Viaţă şi destin a fost publicat in 1980, in Elvetia, la doua decenii de la terminarea lui si la 16 ani de la moartea autorului.
Cartea a fost publicata, 8 ani mai târziu, cu suprimarea anumitor pasaje, si in Uniunea Sovietica gorbaciovista. Statul sovietic a disparut trei ani mai tarziu; atunci cand manuscrisul romanului Viaţă şi destin fusese confiscat de KGB, secretarul adjunct al CC al PCUS spusese ca ar trebui sa ramana la secret pentru vreo doua-trei sute de ani, dar istoria a vrut ca statul sovietic sa dispara in doua-trei decenii.
Vasili Grossman este ceea ce as numi un umanist radical; el denunta tendinta inerenta a oricarui stat de a deveni totalitar; denunta, de asemenea, puterea nociva a ideologiilor.
« Pe când Cehov a spus: Dumnezeu sa se dea la o parte, asa-numitele idei progresiste sa se dea la o parte, noi sa incepem cu omul, sa fim buni, atenti fata de om, oricine ar fi el – arhiereu, taran, fabricant, milionar, ocnas din Sahalin, ospatar; sa incepem prin a respecta, a intelege, a iubi omul, fara asta nu vom realiza nimic. » (p.287)
Si Vasili Grossman scrie bine. Cele aproape 900 de pagini ale romanului iti par prea putine dupa ce te obisnuisei cu vraja tesaturii de destine mari si marunte.
Si sunt aproape sigur ca in aceste sute de pagini lipseste cuvantul ură. Desi prezinta SS-isti si evrei mergand spre camerele de gazare, gardieni si deportati in gulag, bombardamente distrugatoare si oameni care mor de foame sau frig, vocea autorului ramane ingaduitoare cu oamenii, asa cum sunt.
DAN GHENEA 
Interesanta recomandare. Eu tocmai am terminat « Maestrul si Margareta (Margarita?) » care m-a fascinat.
Da, e o carte fascinanta. Am citit-o si recitit-o de multe ori si sunt oricand dornic de discutii pe aceasta tema.
Bine, eu indraznesc sa spun ca astept recenzia dumneavoastra, poate mai inteleg si eu una-alta din aceasta carte.
Denisa , iti sustin doleanta .
Intr-o zi , a venit fiica mea mai mare cu aceasta carte acasa . I-a dat-o un renumit profesor de la facultate , cum ca ar fi o carte deosebita . Nici n-a apucat fiica mea sa puna mana pe ea , ca eu citeam de zor . N-am gasit firul…Am fost profund dezamagita…Sigur , n-a fost o carte obisnuita , mi-am dat seama . Dar in ce a constat fascinatia ? Sau poate , ar trebui s-o recitesc ?…Dar numele , Mihail Bulgakov , nu l-am uitat , desi am uitat multe lucruri pe care le-am citit …
Pentru mine fascinatia a constat in felul in care Bulgakov a zugravit Raul si in simbolistica bogata a cartii, in elementele autobiografice. Am citit cate ceva si despre viata lui Bulgakov si din cate am inteles a suferit de o tulburare psihica (bipolar, domnule doctor?), iar asta transpare in felul lui de a scrie. Mi-au placut si viziunile lui futuristice. 🙂
Eu sunt la prima lectura, dar cu siguranta o voi reciti.