Catégorie : Calendar

Pâinea aruncată câinilor


« Ceea ce femeia cananeeancă a arătat şi a primit de la Iisus a în­semnat o lecţie pentru Apos­to­lii evrei. Ei sunt martorii u­nor scene care păreau a le favo­ri­za crezul lor despre păgâni şi sa­tisfacţia arogantă de popor a­les. Nu bănuiau, la început, că Iisus i-a dus acolo pentru ei. De a­cum, ei vor trebui să-i judece alt­fel pe păgâni, iar lecţia în­vă­ţa­tă în Fenicia Siriei să o predea şi altora: Şi păgânii pot fi poporul lui Dumnezeu şi bene­fi­­ciarii darurilor Lui, dacă cred în El. Iată cum manifestarea lui Dumnezeu faţă de un om de­vine lecţie pentru altul, nu nu­mai pentru cel în cauză.

Ne-am gândit vreodată că ce­ea ce nu înţelegem din viaţa noas­tră poate fi lecţie pentru al­­ţii, iar ceea ce vedem şi nu în­ţe­legem la alţii, poate ju­de­cân­du-i greşit, înseamnă lecţie pen­tru noi? Dacă nu ne-am gân­dit, să înţelegem de azi că vor­birea lui Dumnezeu a­dre­sa­tă altuia, şi pe care adesea nu o în­ţelegem, poate fi un mesaj pen­tru noi. Poate aşa vom înce­ta să-i judecăm pe alţii şi vom începe să-L înţelegem mai mult pe Dumnezeu în manifestarea Lui specială faţă de lume, faţă de cei de lângă noi. »

(sursa: aici)

O întrebare incomodă


Ce am zice şi ce am face daca un funcţionar public, despre care se spune că este corupt, ar declara: « Jumătate din averea mea o dau săracilor, iar daca am nedreptăţit pe cineva, întorc împătrit? »

Domniţa la fereastră


Fugar se-mbrăţişează anii
Lăsând pe gene praf de stele,
Pe buze vis de doruri grele –
Copt când se scutură castanii –
Şi-ntr-o fereastră-n timpul-spaţiu
Domniţă eşti pe ierni secunde
Peste zăpezi ce nu-ştiu-unde
Acoperă şi dor şi saţiu.

Mintea şi dragostea


Nu întrebuinţa rău ideile, ca să nu fii silit să întrebuinţezi rău şi lucrurile. Căci de nu păcătuieşte cineva mai întâi cu mintea, nu va păcătui nici cu lucrul.

Folosindu-ne cu dreaptă judecată de înţelesurile lucrurilor, dobândim cumpătare, iubire şi cunoştinţă. Iar folosindu-ne fără judecată, cădem în necumpătare, ură şi neştiinţă.

Iubirea trupească de sine este iubirea pătimaşă şi neraţională faţă de trup. Ei i se împotriveşte iubirea în înfrânare. Cel ce are iubirea trupească de sine e vădit că are toate patimile.

Mulţi săraci cu duhul are lumea, dar nu cum se cuvine. Şi mulţi care plâng, dar pentru pagube de bani sau pentru pierderi de copii. Şi mulţi blânzi, dar faţă de patimile necurate.[…]Fericiţi sunt însă numai aceia care fac şi pătimesc acestea pentru Hristos şi dupa pilda lui Hristos.

Ia aminte la tine, de nu cumva răutatea care te desparte de fratele tău nu se afla în fratele, ci în tine. Şi grăbeşte de te împacă cu el, ca să nu cazi din porunca dragostei.

(Sf. Maxim Mărturisitorul – Cele patru sute de capete despre dragoste)

Fii lumina!


Fii felinarul, împrăştie tu prin sticlă în jur lumina.

Dă lumina, însă păstrează căldura.

Vânturile duşmănoase nu-ţi vor putea

Stinge flacăra;

Nici nu-ţi vor putea dispersa căldura, să devină ea frig

Din inutilul infinit.

(Ricardo Reis)

La Multi Ani!

Vă dau un leu pentru regele meu…


http://carolinafedra.files.wordpress.com/2013/12/320de-roma2b2005.jpg?w=517&h=376… sau preferaţi un preşedinte la doi lei?

