Catégorie : Calendar

Mesaj regal pentru olimpici


Vă transmit din partea Regelui Mihai și a Reginei Ana, mari iubitori ai sportului, cele mai afectuoase și mai pline de speranță urări de victorie în zilele care urmează.

Ca toate valorile eterne ale Națiunii române, sportul este un model și un far al societății, o preocupare dătătoare de mândrie, curaj, disciplină și respect față de aproapele tău, o sursă de unitate, continuitate și de tradiție.

Suntem mândri de voi, vă admirăm și vă purtăm în suflet!

 Margareta,

Principesa Moștenitoare

Mesajul complet – pe www.princeradublog.ro

Un DA sau un NU: laudă votului emotional


« Democraţia lui Traian Băsescu înseamnă un popor care sta cuminte în bănci, eventual cu mâinile la spate, un popor care nu vorbește neintrebat, un popor care vorbește doar dacă repeta constiincios si cuminte discursul presedintelui si al acolitilor lui. »

Bine zice domnul Stelian Tănase pe blogul său, o excelenta sursa de comentarii politice pertinente, bine echilibrate, facute cu cap si inima.

Aud la fiecare rand de alegeri ca nu ar trebui sa votam emotional, ci rational.

E o utopie. Orice decizie este incarcata emotional. Exista in clinica situatii nefericite in care este intrerupta legatura dintre creierul emotional si zonele de procesare a informatiei actuale. Oamenii afectati nu mai pot sa ia decizii. (Puteti citi despre asta in Eroarea lui Descartes de Damasio – carte despre care am mai scris pe blog).

Atunci cand vine vorba despre alegerea (sau demiterea!) prin vot a unui lider care sa ma reprezinte, incarcatura emotionala e, probabil, covarsitoare.

Am facut elogiul votului negativ. Fac acum apologia votului emotional. Pentru ca emotiile sunt cele care ne misca. Nu in mod garantat spre succes. Dar atunci cand te afli intr-un impas, un singur lucru e sigur: daca repeti aceleasi miscari vei ramane in acelasi impas. Iar a nu lua nici o decizie e cel mai periculos impas.

Mozaic de 14 iulie


Azi nu voi scrie despre Căderea Bastiliei. Dacă as fi in Bucuresti, poate as scrie despre strada cu acest nume, care izvoraste din Piata Romană şi ajunge sa se verse in acelasi ambuteiaj de pe Iancu de Hunedoara ca si strada Roma. Căderea Bastiliei duce de la Roma la Roma (ca toate drumurile, de altfel!), la fel cum Quatorze Juillet duce (cu multe hopuri, ca si strada bucuresteana) de la « L’État, c’est Moi » la « Moi Président de la République« .

Dar in aceasta frumoasa dimineata de iulie, cu tropot de cai la fereastra, dar si cu o conexiune la internet de buna calitate, am aflat ca se face un veac si jumatate de cand Gustav Klimt a fost adus, pentru 56 de ani, in lumea in care acum stam noi, pentru o vreme.

Avem in portbagaj o umbrela pe care este imprimata o imagine avand ca motiv « Sărutul » de Klimt. Suvenir vienez drag Cristinei. Aproape ca a fost nevoie sa o folosim cand ne-am plimbat, acum doua zile, in Parcul Bruckental din Avrig. Imaginea alaturata da o idee despre asemanarea de stil cu Belvedere (acolo unde este expus « Sărutul »). Diferenta uriasa e data de lipsa de grija pentru aceasta bijuterie baroca, mic Belvedere transilvan.

O vreme, ruinele au farmecul lor. Apoi va creste peste ele iarba, ca peste casele trecute printr-un veac de singuratate.

10 secunde pentru eroii Revolutiei Americane


Cam atat le-a alocat ambasadorul american la Bucuresti, intr-un discurs care in care a reusit sa formuleze un fel de respingere a preambulului Declaratiei de Independenta a Statelor Unite ale Americii, un fel de aparare a presedintilor mai sacri decat regii. Zice cam asa:

”Este un lucru foarte serios de a îndepărta un demnitar de rang înalt ales de popor din funcţia sa, dar acest lucru se poate întâmpla, iar în anumite circumstanţe chiar ar trebui să se întâmple. Şi în SUA avem un proces legat de asta, au fost trei încercări serioase de a face acest lucru, dar niciuna nu a reuşit. »

Iar Declaratia suna asa:

« We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the pursuit of Happiness.—That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed,—That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it[…] »

Declaratia a dus la rasturnarea un rege. Cu presedintii se pare ca e mai greu.

Ziua României constitutionale


A existat o Românie constitutionala. România celor trei regi: Carol I Întemeietorul, Ferdinand I Întregitorul si Mihai I cel Credincios. E jalnic sa crezi ca poti sterge memoria a trei regi care au condus armate in razboaie si au respectat cu sfintenie Constitutia in vremuri de pace « sarbatorind » Ziua Constitutiei pe 8 decembrie – data adoptarii celei de-a patra constitutii republicane.

Ziua Constitutiei ar trebui sarbatorita, dar la 1 iulie. La 1 iulie 1866 a fost adoptata Constitutia fondatoare a României. Carol I, principele strain plebiscitat de români, facuse deja promisiunea pe care o va respecta, cu asupra de masura, timp de aproape o jumatate de veac, pana cand moartea il va desparti de natiunea care l-a ales si pe care a ales-o:

« Punând piciorul pe acest pamânt sacru, am si devenit Român … Eu va aduc un suflet loial, cugetari drepte, o vointa ferma de a face bine, un devotament fara margini catre noua Mea patrie si acel respect nezdrucinat fata de lege pe care l-am cules din exemplul stramosilor Mei. Cetatean astazi, mâine, daca va fi nevoie, soldat, voi împarti cu voi soarta cea buna, ca si pe cea rea »

Cireşe amare


28 Cireşar

1912 – S-a născut Sergiu Celibidache, dirijor iconoclast intr-o lume care se spargea in bucati. Iata-l dirijand Filarmonica din Berlin in 1950, in decorul, din pacate real, al ruinelor acestei celebrei sali de concert.

