Mois : février 2012

Psihologie pop: asertivitatea


 » – Asertiv? Ce inseamnă asertiv?

  – Adică să nu ataci persoana, să ataci problema. « 

Le-am văzut cu coada ochiului pe cele două tinere angajate ale unei multinationale, iesite la o tigară. Urechea mea a inregistrat mai intai stridenta verbului « a ataca », aflat atat de aproape de « asertiv ».

Definitie

Asertivitate = Caracteristică a unei persoane care îşi exprimă cu uşurinţă punctul de vedere şi interesele, fără a le nega pe ale celorlalţi.

Atacul intră în definitia agresivitătii. In mediile dominate de ideea de competitie se propagă notiunea de « agresivitate buna », iar uneori asertivitatea este subsumata acestei categorii. De fapt, asertivitatea este o categorie fundamental diferita, o aurită cale de mijloc intre agresivitate si pasivitate.

Al doilea lucru ce mi-a atres atentia a fost banalizatul « sa ataci problema ». Cuvantul atac are o origine militara, desemnand actiunea de distrugere sau capturare a unei forte umane. Este un eufemism sa spui ca ataci « o pozitie fortificata » – de fapt ataci oamenii din spatele acelei fortificatii. In aceste conditii e greu sa spui ca ataci doar « problema », nu si  persoanele.

Ceea ce retinuse tanara (foarte sigura pe ea, mi s-a parut) in legatura cu « persoana » si  « problema », facea parte, probabil, dintr-un curs de comunicare sau de rezolvare a conflictelor – paragraful despre feedback-ul constructiv (centrat pe problema, nu pe persoana, specific, nu global, deschizand campul solutiilor, nu cautand vinovati).

Vox populi: Regi vs preşedinţi


Poate vreti sa votati si pentru Regat sau republica

Majestate adevărată


Căutam câteva date care să completeze un articol despre Regina Ana (pentru  că m-am gândit să vă împărtăşesc unele dintre impresiile mele profunde despre fiecare dintre Reginele României – toate mi se par extraordinare!), când am dat peste o felicitare la aniversarea Reginei, publicată pe blogul Roxanei Iordache.

Am simţit că fiecare cuvânt e frumos şi adevărat. Multumim, Doamnă!

« Ceea ce au aceşti oameni suveran este faptul că sunt oameni esenţiali, adică scot la iveală binele din om. Privesc oamenii cu prezumţia de bine şi de bunătate. Privesc oamenii cu bunătate. Iar oamenii simt. Iubirea, preţuirea. Confortul de a fi respectaţi, alinaţi, încurajaţi în forţele proprii. Ei, românii mereu depreciaţi, mereu călcaţi în picioare şi învăţaţi să se (des)considere subalterni. Pe unde merg Regele şi Regina, Principesa Moştenitoare şi Principele Consort, Familia de România, renaşte energia. Se redescoperă încrederea. Încrederea în oameni. Şi a românilor în ei înşişi. Şi în destinul suveran al României. »

Vă invit să citiţi tot articolul pe blogul Welcome to Roxania.

Cât eşti de stresat/ă ?


Holmes şi Rahe au propus în 1967 o Scală de Readaptare Socială, care să măsoare impactul evenimentelor de viaţă ca factori stressori. Fiecărui eveniment de viaţă îi corespunde o valoare relativă, raportată la evenimentul cu impact maxim, considerat a fi moartea soţului / soţiei. Trebuie subliniat că valorile date pe această scală sunt medii statistice populaţionale.

Fiecare eveniment de viaţă are asociat un anumit risc de a genera tulburări legate de stres, proporţional cu scorul atribuit. Acumularea unui număr mare de evenimente de viaţă pe unitatea de timp creşte riscul depăşirii resurselor de adaptare. Un scor mai mare de 200 în ultimii 2 ani indică un risc mare de apariţie a tulburărilor legate de stres.

O traducere in romana a scalei gasiti aici

Test de stres


Alaturi este o fotografie cu doi delfini.

 

Dacă poti vedea clar ambii delfini, nivelul tău de stres este în limite acceptabile.

 

Dacă vezi altceva decât doi delfini, însemnă că eşti prea stresat si trebuie să stai acasa ca sa te odihneşti.

Regine


« Nu am nevoie sa imi imaginez fericirea, o am, am avut-o intotdeauna. »

(Regina Ana a României, intr-un interviu acordat cu ocazia Nuntii de Diamant, in 2008; atunci romanii au putut vedea o imagine vie a unei iubiri de nezdruncinat, si o fidelitate exemplara fata de tara sotului sau, care a fost si tara ei din primul moment, chiar daca nu a putut sa o vada decat dupa 42 de ani)

« Mihai s-a comportat eroic si nimeni nu s-a invrednicit sa-i stea alaturi. […] Sa-mi dea Dumnezeu curajul necesar sa-l pot sustine pana la capat. Amin. »

(Regina Elena a României, in ultima insemnare din jurnalul sau, pe care il incredintase reprezentantului american la Bucuresti, in seara zilei de 5 martie 1945, in ajunul instalarii primului guvern Groza; se astepta la tot ce poate fi mai rau, dar era decisa sa ramana alaturi de fiul ei pana la capat)

« E o tara mica, o tara noua, dar o tara pe care o iubesc. Vreau ca si altii sa o iubeasca; ascultati asadar cateva cuvinte despre aceasta. Lasati-ma sa pictez  cateva tablouri, sa desenez cateva schite, asa cum le-am vazut, intai cu ochii, apoi cu inima mea ».

