Le moi est haïssable.
3 gânduri ale lui Blaise Pascal, omul care de la 20 de ani nu a mai simtit pamantul stabil sub picioarele sale (la propriu).
« Eul are doua insusiri: este nedrept in sine pentru ca se face centrul tuturor lucrurilor si este suparator pentru ceilalti prin aceea ca vrea ca ei sa i se supuna. »
« Cum se face ca un schiop nu ne irita, iar o minte schioapa ne irita? Fiindca un schiop recunoaste ca noi mergem drept, pe cata vreme o minte schioapa spune ca noi schiopatam. Fara acest lucru am avea pentru el mai multa mila decat mânie. »
« Bine au facut cei care au deosebit pe oameni dupa exterior mai degraba decat dupa calitatile interioare! Care dintre noi o va lua inainte? Cine va ceda locul celuilalt? Cel mai putin abil? Dar eu sunt tot atat de abil ca si el. Va trebui sa ne luptam pentru asta. El are patru lachei eu nu am decat unul: asta se vede; n-am decat sa numar: eu trebuie sa cedez, as fi un prost daca m-as opune. Iata-ne in felul acesta impacati, ceea ce este cel mai mare dintre bunuri. »
DAN GHENEA 
si eu care credeam ca e un post despre http://www.imdb.com/title/tt1323594/..
Nu, nu prea am posturi 3D.
Daca eul este demn de de ura, atunci indemnul de a-ti iubi aproapele asa cum te iubesti pe tine insuti capata valente de o amara ironie…
Eul ca scop in sine… eul ca opera de arta…eul ca alfa si omega… tot atatea obstacole in calea ce-ar duce,poate, la ceva ce te depaseste.
Una dintre caile regale de iesire din eul detestabil e prietenia, cea care creeaza o pereche de euri care nu se contrapun. Cam asta ar fi inceputul iubirii aproapelui ca pe tine insuti.
Si de ce prietenia? Poate pentru ca in cadrul ei, nu mai pari ci esti. Poate de aici dispretul, ura din afara ei. A parea si a fi = dispret de sine si iubire de sine.
Iubire a sinelui, nu a eului. Acel sine care se hraneste cu iubire neconditionata si ofera iubire neconditionata.
Nu stiu daca a cauta scaparea in Eu (in sine) este solutia. Uite unde a ajuns Peer Gynt. Si-a urmat Eul pana la limita, in fantasma, si a experimentat roluri dintre cele mai variate, doar ca sa se caute, dupa prea multa gasire de sine, pe sine cel adevarat, fara sa se afle… Identitatea lui, ca o ceapa jumulita de foile sale, nu releva, in esenta, decat acelasi motiv repetat la alta si alta scala. Evident, nemultumit, arunca ceapa cat colo (luati-o si metaforic – renunta la cautarile zadarnice) si isi cauta in disperare de cauza o bruma de mantuire. Care nu e pentru Eu, ci pentru suflet…
Eul si sinele sunt doua notiuni diferite ?
Multe curente teologice, filosofice, psihoterapeutice fac distinctie intre cele doua
Tot am zis ieri sa va intreb, dar am uitat. Asa ca va intreb acum: de ce ati scris ca Pascal nu a mai simtit pamantul sub picioare de la 20 de ani? Multumesc.
Asta a fost manifestarea fizica(permanenta, spune el, intr-un comentariu tarziu)a angoasei sale existentiale. La 20 de ani era deja un geniu matematic; si isi da seama ca matematica nu ofera certitudini si nu ii ofera cunoasterea esentiala de care avea el nevoie.
Evrika! Stiam eu ca e ceva in neregula cu matematica si nu cu mine neintelegand-o! 🙂