« Emoţia, care este pătimire, încetează să mai fie o pătimire de îndată ce ne formăm o imagine clară şi precisă despre ea. » (Spinoza – Etica)
« […] în lumea aceasta există două rase de oameni, două şi numai două: rasa omului cu bun-simţ şi aceea a omului nesimţit. Peste tot le putem întâlni pe amândouă; amândouă penetrează toate grupurile societăţii. Niciun grup social nu e alcătuit în întregime numai din oameni simţiţi sau doar din nesimţiţi. Din acest punct de vedere, niciun grup social nu este o «rasă pură» – şi tocmai de aceea puteam uneori întâlni câte un om plin de bun-simţ printre gardienii lagărului. » (Viktor E. Frankl – Omul în căutarea sensului vieţii)
Am întâlnit un număr de oameni care, exasperaţi, ar fi vrut să ia « pastile de nesimţire »; nu am întâlnit încă unul care să considere că e prea nesimţit şi să vrea « pastile de simţire ».
Corect, dar, din pacate, numarul de oameni nesimtiti este in continua crestere.
Oare nu ar fi mai potrivit să vorbim despre oameni cu un comportament nesimțit și nu despre oameni nesimțiți?
Am putea, dar se pierde ceva… Ştiu că expresia nu e « oameni nesimţiţi » nici creştinească, nici corectă politic. Dar ambele teorii lasa o portiţă: convertirea (metanoia) pe drumul Damascului, respectiv evoluţia prin educaţie. « Simtiti » si « nesimtiti » se refera la doua moduri de control al emoţiilor, nu doar la comportament.
Cand cineva ma calca rau pe bataturi, nu pot spune despre el ca este un om exceptional, dar cu un compartament nesimtit. In plus, Viktor Frankl a fost indreptatit sa faca aceasta categorisire si afirmatie, intrucat a fost supravietuitor a patru lagare de concentrare naziste. Dupa ce am vazut, anul trecut, Auschwitz-ul si Birkenau-ul, am avut nevoie de o saptamana sa-mi revin la starea normala. Eufemismele nu-si au rostul…
Si ce era in neregula cu acesti oameni exasperati ? De ce au ajuns ei exasperati ? De prea multa simtire ,sau de ce ? Banuiesc ca acesti oameni provin dintr-un mediu competitiv exacerbat …
Da, aceasta valorizare extrema a competitiei este una dintre cauzele pentru care oamenii ajung sa spuna « nu-mi permit sa am emotii »
Bine-ati spus : educatie si / sau convertire . Altfel e doar instinct de supravietuire