O alegere morală implică două lucruri. Unul este actul alegerii. Celălalt este reprezentat de diferitele sentimente, impulsuri și altele asemenea, care constituie structura psihologică a individului și sunt materia primă pe care se bazează alegerea sa. […] Psihanaliza își asumă sarcina de a elimina sentimentele anormale, adică de a oferi omului o materie primă mai bună pentru alegerile sale; morala se ocupă de actul alegerii în sine.
[…] Oricât ai îmbunătăți materia primă a omului, tot ajungi și la altceva: alegerea liberă, reală, a omului, de a pune sau de a nu pune avantajul propriu pe primul loc. Și această alegere liberă este singurul lucru de care se ocupă morala.
Materialul psihologic prost nu este un păcat, ci o boală. Nu este nevoie de căință, ci de tratament, ceea ce este foarte important. Oamenii se judecă unii pe alții după acțiunile lor exterioare. Dumnezeu îi judecă după alegerile lor morale.[…]
Am putea spune acest lucru și altfel. Unii dintre noi, care par oameni foarte cumsecade, ar putea să se fi folosit atât de puțin de buna lor ereditate și educație, încât să fie de fapt mai răi decât aceia pe care îi privim ca pe niște răufăcători. Putem fi oare siguri de felul în care ne-am fi comportat noi înșine dacă am fi avut în cârcă o anumită structură psihologică plus o educație anormală plus puterea pe care le-a avut cineva ca, să zicem, Himmler?
(C.S. Lewis – Morală și psihanaliză)
DAN GHENEA 
Din punctul meu de vedere, moralitatea este dovada bolii omului ignorant al proprie-i esenţe. Ca să ajungi la concluzia că eşti bun, trebuie, fără îndoială, să te compari cu un altul care este, în mod inevitabil, rău. La baza oricărui conflict interuman se află acest dualism moral, iar faptul că unul consideră binele lui ca fiind adevărul absolut, în timp ce un altul vede contrariul, dovedeşte natura iluziei în care omenirea se bălăceşte inconştient, luând-o drept realitate.
Credeti că problema alegerilor nu e una morală?
nu, cred ca alegerea benefica ambelor parti va fi intotdeauna aceea luata din umanitate, din intelegerea, prin experienta directa, a ceea ce sunt aici si acum, si nu din moralitate. Nu este vorba, de fapt, de confruntarea dintre bine si rau, ci a doua credinte: eu CRED intr-un fel, celalalt crede opusul (cei care au ucis in Paris credeti ca au facut-o pentru ca aveau credinta ca e bine sau ca e rau ce fac?), si, in realitate, nici unul nu STIE nimic.
He, he! tot ati folosit cuvintele « bine » si « rau ». Oare de unde vin cuvintele astea?
Am citit intrebarea dumneavoastra. Din pacate, trebuie sa plec. Va raspund mai pe seara, cu siguranta.
bun și rău, înger și demon, victimă și agresor/salvator, dualitate existentă în fiecare dintre noi, proporțiile diferă, și de aici un amestec de nuanțe, ”alegem” să fim una și/sau alta, cu un celălalt, pe care îl căutăm până îl găsim. Ce o să iasă din relație, depinde de cine suntem în profunzime, și de cine este celălalt în adâncurile sale. Eu pot fi mai mult bună cu cineva, și mai mult rea cu altcineva, și sunt tot eu. De ce alegem ceea ce alegem ? E inconștientul care ne joacă feste, e întâmplarea , e liberul arbitru și prin el, voia divină ?
Din pură ignoranță vin. Ignoranță completă a ceea ce sunt. Dacă aș fi, pe deplin, conștientă că sunt 70% apă, ar mai fi nevoie să îmi spună cineva că este rău să irosesc apa planetei sau să o poluez? Dacă aș fi, pe deplin, conștientă cine sunt și, în consecință, cine este un altul, ar mai fi nevoie de porunci din afară ca să îmi spună cum să mă comport cu el?
Binele si raul sunt relative. Sunt moduri de autoamăgire născute din incapacitatea omului de a recunoaște, cu sinceritate: « asta știu » (pentru ca am experimentat direct), « asta nu stiu »(am preluat de la altii, am citit, am auzit).
Dumneavoastră ce credeți? De unde vin?
Sunt termeni morali fundamenali. Umanitatea e strict legata de alegeri morale (nu de o anumită morală, desigur, dar e greu de inteles ce ar insemna un om amoral)
poate că vin din gene, din bagajul moștenit de la stră,stră,străbunicii noștri. Și ce am putea face să fim mai puțin ignoranți, răspunsul e în titlul articolului
”Și care formă nu are și ea o dublă înfățișare ? Nu e ea și morală și imorală în același timp-morală întrucât e un rezultat și o expresie a disciplinei, imorală și chiar amorală, întrucât include în ea, în mod natural, o indiferență morală(..)o tendință de sprijinire a răului, a ceea ce e nepermis și imposibil moralicește ”
bine bine, binele si raul este definit prin legi, moral e cand suntem sinceri cu noi …