« Se trăia bine, se trăia uşor şi fără griji în acea Vienă de altădată, şi nemţii din nord ne priveau de sus cu ciudă şi dispreţ pe noi, vecinii de la Dunăre, care, în loc să fim oameni « muncitori » şi să păstrăm o ordine strictă, ne abandonam plăcerilor vieţii, mâncam bine, ne duceam la teatre şi la petreceri şi, în plus, făceam o muzică excelentă. În locul « hărniciei » germane care, până la urmă, le-a amărât şi le-a dat peste cap existenţa tuturor celorlalte popoare, în locul acestei pofte nemăsurate de a o lua înaintea tuturor şi a goanei după cuceriri, la Viena lumea prefera să stea la o şuetă în tête-à-tête, la o reuniune agreabilă, şi cu o largă şi, poate, lejeră mărinimie lăsa fiecăruia, pe drept, partea lui. «A trăi şi a lăsa şi pe alţii sa trăiască» era o vestită maximă vieneză, o maximă care mie şi astăzi mi se pare mai omenească decât toate imperativele categorice […] » (Stefan Zweig – Lumea de ieri)
DAN GHENEA 
Nimic mai presus decat imperativele categorice ale lui unui professor ordinarius, Kant (1770) :)))
Nihil appetimus nisi sub ratione boni, nihil aversamur nisi sub ratione mali.
Cautam pe net despre doctori si malpraxis (obsesie veche) si citez o vorba de a unui dr mult mai grozava : Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti :)))). Ma intreb in ce conditii a aparut aceasta expresie populara.
P.s. Ramona, am gasit o super carte ISPITELE LUI EMIL CIORAN scrisa de Michael Finkenthal (astrofizician) si Wiliam Kluback (filosof). Printre altele, Cioran apare ca un ,, cameleon »
Mulţumesc, Clara! 🙂 Am să o caut. La schimb, îţi recomand ultima mea lectură: « Născuţi pentru a alerga » – Christopher Mcdougall. Din câte ştiu, nu se găseşte în librării, se poate comanda doar online. Mie mi-a plăcut mult. O scurtă prezentare în engleză, aici:
http://www.randomhouse.com/book/111281/born-to-run-by-christopher-mcdougall
Multumesc frumos. Am citit despre ea si pare a fi o buna provocare. Ai obiceiul de a alerga? Daca da, cum ai inceput?
Printre multe obiceiuri proaste, am buna deprindere de a face sport. De alergat m-am apucat într-o zi ca oricare alta. Doar mi-am pus adidaşii în picioare, restul a venit de la sine. În cartea despre care am pomenit, apare o frază care îmi va răsuna mereu în minte: »Cel mai mare rau pe care îl poţi face corpului tau, este să nu îl mişti ».
Că tot vorbim despre sport, citesc acum tulburătoarea carte autobiografică a celebrului Lance Armstrong « It’s not about the bike. My journey back to life », diagnosticat cu cancer la 25 de ani. O scurtă recenzie, aici: http://litmed.med.nyu.edu/Annotation?action=view&annid=12048
Ups…Scurtă recenzie e un pleonasm. Mea culpa. 🙂