Să încep cu urările:
La Mulţi Ani pentru: Elena, Lena, Nuţi, Leana, Lenuţa, Constantina, Tina, Constanţa, Tanţa, Constantin, Costică, Titu, Titel, Dinu, Costache, Tache, Take, Costin, Tinu, Tinel… Poate şi pentru Ileana, Liana, Liliana, deşi e mai probabil ca originea acestor nume să fie Ilie (data de sărbătorire: 20 iulie).
Apoi, cu atât mai mult cu cât anul acesta sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena cade împreună cu praznicul Înălţării (la noi fiind şi Ziua Eroilor), e momentul pentru a trimite lumina gândului către cei care ne-au luminat mai înainte calea. Ziua Bună, mamaie!
Numele nu e destin, dar pune o amprentă asupra celor ce îl poartă. Elena e Cea Luminoasă, Raza-de-Soare, iar Constantin e Cel Constant, Cel Egal-cu-Sine, Cel Neabătut.
Uneori istoriei îi place să se joace cu nume. De exemplu, Constantin cel Mare, primul împărat creştin şi întemeietorul Constantinopolelui, era fiul Elenei; Constantin al XI-lea Paleolog, ultimul împărat al Constantinopolelui, mort pe 29 mai 1453 in timp ce apăra cetatea zidită de primul Constantin, era fiul Elenei Dragaš , de care a fost atat de atasat incat a ramas mai cunoscut ca Dragases decât ca Paleolog. Mitul celui de-al unsprezecelea Constantin, care, asemenea lui Frederic Barbarossa, s-ar fi transformat in marmura si urma sa revina ca eliberator, a persistat pana in secolul XX. Astfel ca regelui Constantin I al Greciei (1913 – 1917) poporul i-a cerut sa ia numarul XII si sa elibereze Constantinopolul. Regele, bun comandant militar, dar si conducator lucid, refuza ferm ambele propuneri. Fiica regelui Constantin al Greciei a fost Regina-Mamă Elena a României. Fiul său, Mihai I al României a făcut asemenea lui Constantin cel Mare: ajuns rege a chemat-o alături pe mama sa, exilata anterior de Carol II. Asemenea Regelui Mihai, împăratul Constantin a crescut departe de mamă (Sf. Elena fusese repudiată de sotul ei, Constantius Chlorus, atunci cand acesta a ajuns august).
Poate sunt doar simple intamplari fara legatura. Insailate de nevoia noastra de sens. Apropo, stiti cum il chema pe Imparatul Verde (de exemplu cel din Harap Alb), acela care apare in basme ba fara sotie, ba cu sotia a doua? Constantin. Constantin cel Verde (Chlorus). Dar pe mama bună a Cenusaresei cum o chema?
De ce ţi-e frică nu scapi.
Mai precis:
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Restul trece. Într-un fel sau altul.
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Pentru că leoparzii trec, dar frica din capul meu nu are nevoie de leoparzi. Găseşte mintea mea ceva care să facă figuraţie în rol de leopard.
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Şi atunci, mă vei întreba, mai întâi trebuie să nu-ţi mai fie frică de nimic şi apoi poţi începe să trăieşti? În ziua în nu-ţi mai e frică de nimic eşti, probabil, mort, ţi-aş răspunde.
Mai bine învaţă să trăieşti cu fricile tale. Dă-le ocazia să devină curaj. Dă-le ocazia să devină încredere. Dă-le ocazia să devină viaţă.
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Restul trece. Până şi viaţa. Într-un fel sau altul.
Când un cuptor încins e dimineaţa
În Micul meu Paris plantat în stepă,
Iar la amiaz’ stai pân’ la gleznă-n apă
Şi-i vânt cu stropi care îţi muşcă faţa,
Deschid albumu-n care nicio poză
Nu tulbură albastrul fanteziei
Şi-adulmecând în foşnetul hârtiei
Simt vânt de Amsterdam şi ploaie roză.
La preţ redus, rapid ajung cu gândul
În veselul oraş în care plouă
Doar luni şi marţi şi joi pe lună nouă
Şi-n alte zile câte cinci de-a rândul
Dar soarele e astăzi pe aproape,
Chiar dacă stă mai mult după cortină
Suflând discret o umbră de lumină
Pe Singelgrachtul paşnicelor ape.
De la fereastră văd cum Oude Kerk
Plină-i de timp şi mai săracă-n viaţă
Şi-n jurul ei parcă-i o fină ceaţă
De oameni ce-n districtul roşu merg…
Pe Digul-de-pe-Amstel nu caut noapte,
Ci două dimineţi mângâietoare,
O ploaie calmă şi o zi cu soare,
Băute-ncet la o cafea cu lapte.
