- E Ziua Independeţei – la 10 Mai 1877, Domnitorul Carol I proclama independenţa României faţă de Imperiul Otoman .
- E Ziua Încoronarii României – la 10 Mai 1881 Carol I devine suveran al Regatului României, recunoscut ca atare pe plan internaţional.
- E Ziua Concordiei Naţionale, în care s-a îndeplinit dorinţa unanimă a Divanurilor ad-hoc de la 1857 – principe străin pentru a înceta disputele pentru tron între marile familii autohtone.
- E Ziua României Constituţionale – la 10 Mai 1866 Carol I a fost proclamat domn de catre Adunarea Constituanta şi a depus juramântul inclus apoi în Constituţia adoptata la 1 iulie 1866.
- E Ziua Dinastiei – Carol I a fost întemeietorul unei dinastii care, prin apartenenţa la o familie domnitoare in Europa, a asigurat stabilitate internă şi prestigiu internaţional.
- E Ziua Suveranităţii Naţiunii – Carol I a fost un rege ales prin plebiscit cvasiunanim de către cetăţenii României şi a jurat la 10 Mai 1866 “a fi credincios legilor ţării, de a păzi religiunea românilor, precum şi integritatea teritoriului ei şi a domni ca domn consituţional”; în discursul de acceptare a domniei, Carol subliniază că va acţiona în funcţie de voinţa naţiunii – “Cetăţean azi, mâine, de va fi nevoie soldat, eu voi împărtăşi cu dumneavoastră soarta cea bună ca şi cea rea”
- E Ziua Regelui Românilor – asemenea Regelui Belgienilor, Carol nu a fost ales, la 10 Mai 1866, şi nu a fost încoronat, la 10 mai 1881, ca suveran al unui teritoriu, ci ca purtător al coroanei unui popor; Carol I nu a purtat oficial titlul de Rege al Românilor (din raţiuni diplomatice, deoarece Rusia şi Austro-Ungaria nu ar fi acceptat), dar a fost considerat astfel de către românii de pretutindeni, iar toţi urmaşii săi au fost, oficial, Regi ai Românilor.
- E Ziua Marii Românii – 10 Mai a fost sărbătoarea naţională a românilor în cea mai fastă perioada a istoriei lor; inclusiv, sau mai ales, a românilor transilvăneni, care au sărbătorit, de exemplu, cu mare fast, 10 ani de la Marea Unire pe…10 Mai 1929!
- E Ziua Primei Uniri – la 10 mai 1600 (stil vechi, cel oficial pe atunci în Moldova si Ţara Românească), Mihai Vodă cucerise Hotinul, terminând victorios o campanie începută pe 10 mai pe stil nou (oficial deja in Transilvania, de unde pleacă Mihai în campania pentru Moldova); se poate spune ca 10 mai 1600 este ziua in care s-a realizat prima unire a ţărilor locuite de români.
- E Frumoasa Zi de Mai – o zi în care chiar se poate sărbători, cu zâmbete, flori şi culori (nu doar cu defilări sub un cer cenuşiu şi cu un public îngheţat, atras pe jumătate de gândul la fasolea cu ciolan).
- E Ziua Memoriei Naţionale – chiar credeţi că e întâmplător că republica minciunii a menţinut 1 mai ca zi liberă şi susţine cu încăpăţânare demnă de o cauză mai bună că nu are bani pentru o zi liberă de 10 Mai? 1 mai a fost una dintre metodele comuniste de ştergere a memoriei naţionale, a amintirii unei Românii adevărate. A accepta ştergerea zilei de 10 Mai dintre sărbătorile mari înseamnă a accepta ocupaţia sovietică perpetuă a memoriei noastre.
Mois : Mai 2015
Imn către Patrie și Tron
Încălzeşte, luminează, înfrăţeşte-n jurul tău!
Regele este a ta pază, scutul tău e Dumnezeu!
https://www.youtube.com/watch?v=a0Jmn8xi5VM
De la munte pân’ la mare, România a tresărit,
Aşteptând cu nerăbdare ordinul de biruit.
(pentru alte cântece patriotice uitate, prădate, trădate – clic aici)

(alte maxime regale – aici)
Și-a venit vulturul iară,
Și ne-a zis: — „Popor Român,
Ești viteaz, de ce mai suferi
Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobește-ți
Mândra țară care-o ai”.
Și noi liberi ne făcurăm
Într-o zi de 10 Mai.
(Vasile Alecsandri -10 Mai)
E vorba, desigur, despre vulturul încoronat, nu despre vulturul cu capul gol de pe « scutul » republicii minciunii.

(pentru cele 17 diferenţe între stema României Mari şi stema republicii minciunii – clic aici)
Ridicați cu toții glasul
De prin șesuri, de prin plai,
Să trăiască România
Ura! pentru 10 Mai!
