…………………………………………………………………………………………….
Când încerci să fii sincer in dormitor şi spui “uite ce e, vreau să ştii tot, ăsta sunt, nu cred că m-aş putea schimba, dacă poţi să mă accepţi aşa, bine”, începând să goleşti sacul de istorii personale pe care îl cari cu tine peste tot, e ca şi cum ai spune că trecutul e foarte important şi că va influenţa decisiv viitorul. Şi că ăsta eşti tu: cel care este livrat viitorului aşa cum a fost format de trecut. Sărind peste prezent. Prezentul fiind singurul timp real.
Iar adevărul are ca atribut principal realitatea. Adevărul este prezent. Sinceritatea e o amintire dintr-un trecut supus uitării sau o presupunere hazardată şi arogantă aruncată în viitor (“eu întotdeauna am fost aşa…” sau “eu niciodată nu voi putea să…”)
………………………………………………………(fragment din episodul 2 din Supa intimităţii – tot articolul poate fi citit pe Ralix.ro – aici)
DAN GHENEA 
Ce-mi plac aceste articole ! Doar uneori , cand ploua , sa ma-ntristez ?
Despre ce iubire este vorba? În marea majoritate a cazurilor, vorbim doar despre co-dependenţă, respectiv doi oameni care, odată trecută etapa îndrăgostirii (hormonală), rămân împreună din obişnuinţă, din comoditate, din frică de necunoscut sau frică de singurătate, din motive financiare, din neputinţă emoţională, pentru « binele » copilului, etc. Până la adevarul spus partenerului, sunt adevăruri pe care fiecare ar fi bine să şi le rostească sieşi.
N-ati intalnit si iubiri durabile?
Nu am de unde sa ştiu ce se întâmplă, cu adevărat, in intimitatea cuplurilor pe care le-am întâlnit, dar, judecând după comportamentul pe care îl au în public şi după felul în care se privesc după câţiva (puţini) ani petrecuţi împreună, răspunsul meu este negativ.
Si totusi exista…
Dacă eu nu am întâlnit-o, nu înseamnă că nu există, desigur…
Puţini intră într-o relaţie gândindu-se nu la ce au de dăruit, ci la ce pot câştiga/primi. Puţini se îndrăgostesc pe viaţă nu de un chip, ci de lumina dintr-un alt om, de potenţialul din el.
M-am exprimat de-a-ndoaselea: multi intră într-o relaţie…