Scrie Erich Fromm:
« Lăcomia e întotdeauna consecinţa golului dinăuntru. » (Arta de a asculta)
« Plăcerea nu poate fi un criteriu de valoare.Pentru că sunt omeni cărora le place supunerea, nu libertatea, care îşi extrag plăcerea din ură, nu din iubire[…] » (Psihanaliză şi etică)
« Iubirea este copilul libertăţii, niciodată al dominaţiei. » (Arta de a iubi)
Eu adaug doar un corolar la ultima teoremă:
Dacă e dominare, iubire nu e.
DAN GHENEA 
merge si Daca iubire nu e atunci e dominare?
Nu cred. Teorema ne spune doar ca nu e posibila iubirea acolo unde e dominare, nu şi că orice lipsa de iubire înseamna dominare.
Buna ziua domnule doctor si un an superb 2014!
Eu am o personalitate dominatoare, coleric temperament. Cu mine ce e de facut cind iubesc, poate ma indragostesc de un barbat dominator si el… Fara sa imi dai seama incerc si reusesc sa iau controlul, mereu. Nu iubesc? Credeti ca ma pot schimba temperamental, sa devin un mielusel, cind voi iubi?
Multumesc pentru raspuns. cu stima
Mieluşelul face parte din scena dominarii. Raportul de dominare ii exclude atat pe dominator cat si pe dominat dintr-o relatie de iubire.
Iubirea are nevoie de empatie, nu de supunere, şi de afirmare de sine (asertivitate), nu de manipulare/dominare.
Aş zice deci ca iubirea are o şansă atunci când mă înţeleg înţelegându-l pe celălalt.
« Personalitatea dominatoare » e ceea ce ati invatat sa fiti, crezand ca lumea se imparte in dominatori si dominati, dar lumea nu e in alb si negru…
Foarte frumos articolul. Iubirea nu inseamna dominare, nu trebuie sa existe dominat si dominator atunci cand este vorba de iubire. Subscriu la ceea ce a afirmat domnul doctor.