofensator ». Şi … Continuer la lecture de Cuvinte RUPTE: Impertinent
Sau cele treisprezece boli maligne ale iubirii. Nerăbdarea. Şi dacă s-ar naşte într-o zi, iubirii tot îi trebuie ani pentru a creşte, a înflori şi a-şi da roadele. Şi dacă nu am grijă, buruienile cresc primele. Şi adesea au o aparenţă plăcută şi un miros … Continuer la lecture de Ce nu este dragoste
Eu exprim empatic enunţuri eficiente.
Cam asta ar fi formula mnemotehnică pe care o propun pentru a descrie regulile de bază ale formulării unui răspuns asertiv.
1. Eu – un răspuns asertiv este personal. Nu mă ascund în impersonalele « trebuie să », « conform cu », « se ştie că », « se cuvine să » şi altele asemenea.
2. (mă) exprim – un răspuns asertiv serveşte afirmarea de sine. Propoziţia începe cu « Eu cred că » (şi nu « Ştiti, nu se poate să »), « Eu prefer » (nu « E mai bine să »), « Eu simt că » (nu « Nu contează ce simt eu »), « Eu ştiu că » (nu « Adevărul e că »).
3. Empatic – un răspuns asertiv presupune ca afirmarea de sine să nu devină lezare a celuilalt; a fi asertiv înseamnă deci şi a fi nonintruziv, iar pentru a reuşi asta am nevoie să văd lumea şi din papucii celuilalt. Aşadar, după o frază care înepe cu « Eu cred că » urmează o a doua care poate fi introdusă prin « Înţeleg că » (de exemplu, « Înţeleg că vrei să petrecem timp împreună şi îţi mulţumesc pentru asta »).
4. Enunţ, adică expunere a datelor unei probleme – formularea asertivă este directă, francă. Adică nu negativă (defensivă; de exemplu « Nu vreau să spun că… ») ocolitoare (pasivă; de exemplu « Nu ştiu ce să zic, s-ar putea să vină o mătuşă şi nu ştiu dacă o să pot… »), nu manipulatorie (pasiv-agresivă; « Nu ştiu ce o să ma fac dacă mă refuzi ») şi nici imperativă (agresivă; « Trebuie neapărat să vii »)
5. Eficienţa comunicării asertive este dată de caracterul actual al formulării; nu spun « Dacă aş fi ştiut de ieri, aş fi putut face altfel », ci « am de gând să… » spunând direct ce cred, ce simt şi ce mi-am propus să fac. Desigur, îmi pot modifica planul, dar explicitând ce anume din discutia de acum şi aici m-a făcut să aleg să fac schimbarea.
Răsunsul asertiv este
Şi iată că am dat peste o altă formulă mnemotehnică:
PANDA.
Am vazut Yes Man (2008) ca pe un material didactic amuzant pentru cursurile (atat de populare astazi) despre asertivitate ( un termen care defineste o atitudine echilibrata intre pasivitate si agresivitate. autoafirmarea fara a leza libertatea altora)
De obicei, la aceste cursuri se vorbeste mult despre cum sa spui NU, sa iti afirmi drepturile si sa nu fii pasiv, inertial, in relatia cu ceilalti. Mai rar se vorbeste despre cum sa spui DA, iar filmul propune o explorare creativa si ludica a avantajelor si pericolelor unei deschideri fara discernamant.
Ceea ce mi s-a parut o gaselnita buna in deznodamantul actiunii e ca protagonistul invata sa spuna un NU chibzuit ca urmare a unei experiente extensive a DA-ului nediscriminatoriu.
O comedie usoara ca un DA nesabuit si care vorbeste mai patrunzator despre NU-ul asertiv decat multe cursuri despre asertivitate. Chiar cred ca voi folosi in viitor acest film ca suport de curs.
« Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. » (Evanghelia după Matei)
În parc, pe o bancă. Fericirea e undeva pe-aproape. Frânturi de dureri sau bucurii cotidiene imi trec pe la ureche.
« Da, dar stii … se pare ca durerile de cap sunt cauzate de gânduri gresite… » Vorbeste la telefon, dar pare ca vorbeste singură. De fapt, daca stau mai bine sa ma gândesc, poate chiar vorbeste singura.
Cred ca e adevarata zicerea ca atunci cand auzi « da …, dar », poti sa arunci la cos tot ce e inainte de virgula.
« Gânduri gresite » imi zgarie urechea. Ca si « gânduri corecte », de altfel. Daca gandesti corect n-o sa te doara capul niciodata? Ceva e, totusi, adevarat aici: 80% dintre durerile de cap sunt date de stres, iar stresul nu e ceea ce mi se intampla ci ceea ce cred eu ca mi se intampla.
« Da, dar… » poate fi o formula agresiva sau condescendenta, atunci cand dupa « dar » urmeaza sa arat ca ideea mea este superioara. Sau poate fi o formula a pasivitatii, atunci cand « da » serveste doar sa mascheze un « nu » care nu poate fi formulat.
A sti sa spui nu si a putea afirma fara a leza dunt doua abilitati de baza pentru un comportament asertiv. Atat agresivitatea cat si pasivitatea au nevoie sa deghizeze un « nu » intr-un « da ».
E o fericire sa poti sa spui da atunci cand vrei sa spui da si nu atunci cand vrei sa spui nu. « Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. »
» – Asertiv? Ce inseamnă asertiv?
– Adică să nu ataci persoana, să ataci problema. «
Le-am văzut cu coada ochiului pe cele două tinere angajate ale unei multinationale, iesite la o tigară. Urechea mea a inregistrat mai intai stridenta verbului « a ataca », aflat atat de aproape de « asertiv ».
Definitie
Asertivitate = Caracteristică a unei persoane care îşi exprimă cu uşurinţă punctul de vedere şi interesele, fără a le nega pe ale celorlalţi.
Atacul intră în definitia agresivitătii. In mediile dominate de ideea de competitie se propagă notiunea de « agresivitate buna », iar uneori asertivitatea este subsumata acestei categorii. De fapt, asertivitatea este o categorie fundamental diferita, o aurită cale de mijloc intre agresivitate si pasivitate.
Al doilea lucru ce mi-a atres atentia a fost banalizatul « sa ataci problema ». Cuvantul atac are o origine militara, desemnand actiunea de distrugere sau capturare a unei forte umane. Este un eufemism sa spui ca ataci « o pozitie fortificata » – de fapt ataci oamenii din spatele acelei fortificatii. In aceste conditii e greu sa spui ca ataci doar « problema », nu si persoanele.
Ceea ce retinuse tanara (foarte sigura pe ea, mi s-a parut) in legatura cu « persoana » si « problema », facea parte, probabil, dintr-un curs de comunicare sau de rezolvare a conflictelor – paragraful despre feedback-ul constructiv (centrat pe problema, nu pe persoana, specific, nu global, deschizand campul solutiilor, nu cautand vinovati).
DAN GHENEA 