Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei
de Stefan Zweig
Stefan Zweig stie sa povesteasca timpul. Cartile lui au ritm. Am simtit asta in adolescenta, cand citeam Orele astrale ale omenirii sau Suflete zbuciumate, am simtit-o si anul acesta citind Lumea de ieri si Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei.
Nu am citit traducerea in română. Am vazut frumoasa editie din Raftul Denisei intr-o librarie si am vrut s-o cumpar, dar nu aveam bani la mine. Ma grabeam sa ajung la Institutul Francez si mi-am zis ca o s-o iau la intoarcere, dupa ce scot bani de la bancomat. La biblioteca franceza am gasit o editie a romanelor si nuvelelor lui Zweig. Am citit inceputul din Vingt-quatre heures de la vie d’une femme si, vazand ca actiunea se petrecea in 1904 pe Riviera, mi-am zis ca e potrivit s-o citesc in franceza.
Zweig a reusit sa fie simultan un autor cu mare priza la public si un autor profund. Sigmund Freud admira fara rezerve Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei si ii marturiseste pe larg motivele acestei admiratii autorului intr-o scrisoare datata 4 septembrie 1926: « nelinistitoarea stranietate » a scriiturii si intuitia unuia dintre arhetipurile fundamentale – fantasma masculina a mamei initiatice.
Nu va speriati ca l-am adus in scena pe Freud. Cartea e foarte lizibila si autorul face psihologie aproape in joaca; nici nu-ti dai seama cand ai patruns in abisuri.
Suna incitant , sigur am s-o citesc .
Credeam ca dumneavoastra nu va grabiti niciodata…
Niciodata e din familia cuvintelor pe care nu le poti atinge (frate geaman cu totdeauna). Never say never!
Era o figura de stil , n-o luati ad-literam 🙂 , scuze pentru emoticon
N-am vrut sa fiu sententios, imi cer scuze ca ati simtit nevoia sa cereti scuze
Era doar un mod de a spune ca sunt aici , citesc , ma bucur sa citesc atata informatie condensata si ma bucur ca ne stim. Am perceput totul intr-un mod pozitiv , ziua e frumoasa in continuare .
http://www.dacianpalladi.com/2030-la-ce-ne-putem-astepta-episodul-3/
Am citit cartea intr-o jumatate de noapte ,curioasa fiind sa aflu daca aceasta ,,patima « a jucatorului a fost anihilata de daruirea de sine a unei necunoscute.Dar n-a fost sa fie!
Se intampla uneori sa nu ajungi la inima celuilalt oricat de mult te-ai stradui.iar regretul esecului sa-l porti in suflet toata viata !