« De fapt, mi se pare că am spus deja că în nemărginirea noastră ceva nu e în regulă cu timpul »
« Poate că şi despre noi se va spune cândva că am fost greci antici care au trăit în mijlocul barbarilor? »
« E uimitor că atunci totul îmi era clar. Dar acum că sunt bătrână şi mi-am trăit viaţa, acum nu mai înţeleg nimic. Reiese că viaţa asta este drumul parcurs de la înţelegere la neînţelegere. »
(Mihail Şişkin – Părul Venerei)
Un super like pentru ultimul citat..ce să mai înțelegi,când tot construind punți peste abisuri,acestea se prăbușesc de fiecare dată,și atunci încercăm să le umplem cu cărți,coca-cola,alcool,iubire,etc,și când și acestea sunt insuficiente,mai ridicăm o punte,și încă una,din ce în ce mai slabe,asemeni păianjenului,care își țese pânza ce îi este distrusă de fiecare dată, nu-i nimic, va mai face una și apoi altele,din ce în ce mai slabe,mai subțiri,ce să mai înțeleagă bietul păianjen din rostul existenței lui,lihnit de foame fiind și fără putere.Nu e ca în cântecelul acela ”Podul de piatră s-a dărâmat,vom face altul și mai frumos”.