Când am cerut cartea de la biblioteca liceului, acum mai bine de 30 de ani, bibliotecara m-a privit peste ochelari ceva mai lung decât de obicei, s-a uitat la un raft în dreapta ei unde erau o parte din autorii cu litera A (ştiam deja asta pentru că luna trecută îmi pusesem răbdarea la încercare cu Comuniştii – în 5 volume! – de Louis Aragon), apoi m-a întrebat cu un ton ezitant:
– Vrei neapărat să citeşti Domnul Preşedinte?
… (continuarea aici, pe blogul Regatul României)…
V-am spus ca sunt in cautare de republicani cu argumente. Se parea ca-i voi gasi in emisiunea « Intre bine si rau » de la TVR, moderata de Liviu Mihaiu. In 12 noiembrie 2013, tema in dezbatere a fost « Republica sau monarhie? ».
S-au infruntat doua echipe de cate trei: Petre Roman – Vasile Dâncu – Florin Iaru (republicani) contra Călin Popescu-Tăriceanu – Theodor Paleologu – Stelian Tănase (monarhisti).
N-a fost sa fie. Petre Roman a batut campii si nu a produs niciun argument pentru republica. Vasile Dâncu a propus un argument hilar: noi nu am fi avut republica adevarata in ultimii 23 de ani; republica este inca in stadiul de proiect si de aceea ne place (!!!).
Moderatorul ii invita sa comenteze argumentul numit « loteria nasterii » (un argument clasic republican). Niciunul dintre republicanii din platou nu accepta provocarea. Am comentat pe larg aceasta secventa in articolul Loteria presedintilor (aici)
Domnul Florin Iaru e singurul care a incercat sa aduca argumente. In ordine:
1. Nu ne putem intoarce in timp. Ca daca ne apucam sa ne intoarcem in trecut, de ce sa nu refacem imperiul asirian? Pentru ca nu mai exista asirieni, zic eu. Dar români mai exista? Daca mai exista, s-ar putea sa-si vrea tara inapoi. Doar casele (ruinate) si pamanturile (pârloage) se pot da inapoi? Tara si coroana ei nu?
2. Republica e falimentara (aici a fost unanimitate in sala!), dar de vina sunt legile strambe. De acord. Dar republica nu ar fi existat daca am fi plecat de la legalitate si legitimitate: adica sa fi repus in vigoare, inca din decembrie 1989, Constitutia din 1923, niciodata abrogata cu forme legale.
3. Monarhia nu salveaza Romania. Zice domnul Iaru ca s-a dovedit ca nu exista om providential si ca avem nevoie de institutii. Eu cred ca tocmai una dintre institutiile republicane, presedintia, este asaltata de periodic, in campanii electorale mesianice sau apocaliptice, de zeci de pretinsi salvatori. Alesii au demonstrat, cu varf si indesat, ca sunt vanzatori de iluzii. Monarhia nu salveaza România. Monarhia serveste România. Si este o institutie credibila. Spre deosebire de presedintie.
4. Argumentul vacii sacre. E vorba de povestea trista a unei vaci care face tuberculoza, iar taranul nemilos vrea sa-si ia alta vaca (detalii aici)
Azi a fost sarbatoare. La multi ani tuturor celor ale caror nume se afla sub protectia Sf. Arhangheli Mihail si Gavril.
Azi a fost sarbatoare. A fost lumina adevarata in ochii miilor de oameni care mergeau pe Kiseleff cu steaguri tricolore si flori.
Multi tineri, multi parinti cu copii. Toti iradiind o speranta solida, linistita.
Regele isi face in continiare datoria. Sa ne-o facem si noi pe a noastra. Sa ne adunam ca să anunţăm începutul sfârşitului republicii toxice, impusă de tancurile sovietice.
Regele Mihai i-a avut astazi la masa pe cei doi premieri ai celor doua republici românesti. Poate inteleg si domniile lor, poate intelegem si noi ca atat divizarea cat si republicile sunt ramasite ale unui timp in care se sarbatorea 7 noiembrie (ziua loviturii de stat bolsevice – asa-numita « mare revolutie socialista »).
Maine sarbatorim 8 noiembrie, ziua onomastica a regelui nostru. Al nostru, al tuturor. A demonstrat, inca o data, ca numai un rege poate sa ii serveasca nepartinitor pe toti cetatenii. Au fost cateva voci (putine, totusi!) care s-au intrebat ce cauta X sau Y la Palatul Elisabeta. E foarte simplu: e regele tuturor românilor, si rolul Coroanei e sa uneasca, nu sa dezbine. Asadar, la ora 11, la Palatul Elisabeta.