(Regina Maria a României, in volumul My Country, publicat in 1916, de Hodder & Stoughton pentru New York Times; tot profitul rezultat din vanzarea cartii urma sa fie donat pentru operatiunile Crucii Rosii in România)

 

“Mi-am dat foarte bine seama ca din tot ce i-am oferit in timpul vizitei, ceasca de ceai pe care i-am servit-o eu insami a fost singurul lucru care i-a facut placere, ceva ce semana cu sentimentul unui zeu servit de-o muritoare”.

(Regina Elisabeta a României, descriind prima intalnire cu Mihai Eminescu)

Alfabetizarea emotională


Stiu ca poate parea ofensator. Dar e o epidemie de analfabetism emotional. Pierdem in ritm accelerat capacitatea de a citi emotii.

Sunt trei abilitati care pot fi afectate in grade diferite: a recunoaste (« citi ») propriile emotii, a detecta emotii in altii si a putea verbaliza (« numi ») emotii. Va propun sa alcatuim un dictionar de cuvinte care numesc emotiile pe care le simtim in fiecare zi. Un abecedar al emotiilor.

Scrieti despre emotii prezente, in propozitii de 3 cuvinte: « Ma simt … « 

Amintiti-va despre emotii trecute si scrieti propozitii de 3 cuvinte: « Ma simteam … « 

Scrieti despre emotiile pe care le observati la oamenii din jur in propozitii de 3 cuvinte: « Il  vad … »

Cate cuvinte aveti in vocabularul emotional?

Fiziologia antică şi fiziologia modernă


« Of physiology from top to toe I sing,
Not physiognomy alone nor brain alone is worthy for the Muse […] »

(Walt Whitman – Leaves of Grass, 1855)

Whitman foloseste cuvantul fiziologie, in poemul Inscriptii, intr-un sens pe care il dobandise doar de cateva decenii in lumea stiintifica (=studiul functiilor organismelor vii). Nu e de mirare faptul ca autorul american, un apostol al modernismului, foloseste termeni stiintifici in poemele sale. M-a izbit insa ascensiunea rapida a noului sens al cuvantului (nasit de J.C. Reil in 1795); in paralel acceptiunea veche a termenului (=tipologia trasaturilor de caracter sau  tipologia unor comportamente sociale) este in declin – in epoca despre care vorbim, doar Balzac mai pune cuvantul vechi intr-un titlu (Physiologie du mariage).

Unul dintre elementele cheie ale fiziologiei umane sunt emotiile. Orice emotie contine o reactie fizica. Orice reactie fizica include o emotie.

Am ajuns sa traim o epoca in care emotiile sunt vazute ca perturbatoare; am vrea sa nu ne deranjeze din treaba, sa fie dresate, domesticite. 

Dar ca sa domesticesti aceste animale care au fost contemporane cu dinozaurii trebuie sa le vorbesti limba. Ori, tot mai multi dintre noi sunt alexitimici ( = nu stiu sa « citeasca » emotii). Sau, cu o expresie care suna cool in engleza sunt emotion illiterates (= analfabeti emotional).  

Viaţa e mai frumoasă în zilele ploioase


Un experiment celebru, facut de Norman Schwarz si Gerald Clore in urma cu aproape 30 de ani, arata ca « oamenii cauta explicatii impersonale pentru starile emotionale neplacute atunci cand asemenea explicatii sunt disponibile ».

Experimentul este de o simplitate clasica.

Oamenii sunt sunati pentru a raspunde la un set de intrebari despre calitatea vietii lor, fie intr-o zi insorita, fie intr-o zi cu ploaie. Se constata ca persoanele intervievate in zilele ploioase au un scor de satisfactie mai mic, in medie, decat cele care raspund la intrebari cand straluceste soarele primaverii.

Pana aici, experimentul asta e apa de ploaie, veti spune. Dar partea frumoasa abia urmeaza.

In runda urmatoare, prima intrebare devine: « Cum e vremea azi? » (experimentatorul pretinde ca suna din alt oras). Rezultatele nu se schimba in zilele insorite, insa scorurile de satisfactie cresc in grupul intervievat in zilele ploioase (pentru ca oamenii gasesc o explicatie a starilor emotionale negative; consecutiv, media scorurilor lor de multumire cu viata pe care o duc  egaleaza  media din grupul « insorit »)

Se pare ca oamenii tind sa considere fericirea ca « starea normala », iar emotiile neplacute ca « deviatii ». Suntem, de altfel, « dotati » psihologic pentru a le corecta adesea « din condei » – suntem multumiti cand putem da vina pe ploaie.

Poezia ca terapie antidepresiva


Will I Ever See Daylight Again?

I feel like a bird / trapped in a suffocatingly small birdcage,/ hidden at the bottom/ of a dark basement./ I want to breakout of the blackness,/ And fly into the Light outside./ But it is an impossible task – I can’t get out./ And the thick, murky black air closes in…//

I feel like I’m in a room/ with invisible walls./ But it’s so black in the room,/ that I can’t see through the walls./ Where I go, the room goes –/ I can’t get out./ I wish someone would chain the room still,/ so that I could get out into the Light,/ But there is no escape,/ because I am the room./

(Peter Stone – A Collection of Poems about Depression)

[o traducere aici]