1. Floarea a fost pictata de Van Gogh si apare si in afisul alaturat.
2. Fata a fost azi in atentia presei.
3. Filmul este The King’s Speech (Discursul regelui, 2010)
4. Cartea este Povestiri orientale, scrisa de prima femeie membra a Academiei Franceze.
Cine e fata?
Urmaream azi emisiunea Questions pour un champion (emisiune concurs pe care o iubesc de peste doua decenii, dar ajung sa o vad din ce in ce mai rar!); campionul en-titre avea o pasiune mai putin obisnuita: colectiona caramizi. Avea cateva mii de caramizi diferite.
Am asistat la o noua victorie a inginerului agronom din Avignon, care a dovedit, pe langa stapanirea clasificarilor zoologice si botanice, si o buna cunoastere a istoriei si mitologiei antice. M-am gandit ca i se potriveste colectionarea de caramizi: un material de constructie preferat al altor epoci, care vor fi uitate la fel de profund precum numele fiilor regelui Troiei (pe care concurentul le-a stiut, spre stupoarea tuturor!).
Fiind Sf. Ilie, m-am hotarat sa caut urme de caramida pe strada Mr. Opris Ilie. Si am gasit doar ce vedeti in poza de mai sus. In rest, beton, ciment si piatra falsa. Strada cu pricina se reduce azi la mai putin de jumatate din lungimea sa initiala, restul fiind inghitit de doua randuri de blocuri masive.
Cat despre numele strazii, am banuit multa vreme ca e vorba de un erou din primul razboi mondial (mai ales ca statia de tramvai este in dreptul unui cimitir militar). Astazi am aflat ca ma inselam. Fiul sau, Stefan, a fost combatant in ambele razboaie mondiale. El insa a fost inginer de cadastru si a contribuit decisiv la nasterea cartierului Bellu. Si iata ca povestea mea de Sf. Ilie se incheie rotund: tot cu un inginer al pamantului, de asta data urban.
Cat de multa uitare pot sa acopere numele strazilor am aflat citind aici (paginile 3 – 8) o istorie a cartierului in care stau de 13 ani. Domniile voastre stiti pe ce strada locuiti?
« Bunicul, parintii, fiul adult, copilul, câinele si pisica sunt cu adevarat membri ai familiei tocmai fiindcă nu sunt membrii sau unitatile uneu clase omogene. Nu sunt interschimbabili. Fiecare persoană e o specie in sine. Mama nu este pur si simplu o persoană diferita de fiică, ci este un alt fel de persoană […] Tatal si bunicul sunt aproape la fel de diferiti pe cat este câinele de pisică. Dacă elimini pe oricare dintre membri, nu doar ai redus familia ca număr, ci i-ai schilodit structura. Unitatea ei este o unitate a incomensurabililor.
O vagă intelegere a bogatiei inerente acestui tip de unitate reprezintă unul dintre motivele pentru care ne place o carte precum Vântul printre sălcii; un trio cum este cel alcatuit din Sobolan, Cârtită si Bursuc simbolizeaza diferentierea extrema a persoanelor aflate intr-o uniune armonioasa despre care stim intuitiv ca este adevaratul nostru refugiu atat impotriva singuratatii, cat si a colectivismului.[…]Iată de ce ideea modernă că un copil ar trebui sv le spună părintilor pe numele de botez este atat de vicioasă. Pentru că este o strădanie de a il face să ignore diferenta elementelor care intră in alcătuirea unei unitati organice reale. Sustinatorii ideii incearca să-i inoculeze copilului conceptia ridicola că mama lui e o simplă cetateană ca oricare alta, să-l facă ignorant cu privire la ceea ce stiu toti oamenii si insensibil la ceea ce simt toti oamenii. Se incearcă aducerea monotoniilor anoste ale colectivului in lumea mai bogata si mai concreta a familiei. »
(C. S. Lewis – Ferigi si elefanti)
Mi-a fost dat sa traiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restriste si vremuri de mari indepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat sa-ti fiu calauza, sa-ti fiu inspiratoare, sa fiu aceia care a pastrat flacara vie, aceia care a devenit centrul de indarjire in zilele cele mai negre.
Pentru subictele legate de regalitate, urmariti si blogul Regatul României.
Ţării mele şi Poporului meu,
Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniştea mormântului.
Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără şi neştiutoare, însă foarte mândră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate m-am străduit să devin o bună Româncă. La început n-a fost uşor. Eram străină, într-o ţară străină, singură între străini. Dar prea puţini sunt aceia cari se reculeg să cugete cât de grea este calea pe care o Principesă străină trebuie s-o parcurgă ca să devie una cu noua ţară în care a fost chemată. Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere. Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? – cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea.
Pe 18 iulie vor fi trecut trei sferturi de secol de la moartea Reginei Maria. Voi reproduce pe blogul Regatul României, testamentul acestei românce prin adoptie, a carei inima s-a deschis pentru a cuprinde o Românie buna, frumoasa si adevarata.
1. Floarea zilei este narcisa. Care a devenit in mod definitiv obiect poetic odata cu « poetii lacurilor ».
Legatura cu ziua (14 iulie) e interesanta. William Wordsworth descopera poezia acestui tip de peisaj dupa o calatorie in Elvetia si Franta; ajunge la Paris in iulie 1790 si participa la prima sarbatorire a zilei de 14 iulie. Franta era monarhie constitutionala, regele Ludovic al XVI -lea semnase Constitutia, cele trei culori ale revolutiei simbolizau acum La France, la Loi, le Roi, poporul striga « Vive le Roi! », « Vive la liberté! », iar cand a aparut generalul LaFayette, eroul revolutiei americane, foarte multi au strigat si « Vive LaFayette! ». E interesant ca primele doua republici franceze nu au mai sarbatorit Caderea Bastiliei; prima data cand s-a strigat « Vive la Republique » de 14 iulie a fost in 1880! (mai mult am scris aici).
Poza cu narcise este insa de la Godmersham Park.
2. Numele fetei este Elizabeth. Avea patru surori Jane, Mary, Lydia, Kitty. Jane se casatoreste cu Charles, Lydia se casatoreste cu George.
3. Filmul e intrebarea. A rulat la matineu.
4. « One half of the world cannot understand the pleasures of the other. » (Jane Austen – Emma)
Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat, iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci daca lumina care e in tine este intuneric, atunci cum e intunericul?
(Evanghelia dupa Matei)
« Cea mai mare eroare modernă nu este in teza Dumnezeului mort, ci în convingerea că diavolul este mort. »
« Masinile moderne devin pe zi ce trece tot mai complicate, iar omul modern devine cu fiecare zi mai elementar. »
« Exista un analfabetism al sufletului pe care nu-l vindeca nicio diplomă. »
« Adevarul e atat de subtil ca nu inspira niciodata atata incredere ca o teza gresita. »
« Refuzul de a te minuna e semnul fiarei. »
(Nicolás Gómez Dávila – filosof crestin columbian, 1913 – 1994; l-am descoperit gratie unei postari a domnului Gabriel Săvulescu – aici)
A discrimina are ca sensuri primare a distinge, a discerne, a separa pentru a vedea mai clar. Discriminare e folosit azi aproape exclusiv in sensul sau politic, puternic conotat negativ (= diferențiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populației).
Si totusi, capacitatea de a discrimina (de a distinge) valori e esentiala pentru umanitate.
Sa nu trecem dintr-o extrema in alta: de la prejudecati rasiste sau sexiste la lipsa de discernământ.
Cui foloseste, de pilda, penalizarea pronuntarii cuvantului « tigan »? Daca nu mai exista « tigani », cui ramane muzica tiganeasca? Se vor schimba titlurile cum ar fi La tiganci sau Tiganiada?
CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. (DEX 98)
Asadar, o stare. O stare in care se ajunge prin actiunea de corupere. Co-rupere (de la moralitate). Actiunea are un agent activ (corupatorul). Pe care preferam sa il trecem sub tacere.
Am schimbat un pic si dictionarul. Daca in 1939 nu erau mentionate decat variante active ale verbelor echivalente (a strica, a altera, a perverti, a indupleca pe cineva cu daruri), in 1998 verbul devenise si reflexiv: a (se) abate de la moralitate, cinste, datorie; a (se) perverti. In cateva decenii si-a facut loc ideea dubioasa moral, logic si gramatical ca poti sa te corupi, si ca nimeni altcineva nu este in culpa.
Coruptia incepe cu corupatorul. Cum ar fi ca atunci cand este condamnat (conform legii) un corupt sa fie condamnati (tot conform legii) si toti corupatorii?
Am auzit adesea sintagma « coruptie fara corupti » si o citam adesea ca un paradox. Un paradox si mai mare e coruptia fara corupatori. Care sunt pe cale de disparitie si din dictionar.
DAN GHENEA 