Se vad clar cele doua minarete. Bulevardul se cheama acum Skanderbeg, domnitor albanez crestin, care a luptat 20 de ani (de nevoie, ca vasal) alaturi de otomani, iar apoi 25 de ani impotriva lor (pe vremea lui Vlad Tepes si Stefan cel Mare). Sora sotiei lui Skanderbeg are un loc de sfânta in calendarul ortodox sârb.
La pranz, putina lume se plimba pe jos, dar strada e plina de masini, circuland dezordonat. Ca la Tirana. Deosebirea uriasa fata de Tirana consta in marcile care sunt plimbate pe bulevardul central la ora amiezii. Aici sunt unele modeste si vechi, in capitala Albaniei, fara nici o legatura cu saracia tarii, numai ultimul racnet.
Iar norme de poluare nu exista, asa ca nu e indicat sa mergi pe jos pentru a inhala o cantitate uriasa de noxe. Ia-ti si tu masina. Despre plimbarea de seara va spun la povestile zilei a saptea.
![Zana Krasniqi - TEUTA Magazine [Albania] (July 2008)](https://i0.wp.com/img5.bdbphotos.com/images/orig/f/3/f3kp9l95cce2f2kc.jpg)
Ei bine, Teuta chiar era o regina; iar vaporasul facea legatura cu pirateria patronata de aceasta regina a Iliriei din secolul al III-lea inainte de Hristos.
« Când contempli o grădină dintr-o cameră situată la etaj este evident (dacă stai să te gândesti) că te uiti printr-o fereastră. Dar dacă în primul rând te interesează grădina, o poti contempla vreme îndelungată fără să te gândesti la fereastră.[…] Si exact acesta este modul în care a fost dat uiării supranaturalul. Naturalistii s-au consacrat gândirii despre natură. Ei nu au luat în seamă faptul că 
In prima zi nu am ajuns la plaja. Am lenevit cu totii pe terasa la un mic dejun tardiv si prelungit, apoi am pierdut vremea cu internetul care functiona cu intermitente. Pe la prânzu’ ăl mare am mers la o pizzerie. Am descoperit ca muntenegrenii au o bere buna (Niksič) si ca albanezii kosovari care tineau acel restaurant pareau laudarosi, dar s-a dovedit in final ca era ceva temei in laudele lor.
Plaja era intr-adevar mare. Dupa criteriile Mediteranei Orientale, ar putea fi numita chiar uriasa: 13 km lungime si o latime variind intre 60 si 120 de metri. Pentru mine asta e doar statistica, dar stiu ca fetelor mele le plac plajele mari. Am mers in recunoastere dis-de-dimineata si singurul lucru care nu corespundea cu pozele de pe net era culoarea nisipului. Cenusiul o sa fie o mica dezamagire pentru ele, dar se va compensa cu finetea extraordinara, imi zic (previziunea s-a dovedit corecta). Marea nu mi se pare frumoasa, dar nici lumina laptoasa a diminetii timpurii n-o avantajeaza. Voi constata in zilele urmatoare ca e de o frumusete comuna pe la 10 si in plina splendoare la amiaza.
Parea ca n-o sa se termine niciodata acea strapungere repetata care te ducea meru in aceeasi carte postala: un fir de apa care se vedea jos (uneori doar se banuia), râpa abrupta in stanga, perete dezgolit aproape vertical in dreapta, iar in fata doi munti care se bat in capete; si verde inchis peste tot (doar apa este cand de un verde deschis si tulbure, cand foarte inchisa, aproape neagra).
Am trecut lacul Škoder pe cand soarele apunea frumos (si, ca intr-un tablou de duzina, se vedea si un pescar in lumina amurgului!), apoi tunelul Sozina, lung de aproape 5 km, ne-a scos brusc deasupra Mării Adriatice. Era inca lumina la Sutomore si o mare forfota de turisti, care imparteau drumul cu masinile. Cand s-a rasfirat coloana era deja noapte. Adriatica era plina de beculete.
Manastirea este construita chiar la izvorul râului Raška (numele Sopoćani vine de la sopot = izvor). In ciuda parcarii asfaltate, locul pastreaza o lumina si o liniste de inceput de lume. De altfel, sopot a dat in română cuvântul şoaptă – şoapta e clipocitul apei unui pârâu! Mai saraci am fi fost fara acest cuvant balcanic.
DAN GHENEA 