1914 – Este ucis, la Sarajevo, arhiducele Franz Ferdinand. Moare si speranta unei emancipari nationale pasnice a românilor ardeleni.Va urma primul razboi mondial.

Ştefan Luchian – Maci, ulei pe pânză

1916 – Moare Ştefan Luchian. In ultimii opt ani isi pictase florile in ciuda evolutiei implacabile a sclerozei multiple.

Vermeer - Fată citind
Jan Vermeer din Delft – Fata citind in fata ferestrei deschise (Pinacoteca din Dresda)

1919 – Se semneaza Tratatul de la Versailles, care nu va aduce totusi o pace durabila in Europa.

Lacomia marilor puteri invingatoare va declanşa un nou razboi devastator peste numai 20 de ani. Cel care va distruge si Filarmonica din Berlin si Pinacoteca din Dresda. Parisul a scapat ca prin urechile acului.

1940 – Trupele sovietice intra in Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herţa. Carol al II-lea isi dovedeste impotenta politica si militara, impreuna cu Consiliul de Coroana, populat de el cu pigmei si sicofanti.

28 iunie, vremea cireşelor amare.

Despre firavitatea vietii


« Când te gândesti la firavitatea vietii… »

De cand a rasarit, ieri dimineata,  intr-un cabinet medical, pe neasteptate, din mijlocul unui discurs asezat, rational, ingineresc, cuvantul firavitate m-a cucerit. Nu am verificat daca are o existenta oficiala in vreun dictionar al limbii române. Nu l-am mai auzit pana acum si nici nu mi-a venit vreodata ideea sa il inventez pentru uz personal.

Mi-a zumzait toata ziua in minte. Spun zumzait pentru ca spre seara mi-a amintit de o scena dintr-un film de Krzysztof Kieslowski avand in prim plan o musca.

Cautand dupa film am avut inca o surpriza: Kieslowski s-a nascut chiar pe 27 iunie. Si a murit inainte de a implini 55  de ani. In 1996. La doar doi ani dupa ce terminase cea de-a doua capodopera a sa: Trois couleurs: Bleu, Blanc, Rouge. Prima fiind miniseria Dekalog pe care o recomand tuturor celor care vor sa priveasca mai de aproape aceasta tulburatoare firavitate a fiintei.

Musca apare in episodul 2, pe care il puteti viziona aici. Toata seria – aici si aici.

Ziua Tricolorului


Foarte buna ideea de a avea o zi de sarbatorire a tricolorului. Ca multe alte idei bune in România. a avut parte de o aplicare dupa ureche. In 1998, la 150 de ani de la Revolutia de la 1848, a fost adoptata legea care stabilea sarbatorirea Zilei Tricolorului in fiecare an in data de 26 iunie.

In 14 iunie 1848 (pe stil vechi, cel oficial pe atunci in Tara Româneasca; pe stil nou, oficial in Transilvania, era 26 iunie), decretul nr. 1 al Guvernului provizoriu menționa că „Steagul Național va avea trei culori: albastru, galben, roșu”, urmând ca deviza scrisă pe flamuri să fie „DPEПTATE ФPЪЦIE” („Dreptate, Frăție”). Dar culorile erau dispuse orizontal, cu albastrul sus. Abia in 13 iulie, decretul 252 stabileste dispunerea verticala a culorilor, cu albastrul la lance.

Nu vad de ce am sarbatori dupa stilul nou un eveniment petrecut inainte de 1918 (daca adoptam principiul actualizarii retroactive a calendarului, atunci ar trebui, de exemplu, sa sarbatorim si Unirea Principatelor pe 5 februarie, nu pe 24 ianuarie). Asadar, mai potrivit ar fi sa onoram tricolorul fie pe 14 iunie, fie pe 13 iulie (as opta pentru a doua varianta, avand in vedere ca este prima data cand este oficializata dispunerea actuala a culorilor).

Ar fi frumos sa se intoneze solemn in aceasta zi si cele doua compozitii ale lui Ciprian Porumbescu dedicate tricolorului : Trei culori si Pe-al nostru steag e scris unire.

As asop

Graba de a muri


« Toute forme de hâte, même vers le bien, traduit quelque dérangement mental. » (Emil Cioran – De l’inconvénient d’être né, 1973)

(« Orice forma de graba, chiar spre bine, traduce o tulburare mentala »)

Sonet jubiliar


op. 10, « Dansând cu vara »

Încă mai zbori visându-ţi dimineaţa/Cu fructe pârguite-n voal de rouă?/ Sau vrei acum s-alergi sub lună nouă/ Pe iarba necosită din fâneaţă?//

Cuprins rotund cu braţele-amândouă/Înaltul miez al zilei te răsfaţă;/Tu iei cu stânga cupa cu dulceaţă,/ Cu dreapta-i mângâi tâmpla ca să plouă.//

Când curcubeul vine să se-ncline/Dinspre nadirul apelor măiastre,/Semn violet îţi lasă în retine://De pace şi iubire care ţine,/ De joacă roză pe câmpii albastre,/De revenire iar şi iar la tine.///