Auteur : Dan Ghenea

Cartea săptămânii (V)


matei« Văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie nespus de mare.  Şi intrând în casă au văzut copilul împreună cu Maria, mama Sa; şi, căzând la pământ, I s-au închinat şi, deschizându-şi cuferele, I-au adus daruri: aur şi tămâie şi smirnă. « 

Evanghelia după Matei, tradusă si comentată de Cristian Bădiliţă (Ed. Curtea Veche, 2009)

Impresionantă trudă intelectuală de căutare a adevărului. Comentariu sobru, lamuritor.

Dedicatie cum nu se poate mai potrivită:

« Cu dragoste, credinţă şi speranţă, dedic această traducere comentată a Noului Testament memoriei martirilor din perioada comunistă, creştinilor români de toate confesiunile. »

Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii


798px-Kamisado-board1Am citit penultimul capitol din Fanar. Am jucat Kamisado cu Andreea. Mi-am citit corespondenta electronica. Am platit facturi online. Am facut niste spaghete bolognese. Am platit scadente la banca. Am prescris trei retete. Am ascultat despre un sfârsit personal de lume. Am scris « apt » pe doua certificate. Am ascultat inca un sfarsit de lume. Am asteptat un client care n-a mai ajuns. Am jucat Kamisado cu Nicoleta. M-am uitat la ceremonia goala a depunerii juramantului de catre membrii Guvernului. Am citit ultimul capitol din Fanar.

Ziua tocmai trece. In Mexic se pregateste serbarea « zilei de dupa », platita deja de turisti. Peste tot pe Pamânt se sfârsesc astazi milioane de lumi diferite.

Si pentru ca mi-am amintit titlul unui film românesc mai putin tipic, va invit sa-l urmarim la Matineul de sâmbata.

Cum v-ati petrecut sfârşitul lumii?

Lauda de sine şi încrederea în sine


“Cand esti chemat impreuna cu altii la vreun ospat, nu te aseza in locul cel dintai, ca nu cumva sa fie chemat altul mai de cinste decat tine. Si venind cel care te-a chemat pe tine si pe el, iti va zice: Da acestuia locul. Atunci, cu rusine, te vei duce sa te asezi pe locul cel mai de pe urma… Tu asaza-te in cel din urma loc. Si vazandu-te cel ce te-a chemat, sa-ti zica: Prietene, muta-te mai sus” (Evanghelia după Luca )

Pregatirea pentru interviurile pentru angajare a devenit o industrie in sine. In multe dintre « manualele » de genul « Cum sa reusesti la interviuri », e la loc de cinste o tehnica numita bragging: a vorbi cu orice prilej cu incantare despre ceea ce stii sa faci si sa afisezi incredere in sine in legatura cu lucrurile pe care le-ai putea face.

Poate ca e un sfat util pe o piata a muncii in care competitia e acerba. Devine problematic atunci cand incepem sa il aplicam si in viata personala. Daca ajungem sa folosim orice intalnire  cu oamenii pentru a ne crea imagine, nu mai ramane timp pentru a impartasi nelinistile, tristetile, dorintele si sperantele noastre autentice. Iar eventuala apreciere a imaginii pe care o proiectez nu ajuta la intarirea increderii in sine, deoarece imi spun, in sinea mea, uneori chiar imediat dupa momentul aplauzelor: « Daca ar sti cum sunt eu de fapt… »

Cartea săptămânii (IV)


 khaDictionarul khazar de Milorad Pavić merită citit fie si numai pentru o fraza ca asta:

« Adevărul este transparent si nu atrage atentia, pe când miciuna este opacă, nelăsând să treacă nici lumina, nici privirea. Mai există o a treia stare, când cele două atitudini se amestecă, de fapt, atitudinea cea mai întâlnită. Cu un ochi privim spre adevăr si privirea asta se pierde cu totul în nemărginire, dar cu celălalt ochi nu vedem prin minciună nici cât o palmă, privirea nu merge mai departe, rămâne pe pământ, e a noastră, asa strabatem  si noi viata, într-o râna. De aceea adevarul nici nu poate fi înteles nemijlocit, ca minciuna, ci doar prin comparatie cu minciuna. Si in comparatie cu blancurile si slovele Scripturii noastre. Căci blancurile din Dictionarul khazar marchează locurile transparente ale adevărului divin si ale numelui (Adam Kadmon). Iar slovele negre dintre blancuri corespund locurilor unde privirea noastra nu trece de suprafata… »