Iar duminica, 10 noiembrie, e timpul sa demonstram (incepand cu ora 14, de la Piata Charles de Gaulle) nu doar pentru mize importante, dar partiale, ci pentru cea mai mare miza: supravietuirea României adevarate, reintemeierea Regatului României. Traiasca Regele!
Detalii aici
La 92 de ani. Mihai I Regele Românilor. Câti mai suntem români. Si dacă suntem multi, dar si daca suntem putini, sa stăm drept in fata celor care au dat cinstea pe necinste si să le spunem: Acesta este regele nostru! Voi cine sunteti?
La Multi Ani, Majestate!
« Putem manifesta si pentru buburuze. Atâta timp cât nu ne vom cunoaste interesul si traditia, vom fi din ce in ce mai dezbinati si, in curând, non-români. Adică ţara nu ne va mai aparţine. » (Bogdan Serban Iancu, in deschiderea emisiunii Ora Regelui de azi)
Acum, la Ora Regelui (TVR1).
Reluarea episodului din 29 iuni (aici), aratand lucruri de care ar trebui sa ne fie rusine. Sa ne fie rusine si sa luam, in sfarsit, hotararea de a privi adevarul in fata.
Unii pretind ca Ion Antonescu era aproape sa semneze armistitiul atunci cand a fost arestat, altii sustin ca urma sa pregateasca rezistenta armata pe linia Focsani-Namoloasa. Ambele versiuni sunt plauzibile, numai ca ambele planuri, asa cum apar ele din documente si marturii, ar fi fost tragice (si fara pic de maretie) pentru tara.
1. Semnarea armistitiului cu sovieticii urma sa fie anuntata in prealabil germanilor (oferindu-le 15 zile pentru retragere). E aproape sigur ca germanii ar fi ocupat militar România; apoi ar fi urmat ocupatia sovietica. Nu mi-e greu sa-mi imaginez apoi impartirea in Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (cuprinzand toata Moldova), Republica Sovietica Federativa a Dunarii de Jos (cuprinzand Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Bulgaria) si Republica Autonoma a Transilvaniei (parte a Republicii Sovietice Socialiste Ucraina). Nu imaginez nimic nou, planuri au existat pentru toate aceste trei entitati, intre 1940 si 1946.
2. Rezistenta ar fi activat imediat introducerea administratiei sovietice in Moldova de dincoace de Prut si anexarea Maramuresului la Ucraina. Lui Tito i s-ar fi dat permisiunea sa ocupe Banatul. Dupa infrangerea rezistentei sovieticii ar fi dispus cum ar fi dorit de restul teritoriului. Poate ca ar fi creat si un stat român cu vreo zece judete.
Regelui Mihai i se reproseaza adesea ca a predat tara rusilor. Nu se remarca niste « detalii »: ca a pastrat si chiar a marit statul român pe care il primise in septembrie 1940 si ca, printr-un act personal, a facut posibila o drama, acolo unde se parea ca suntem prinsi intr-o tragedie.
23 august 1944 a fost ziua in care un om a actionat curajos si lucid pentru a evita o tragedie. Stia ca la sfarsitul zilei s-ar putea sa nu mai fie in viata. Dar stia si ca la sfarsitul lunii România ar putea inceta sa existe.
Regele si-a facut datoria.
Apoi dreptul fortei a primat in fata fortei dreptului. Dar azi nu mai avem scuze. Nici o forta coplesitoare nu ne mai impiedica sa contribuim si noi la restabilirea legitimitatii si independentei statului român.
Regele nostru isi face inca datoria. Noi cand ne-o vom implini pe a noastra?
« Minciuna produce haos, inselarea asteptarilor produce neliniste. […] Monarhia e o garantie a continuitatii. Partidele isi schimba liderii, guvernele trec, noi ramanem. Un popor are nevoie de constanta, de continuitate. Regele nu are complexul puterii, nu e obsedat de putere ca un om politic. »
Asta spunea Regele Mihai acum 23 de ani… Daca vreti sa vedeti alte cateva constatari lucide si predictii care s-au adeverit intre timp, cititi postarea doamnei Monika Lungu, Nu s-a facut procesul comunismului, dar e acuzata monarhia (aici).
Daca vreti sa detaliem bolile republicii minciunii, intrati si comentati aici. Altminteri, puteti urca, impreuna cu autointitulatul « sef al statului », pe fregata « Regele Ferdinand ». Eu zic sa luati inainte pastile contra varsaturilor (cauzate de răul de mare, desigur!).
DAN GHENEA 