Étiquette : republica

Reginele Republicii


Regina Beatrix a Ţărilor-de-Jos a anuntat ca va abdica in favoarea fiului său Willem-Alexander in aprilie 2013. De mentionat ca in ultimii 123 de ani Olanda a avut doar regine: Wilhelmina, Iuliana si Beatrix. Toate au fost extrem de populare si si-au indeplinit cu bine misiunea (unii spun ca s-au descurcat mult mai bine decat primii 3 regi).

Le-am zis Reginele Republicii pentru ca Ţările-de-Jos au fost si au ramas structural o republica federala. Titlul de rege există doar din 1815. Printii de Orania, stramosii actualei regine, cei care au castigat Razboiul de 80 de Ani care a dus la independenta tarii, au purtat titlul modest de staathouder (locotenent general) si erau conducatori efectivi doar in timp de razboi, in timp de pace avand preeminenta parlamentul.

Au existat si doua perioade in care Republica a functionat fara staathouder. Si a functionat foarte prost. Prima data s-a ajuns la dictatura presedintelui ales al Republicii, care a fos inlaturat doar printr-o revolta populara. A doua oara s-a ajuns la dezastru militar.

Incepand cu domnia Wilhelminei, « Republica » a functionat. Olanda a avut o pace sociala si o dezvoltare economica fara precedent.

Unul dintre comentatorii postarii « 6.76″  se indoia ca Regina Beatrix ar fi mai cunoscuta decat presedintele României – CNN vorbea azi despre Majestatea Sa ca fiind « immensely popular« .

Olandezilor republicani le-au fost benefice reginele. Republicanii de la noi ce ar putea avea impotriva unei Regine a României?

rego

ACTUALIZARE: Un articol foarte bun pe blogul  O româncă în Olanda / A Romanian woman in the NetherlandsRegina Beatrix a Olandei – aici

Cartea săptămânii (X)


Am citit destul de greu primele capitole din Tehnica loviturii de stat de Curzio Malaparte, pe de o parte din cauza deselor referiri la si analogii cu un episod din istoria Romei antice care imi era complet necunoscut (conspiratia lui Catilina), pe de alta parte din cauza perceptiei ca stilul autorului este cand prea stufos si chiar redundant, cand eliptic si de neinteles pentru un om care nu citeste la cafea ziarele din anii ’20.

Dar tezele centrale ale cartii, aparuta in 1931, sunt foarte instructive si azi:

1. O lovitura de stat trebuie sa tinteasca cucerirea din interior a centrelor vitale ale statului (comunicatii, energie, resurse) si apoi guvernul va fi usor de izolat si de rasturnat.

2. Apararea statului impotriva unei insurectii nu se poate face eficient prin mijloacele politienesti,  ci  prin controlul ferm al acelorasi centre vitale.

3. 1000 de oameni hotarati si bine antrenati sunt suficienti pentru a prelua puterea intr-un stat care se bazeaza pentru mentinerea ordinii doar pe masuri politienesti.

Exemplele pe care le da autorul sunt convingatoare (insurectia bolsevica din Petrograd din octombrie 1917, preluarea puterii de catre Mussolini in 1922, tentativa lui Troţki de a-l inlatura pe Stalin in 1927). Cea mai spectaculoasa confirmare a teoriei lui Curzio Malaparte este predictia facuta in ultimul capitol al cartii ca Hitler nu va lua puterea printr-o lovitura de stat, ci pe cale parlamentara. Acest lucru se va intampla, 2 ani mai tarziu, exact din motivele descrise de Malaparte.

Cui îi este frică de Coroană?


stemeMai sus sunt stemele oficiale ale Republicii Bulgaria, Republicii Ungare, Republicii Serbia si Republicii Polone. Iar mai jos aveti stema unei tari care nu se numeste oficial republica (pentru ca tovarasilor le-a fost frica sa deschida oficial dezbaterea « Republica sau Regat? ») si stema tarii mele, Regatul României.  Stiti ce ati facut, tovarasi? Vedeti cumva vreo coroana pe capul bourului moldav sau a leului oltean de pe stema Regatului? Nu. Provinciile nu au atributele heraldice ale suveranitatii. Vulturul vostru fara coroana poate fi doar simbolul unei regiuni fara suveranitate. Cei care au desenat aceasta stema ne-ar vrea o populatie fara istorie si fara memorie.

nsd

Caut republican fără prejudecăti…


… pentru o polemică serioasă.

I-as propune pentru inceput 4 intrebari:

In România,
1. Presedintii au fost echidistanti politic?
2. Presedintii au avut prestigiu international?
3. Presedintii au fost adevarate simboluri nationale?
4. Presedintii au fost educati corespunzator pentru rolul lor?

Ofer reciprocitate: sa aleagă, la randul lui, cele mai incomode intrebari pentru un sustinator al monarhiei constitutionale in România.

Cum ati « sărbătorit » 65 de ani de republică?


« Omagiile » mele pentru republicile sovietice si postovietice române le găsiti aici, aici si aici.

Omagiile mele sincere pentru republicanii români adevarati – aici

Nihil sine Deo!

Semnez pentru Regatul României


Puteti sa o faceti si domniile  voastre. Aici.

Lista semnaturilor e deschisa de Doina Cornea. Foarte potrivit, avand in vedere ca suntem in 22 Decembrie.