Roua zilelor (săptămâna 3-9 mai)
- Şed ca un invalid în deşertul dorinţei mele de tine (Juan Gelman, poet argentinian, 3 mai 1930 – 2014)
- Semănăm speranţe de toate culorile pe nopţile noastre albe şi inima se împacă (Roland Giguère, poet canadian din Quebec, 4 mai 1929 – 2003)
- Amintirea plăcerii/ E durerea absenţei acesteia/ Şi prezenţa ei ne doare/Pentru c-o avem de pierdut (Rafael Pombo, poet columbian, 1833 – 5 mai 1912)
- Marile vegetaţii/ Pe care uitarea nocturnă se-ntinde,/ Imobilă ca un vis,/ Pe trandafirii pasiunilor (Maurice Maeterlinck, poet belgian, 1862 – 6 mai 1949)
- Noaptea are o mie de ochi/ Iar ziua are doar unul/…/ Judecata are o mie de ochi,/Sufletul tău, numai unul (Penio Penev, poet bulgar, 7 mai 1930 – 1959)
- iubirea e mereu de luat de la capăt/ şi omul trece ca apa (Pierre Morency, poet canadian din Quebec, n. 8 mai 1942)
- cenuşa noastră, iubito, poate fi pe talgere cîntărită cu vreo cîteva roze.(Lucian Blaga, poet român, 9 mai 1895 – 1961)
Tableta antipsihotică (2)
Or, cuvântul adevăr comportă doar un singur înţeles posibil. A fi adevărat înseamnă a exista; atât şi nimic mai mult. Nu a fi logic; nu a fi moral; nu a fi compatibil cu una sau cu alta. Adevărul este egal cu existenţa. (Fernando Pessoa)
Tot Minkowski a surprins elementul fundamental in schizofrenie: lipsa contactului vital. Halucinţiile şi delirul sunt doar fenomene târzii şi secundare. Primul lucru care se întâmplă e tulburarea percepţiei propriului corp şi a limitelor corpului în raport cu lumea.
E ca şi cum corpul nu ar mai fi conţinut în anvelopa psihică. Părţi din corpul meu pot fi oriunde. Părţi din lumea înconjurătoare populează haotic acest corp fragmentat. Corpul meu încetează să mai existe. Pentru că a exista înseamnă a te desena distinct şi coerent, în contrast cu masa amorfă a tuturor posibilităţilor.
Disocierea de emoţii înseamnă disocierea de reacţiile fizice. Decuplată de la baza sa de adevăr (contactul fizic dintre lume şi minte, adică emoţiile), mintea rătăceşte (adesea după regulile logicii!) prin lumi halucinate, care par mai reale decât acel eu fragmentat şi sărăcit.
Pastila antidepresivă (2): Sunătoare, lavandă, şofran
Toată lumea vrea remedii « naturale » pentru depresie. Împachetate, dacă se poate, cât mai « confortabil ». Confort însemnând să nu fie nevoie decât să le înghiţi rapid şi fără să fie nevoie să schimbi ceva în rutinele zilnice.
Aşa că au mare succes pastilele cu sunătoare, picăturile cu lavandă, drajeurile cu şofran.
V- aş propune o reţetă ceva mai « complicată ».
Ce-ar fi să vă începeţi ziua cu un ceai de sunătoare băut privind răsăritul?
Ce-ar fi să vă luaţi o pauză de prânz în care să aveţi timp să puneţi cu propria mână un fir de şofran care să dea culoare unei mese sănătoase luată între oameni?
Ce-ar fi să luaţi două minute de lavandă privită în lumina apusului?
Şi dacă sunt prea departe câmpurile de lavandă, sunt bune şi florile din balcon. Le uzi în amurg şi iei puţin din liniştea lor.
Plus că au o lumină purpurie mai sănătoasă decât radiaţia albastră a ecranelor care îţi guvernează ziua şi îţi strică noaptea.
Roua zilelor (săptămâna 26 aprilie – 2 mai)
- prin sticla lacrimilor, cuvinte de apă (Francesc Garriga, poet catalan, 26 aprilie 1932 – 4 februarie 2015 )
- Dacă nu foloseşti corpul tău chiar acum, îmi permiţi să-l împrumut pentru un timp? (Craig Arnold, poet american, 1967 — probabil 27 aprilie 2009)
- Noaptea nu e profundă, în ciuda versurilor bărbaţilor, e rece şi largă; amorul, vis, glande, nebunie.(Idea Vilariño, poetă uruguayană, 1920 – 28 aprilie 2009)
- E ceasul când foșnesc în cer salcâmii și când miroase luna a trifoi. (Radu Gyr, poet român, 1905 – 29 aprilie 1975)
- O abundentă iubire e asemeni tăcerii,/ Nimic nu se pierde-n afară, nimic nu-i adaugi (Anna de Noailles, poetă franceză, 1876 – 30 aprilie 1933)
- Aurul părului tău
Margareta
Cenusa parului tau Sulamith o groapă săpăm în
văzduh şi nu va fi strîmtă (Paul Celan, poet de limbă germană de origine evreiască, 1920, Cernăuți – 20 aprilie 1970, Paris; traducerea în limba română – aparţinând lui Petre Solomon – a poemului Todesfuge a fost publicată în Contemporanul, în 1947, înaintea originalului) - A face lumi nu ajunge pentru inferioare simţuri fără saţ,/ Dar o inimă iubitoare îndestulează spiritul cu aspiraţii înalte (Novalis, poet german, 2 mai 1772 – 1801)
Tableta antipsihotică (1)
Nu logica lipseşte în delir. Dimpotrivă, logica e abundentă, luxuriantă, şi sufocă realitatea. Clădeşte un « raţionalism morbid » (termen curajos inventat de Minkowski pentru a descrie o tulburare de gândire în schizofrenie), în care logica nu mai e un instrument pentru a înţelege realitatea, ci o maşină de tocat realitatea în raţionamente perfect sterile, închise în ele însele.
Nu logica lipseşte în delir. Defectul e în altă parte. Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le poate cuprinde, scria Pascal. Şi în spatele oricărui delir e o raţiune afectivă. Pe care raţiunea nu mai vrea s-o cuprindă.