Soare de toamnă-n zi de maraton,
Duminicală ploaie-n primăvară,
În mintea mea-mpreună se-aşezară
Cerneală şi-acuarelă pe carton.
Reflexe gri bălai au trecătorii
Prin Piaţa Nouă îmbibată-n verde
Şi ochiul sare-n urmă-n timp şi vede
Burghezi multicolori stăpâni ai mării.
Şi ploaia cade sobru-ncet-amabil,
Pe Leidse un tramvai lucios coboară,
Aeru-i dens, tăcerea e uşoară,
Şi orice nor e lesne detaşabil.
Pe lângă « Good Bye, Russia », manifestanţii din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău au desfăşurat şi o pancartă pe care era scris « Deutschland 1990 – Rumanien 2018 » (cu referire la reunificarea Germaniei în 1990). Pancarta a fost purtată şi prin faţa Ambasadei Germaniei la Chişinău, aflată vizavi de clădirea unde s-a votat în 1918 Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu Regatul României. (sursa informaţiilor – aici, unde puteţi vedea şi un film al manifestaţiei)
Presa străină (din păcate, şi cea din România!) a tratat fugitiv şi în cheie minoră evenimentul. Şi totuşi, a fost cea mai amplă manifestaţie de la proclamarea independenţei, în 1991. Ca unul care am fost în acea piaţă în august 1991 şi văzând imaginile din 16 mai 2015, vă pot spune că până şi cifra dată de organizatori (30 000) mi se pare foarte mică; cifra dată de autorităţi (3000!) e pur şi simplu ridicolă!
Organizatorii – Tinerii Moldovei – vor să convoace o Adunare Naţională pe 5 iulie. Care ar putea exprima dorinţa « de unire a acelor români şi a ţinuturilor locuite de dânşii cu România ». Vă sună cunoscut?
de Andrei Iliescu
E un vis. Se făcea că între zero şi unu
sunt o infinitate de numere reale
Reale în felul lor,
după regulile inelelor comutative.
Se făcea că inelul era de aur
Inelul pe care ţi l-am dat
în prima noastră viaţă visată
O promisiune pe care nu am ţinut-o
nici tu, nici eu,
fiindcă
punând inelul în intervalul dintre
zero şi unu
nu am găsit niciun număr de pantof
care să ţi se potrivească
natural;
Iar tuturor acelor numere reale, dar nenaturale,
dintre zero şi unu
nu le-am putut da
nicio întrebuinţare.
De fapt, întrebarea cu care aş vrea să ne jucăm e aceasta:
Dacă ai avea trei vieţi, cum le-ai folosi pe primele două?
Pentru a marca 4 ani de relaţie în blogosferă cu domniile voastre am pus pe masă în loc de tort un ghiveci. După chipul şi asemănarea blogului. Iar mai jos m-am gândit să vă înşir cele mai gustate 20 de porţii în aceşti 4 ani.
1. Simpatic şi parasimpatic – o pagină din Atlasul de stres
Dintre Admiraţii, una este în top 20
2. Admiraţii (2): Volumul aproximativ al butoiului
Dintre articolele despre relaţia de cuplu, mai mulţi aţi citit
3. Terapia de cuplu creste riscul de a divorta?
14. Dansul nuptial
20. Mărul lui Newton şi mărul lui Adam
Mai scriu uneori articole despre monarhia constituţională şi avantajele ei
16. Regalitatea la feminin: exemplul unor femei exceptionale
19. Cel mai nou sistem politic: monarhia constitutionala
Urmează apoi câteva dintre postările pe teme de psihologie pop
5. Psihologie pop: asertivitatea
6. Admiraţia
18. Despre empatie (un fel de test)
Despre psihiatri şi psihologi
8. Un psi cu care te poţi înţelege: Diana Decean
10. Un psi cu care te poţi înţelege: Domnica Petrovai
11. Un psi cu care te poŢi ÎnŢelege: Elvira Alexandrescu
15. De ce să mergi la psihiatru?
Din ce în ce mai căutate au fost articolele despre părinţi şi copii
9. Încrederea şi cele două feluri de iubire părintească
Au urcat în top 20 şi două articole despre tulburări legate de stres
12. Migrena si tulburarile depresive
Şi uite că am reuşit să fac şi dintr-un top un ghiveci! Mulţumesc tuturor celor care au gustat!
DAN GHENEA 