2 lei: atât plăteşte anual fiecare cetăţean al României pentru circul numit preşedinte al republicii. Casa Regală ar avea nevoie de mai puţin de 1 leu pe an pentru a funcţiona onorabil.

Si astea sunt doar costurile oficiale. In ultimii 24 de ani preşedinţia a produs daune economice, politice si morale greu de estimat, dar care sunt, foarte probabil, de ordinul zecilor de miliarde de lei. Timp în care Familia Regală (fără a domni, fără a avea la dispoziţie instituţii, ci doar bunul ei nume) a adus ţării beneficii morale si materiale considerabile (numai donatiile din străinatate pentru Fundaţia Principesa Margareta sunt de ordinul sutelor de milioane de lei noi).

N-aş fi adus vorba de bani dacă « republicanii », în lipsă de argumente, nu ar continua să propage minciuna despre luxul de a avea un rege. De fapt, ei ne propun să cumpărăm, la un preţ piperat, funia si săpunul (etichetate pretenţios « Preşedinte ») şi să achităm şi cheltuielile de înmormântare ale României strangulate.

Dacă totuşi credeti că banii ar fi o problemă, vă invit şi aici (Lux republican), aici (Cât costa o monarhie) si aici.

In alta ordine de idei, nu văd mulţimile entuziaste care să sărbătorească Ziua Republicii! Cum? Nu e nimic de sărbătorit? În 30 decembrie 1947 a fost proclamată ilegal republica? Atunci, de ce nu s-a revenit la legalitate si legitimitate? A, ziceti ca monarhia e depăşită…

Am o altă părere – eu cred (si pot aduce argumente) ca monarhia constitutională e cel mai nou sistem politic (argumente – aici), iar pe termen lung are mai putine riscuri decât republica. De altfel, dintre sutele de republici încercate în ultimele două secole, doar 12 au asigurat mai mult de 60 de ani de pace civilă (pentru detalii puteti vedea O duzină de republici)

Ziua Republicii ar trebui sa fie un bun prilej să găsesc, dacă nu pe stradă, măcar pe net, nişte republicani care să-mi explice avantajele republicii. Eu despre avantajele monarhiei constitutionale am scris aici.

Poate mă lămuresc de ce ar fi nepotrivit să dau un leu pentru regele meu în loc de 2 lei pentru preşedintele nu-ştiu-cui. Stie cineva cui foloseşte preşedintele României? Sau cine susţine această republică pe care nu o sărbătoreşte nimeni de ziua ei?

Irozi burghezi


PIETER BRUEGEL I CEL BĂTRÂN

PIETER BRUEGEL I CEL BĂTRÂN – Uciderea pruncilor (sursa: http://www.cultura.sibiu.ro/muzee/capodopere/pieter_bruegel_i_cel_btran_c_1525_1569i)

De-o vreme nimicesc chiar şi deşertăciunea a ceea ce nu pot scrie
Nimicesc şi ceea ce poezia promite să ierte
Mă port ca un Irod cu încreaţii
Fiindcă probabil există o lume persuasivă şi paralelă
care vieţuieşte invizibil şi concomitent
cu noi burghezii şi suficienţii
Şi nu-i permitem să se exprime
să ne umilească şi să ne tulbure vanitatea
şi o distrugem din neputinţă şi invidie
chiar înainte de a fi
preexistat

Înăbuşim cu perna conjugală lumea.

(Ovidiu Genaru – Deşertăciune; sursa aici)

Ziua iertării duşmanilor


Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu! Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit. (Faptele Apostolilor)

Sfântul Arhidiacon Ştefan este primul martir al Bisericii. Si a murit rugându-se pentru persecutorii săi. Indeplinind astfel porunca iubirii. A celei mai supranaturale iubiri: cea de vrăjmaşi. « Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă[…] » (Evanghelia după Luca)

Quilled Merry Noël


felicitaquidoTocmai am primit o felicitare, chiar in ziua de Crăciun.

E prea frumoasă ca să nu v-o arăt.

Lucrată si caligrafiată de mâini de prieteni.

Crăciun fericit!

Traditii româneşti: bradul nemţesc de Crăciun


Ştiţi cine a introdus în România obiceiul bradului împodobit de Crăciun? Un neamţ. Neamţul care a inventat România modernă. Carol I.