17 septembrie 1939: încă o zi în care Polonia nu a murit


« Polonia  încă nu a murit/ Atâta timp cât noi vom trăi/ Ce ne-au luat străinii prin forţă/ Cu sabia vom lua înapoi.// » (Mazurek dąbrowskiego)

Asa începe imnul national a Poloniei. O tara care a fost stearsa de 4 ori de pe harta, un popor care nu a putut fi sters din istorie. Pentru ca e un popor format din oameni liberi, nu din supusi ai unui stat. Iar statul valoreaza ceva doar daca le asigura mai bine libertatea si onoarea. Statul serveste cetateanul, nu invers. Incepand din secolul al XIV-lea, societatea poloneza s-a consolidat continuu, chiar daca asta a insemnat adesea o slabiciune relativa a statului.

« Sa punem intre noi fraternitatea si intelegerea si Dumnezeu ne va arata un conducator », se spune in acelasi  Mazurek dąbrowskiego, dar asta nu insemna un consens silit; incredibil, dar adevarat, hotararile Seimului (Parlamentul Poloniei medievale) se luau doar prin consens; si mai incredibil pentru secolele XVI – XVIII, cand in Europa infloreau regimuri absolutiste, fiecare dintre cei peste 1 milion de cetateni ai Republicii (desi avea un rege, tara se numea Rzeczpospolita – Republica) avea dreptul de veto liber fata de orice decizie la care nu fusese parte (adica avea dreptul sa nu se supuna unei legi votate fara acordul sau).

Un istoric român spunea ca la noi a fost valorizat prea mult statul si prea putin pretuita dezvoltarea societatii. Ca am avut timp de secole prea mult stat si prea putina societate. Polonia a adoptat formula inversa: o societate puternica si sanatoasa a fost pretuita mult mai mult decat puterea statului. Si Polonia inca nu a murit.

La 17 septembrie 1939, cand polonezii se bateau inca pentru Varsovia cu armatele lui Hitler, Stalin a ocupat jumatatea rasariteana a Poloniei. Ofiterii polonezi luati prizonieri de sovietici au fost ucisi la Katyn. Non omnis moriar.

 

17 septembrie: Constituţia S.U.A. împlineşte 225 de ani


Batrâna doamnă a constituţiilor republicane s-a ţinut bine cu puţine retuşuri. Şi totuşi, nu mă pot împiedica să observ că republica americană nu a mers mai repede spre asigurarea libertăţilor democratice decât Marea Britanie sau Suedia, două ţări care nu au nici în ziua de azi  Constituţii, dar au inventat şi şlefuit în ultimii 200 de ani un sistem empiric de evoluţie politică democratică: monarhia constituţională (ironia e că Marea Britanie şi Suedia, ţări exponentiale pentru acest sistem, nu au nici Constituţie, nici monarh – regele nu poate lua nici o decizie singur!)

Dar nimeni nu poate rămâne insensibil la frumuseţea clasică a Preambulului Constituţiei Statelor Unite ale Americii:

We, the people of the United States, in order to form a more perfect Union, establish justice, insure domestic tranquility, provide for the common defense, promote the general welfare, and secure the blessings of liberty to ourselves and our posterity, do ordain and establish this Constitution for the United States of America.

Republica Minciunii şi Regatul României


„Deşi mulţi cred că a nu fi lăsat să intri înapoi în ţara ta este mai uşor de suportat decât a nu fi lăsat să pleci, aceasta nu este adevărat. Sentimentul de lipsă de putere şi de libertate este asociat ambelor situaţii.” (Mihai I al României)

Mai putin de 1000 de persoane si-au impartit o republica a minciunii. Tot cam atatia membri avea partidul comunist atunci cand i s-a dat in exploatare republica zisa populara, de fapt o gubernie sovietica.

Republica de azi nu este, desigur, sovietica. Are insa in comun cu ideologia comunista un dispret profund fata de adevar. Fata de acel adevar mic, umil, de zi cu zi, care iese la iveala, socratic, din exprimarea libera a opiniilor.

Adevarul ne face liberi. Si libertatea e prima conditie pentru a gasi o farama mai mare din Adevar.

In 1947, 1000 de oameni au inchis portile de iesire din România. In 2012 tot cam atatia oameni se straduiesc sa tina inchise usile de intrare spre o Românie mai adevarata. Ca sa traim intr-un limb al minciunii, inca denumit conventional România.

Se vantura  minciuni in legatura cu orice si se tace in legatura cu un singur lucru: ca România are un rege legitim, care se intampla sa fie un exemplu de moralitate, curaj si uitare de sine atunci cand vine vorba de ţara sa. Tara care poate redeveni si a noastra daca vom denunta conventia mincinoasa a celor 1000.

Ziua Zero


Sper sa fie o prezenta masiva la vot astazi. Ca sa putem relua procesul de reconstituire a unei natiuni.

Cei care cheama la boicot spun ca actuala clasa politica e ilegitima. Asa este. Dar aceasta asertiune este valabila in cel mai inalt grad pentru presedintele României. Existenta functiei de presedinte a otravit viata politica inca de la inceput.

Din pacate (sau din fericire, cine stie?), ocupantii functiei au pus izbitor in evidenta nocivitatea acesteia.

Vad votul de azi ca o sansa, probabil ultima, de a da din nou contorul la zero.