Abia la aceasta a doua lectură am observat ca tin in mana un « exemplar feminin ». Pavić s-a jucat scriind si un « exemplar masculin ». Am dat o cautare si am aflat ca a fost tradus si acesta, la editura Paralela 45. O sa-l caut, fie si numai pentru a incerca experienta propusa in ultima parte a « exemplarului feminin »:

« Dar, oricum, a citi o carte atat de groasa inseamna a ramane o vreme singur. Inseamna sa te lipsesti o vreme de faptura la care iti cam sta gandul, fiindca cititul la patru maini nu prea merge. De asta scriitorul are unele remuscari si o sa incerce sa le rascumpere. Prezenta aceea fermecatoare cu ochi neastamparati  si cu plete lenevoase care, citind acest dictionar, alearga prin propria spaima ca printr-o odaie, trebuie sa procedeze astfel. In prima miercuri a lunii, cu dictionarul sub brat, sa iasa in miezul zilei la cofetaria din centrul urbei sale. Acolo o sa fie asteptata de un tanar care, la fel ca si ea, cheltuise timp cu cititul acelei carti. O sa stea impreuna la o cafea si o sa-si arate unul altuia cartea, comparand exemplarul femeiesc cu cel barbatesc. Care se deosebesc. Cand vor compara propozitia cu litere cursive din ultima scrisoare a exemplarului feminin cu cea a exemplarului masculin, dictionarul se va inchidc intr-un tot , precum o partida de domino, si nu le va mai fi de niciun folos. N-au decat sa-l injure pe lexicograf, dar s-o faca repede, in numele a ceea ce urmeaza, fiindca abia ceea ce vine dupa e traba lor si face mai mult decat orice lectura.

Ii si vad cum isi incropesc masa pe o cutie postala si cum, in plina strada, mananca sezand in saua bicicletei. »

Matineul de sâmbătă (XI)


t_106949_0364517_6f118398Jeux d’enfants  (traducatorii in româna au preferat un titlu care sa dea o idee mai adecvata despre continut: Iubeste-ma daca poti!)

Un film ciudat. Nu e chiar o recomandare. E mai degraba o intrebare. Mi-l poate explica si mie cineva?

Filmul integral – aici.

Tour de France


O dupa amiaza de nostalgie fina in Franta rurala a lui Julian Barnes. Si cu muzica lui Georges Brassens, evocat convingator in Spending Their Deaths on Holiday, unul dintre cele optsprezece eseuri din Tour de France.

Le  testament aici     Les passantes – aici     La non-demande en mariageaici

Cameleonul roşu de inimă neagră


Se poate muri de « inimă rea ».  Mai ales cand depresia, cea care dă lovitura finala unei inimi bolnave, nu este recunoscută si tratată in cursul unei boli cardovasculare… [mai multe  despre cameleonul stacojiuaici]

 

Cameleonul verde de primăvară


Am decis sa adaug si verde la cele 4 culori propuse de Peter Tyrer pentru cameleonul depresiv. Cameleonului verde i-am zis de primavara pentru ca se ascunde uneori sub asa-zisa « astenie de primavara ». Depresiile pe care le-am simbolizat prin cameleonul verde sunt cele in care nu iese in evidenta tristetea patologica (=dispozitie depresiva). Am scris mai mult despre măştile depresiei în Există depresii fără tristeţe?

[Românii sunt generoşi]


pm2Secvenţă remarcabilă de dialog:

Reporter: Au învăţat românii să fie generoşi?

ASR Principesa Margareta a României: Da… de fapt, nu au învăţat… deci… cred că românii sunt generoşi… De când am venit prima data aici în anii ’90 am văzut cât de generoşi sunt.

Secventa de mai sus o puteti vedea la Ora Regelui, episodul din 8 decembrie – care mai cuprinde si un interviu scurt, dar interesant, cu Regele Simeon al Bulgariei si prima parte a unui documentar despre Regina Maria a Iugoslaviei (nascută Principesa Mărioara a României).

A întâlnit principesa doar români generoşi? Sau frumusetea este in ochiul care priveste? Dar daca v-as spune ca am ajuns, in 1991, int-un stagiu de pediatrie intr-un loc pe unde trecuse Principesa Margareta cu doua sau trei saptamani inainte si inca se simtea o emulatie întru generozitate a intregului personal al acelei sectii?