Pentru cei care cred în zodii, e în aceeaşi zodie cu Carol I. Metalul caracteristic acestei zodii e fierul – acelaşi din care e făcută Coroana României. Pentru cei care cred în numere, e născută în aceeaşi zi cu Regatul României: 26 martie pe stil … Continuer la lecture de Ziua Principesei
« Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos »
După mine, cea mai pertinentă definiţie a libertăţii. Dată de Paul din Tars, cetăţean roman, născut din părinţi evrei care îi puseseră numele Saul (= cel dorit).
Această definiţie a libertăţii apare în aceeaşi scrisoare către locuitorii Corintului în care cel convertit pe drumul Damascului face cea mai impresionantă descriere a iubirii adevărate. Şi tot acolo aflăm ce nu ne este de folos:
« De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. »
Dacă am dragoste, toate îmi sunt îngăduite. « Iubeşte şi fă ce vrei » zice şi Augustin, alt cetăţean roman care a preferat o cetăţenie mai înaltă şi o libertate mai largă, guvernată de iubirea adevărată. Cea pe care Paul din Tars o arată astfel:
1. rabdătoare, 2. binevoitoare, 3. empatică, 4. fără invidie, 5. fără orgoliu, 6. delicată, 7. modestă, 8. altruistă, 9. dreaptă, 10. nemânioasă, 11. nesuspicioasă, 12. plină de speranţă, 13. tenace.
În iubirea adevărată, libertatea este deplină. Iar marele folos al libertăţii este dobândirea darurilor iubirii.
Ştiinţa modernă este dogmatică. Ştiinţa antică, dominată de logică, s-a oprit în paradoxuri; ştiinţa modernă depăşeşte paradoxul prin dogmă.
Cine spune că gândirea ştiinţifică este antidogmatică e fie în întârziere cu vreo şaptesprezece secole, fie nu percepe decât conotaţiile politice ale cuvântului dogmă.
Pe mine m-a convins teza lui Blaga despre dogmă ca modalitate specială de cunoaştere.
« [Teologia creştină] a dat naştere la o seamă de formule, care, privite mai de aproape, alcătuiesc un tip aparte de cunoaştere: dogmele.[…] Dogma, în afară de a fi o formulă metafizică, mai ascunde şi un sens metodologic […] »
(Lucian Blaga – Eonul dogmatic)
Ce ar fi dogma, în această accepţiune? O cunoaştere care poate fi formulată, dar nu este accesibilă gândirii logice.
De exemplu, faptul că viteza luminii este constantă, independent de mişcarea observatorului, nu poate fi înţeles logic. Logic ar fi ca dacă mă deplasez spre sursa de lumină (spre soare, de exemplu) cu câteva sute de metri pe secundă, viteza luminii faţă de mine să crească; experimental, această ipoteza logică nu s-a confirmat, in ciuda repetării experienţei cu aparate din ce in ce mai sofisticate.
Einstein s-a hotărât (destul de greu, de altfel!) pentru formula dogmatică: viteza luminii e singura viteză absolută în univers. Această formulare dogmatică a produs cunoaştere validă, cunoaştere care nu ar fi fost posibilă rămânând doar în zona logicului.
Şi, desigur, pe măsură ce organizăm logic în acest teritoriu deschis printr-o abordare dogmatică, ajungem, mai devreme sau mai târziu, la o altă limită a logicii pe care o putem depăşi cu o nouă formulă dogmatică: vi se pare că deformările spaţiu-timp sunt raţionalizabile?
Foarte bine că 24 Ianuarie – Ziua Unirii – a fost declarată sărbătoare legală. Foarte rău că unii parlamentari (de fapt, majoritatea) au invocat ca argument împotriva unei legi similare pentru 10 Mai – Ziua Independenţei – că… nu ar fi mai fi bani pentru încă o zi nelucrătoare.
A pune în opoziţie a Zilei Unirii cu Ziua Independenţei e o dovadă de incultură.
1. Cei care au făcut Unirea au fost cei care au luptat şi pentru Libertate şi Regat: Kogălniceanu, Brătianu, Alecsandri sunt doar câţiva dintre cei care au fost în primele rânduri şi la 24 ianuarie 1859 şi la 10 mai 1877.
2. Când cântaţi şi jucaţi Hora Unirii, amintiti-vă că autorul versurilor, Vasile Alecsandri, este şi autorul versurilor Imnului României (Trăiască Regele) şi al poeziei 10 Mai – « Zece Mai ne-a fi de-a pururi/ Sfântă zi, căci ea ne-a dat/Domn puternic țării noastre/ Libertate și Regat ».
3. Nici de Cuza nu ne putem aminti fără să ţinem seama de faptul că şi el a fost pentru aducerea pe tronul ţării a unui principe străin. Iată ce scria cancelariilor europene imediat după alegerea sa ca Domn al Ţării Româneşti, pe 24 ianuarie (după ce pe 5 ianuarie fusese ales ca Domn al Moldovei):
“Întemeindu-mă pe votul adunărilor ad-hoc, rostit din nou de Adunarea Moldovei, în şedinţa din 5 ianuarie, constat din nou că ţara a cerut unirea cu un prinţ străin. […] Lipsit de ambiţie personală, şi nedorind alta decât binele ţării mele, aşa precum ea îl înţelege şi îl cere, voi fi totdeuna gata de a mă întoarce la viaţa privată, şi nu voi considera retragerea mea ca un sacrificiu, dacă soarta românilor va fi hotărâtă în conformitate cu voinţa ce a exprimat-o naţia întreagă.“
Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă
(Albert Einstein – Ştiinţă şi religie, în Science, Philosophy and Religion, A Symposium, New York, 1941)
Merită să transcriu tot paragraful:
“Cu toate că religia poate fi cea care determină ţelul, ea a învăţat, totuşi, de la ştiinţă, în sensul cel mai larg, care sunt mijloacele care vor contribui la atingerea ţelurilor pe care le-a stabilit. Dar ştiinţa poate fi creată doar de către cei care sunt pe de-a-ntregul pătrunşi de aspiraţia spre adevăr şi înţelegere. Acest izvor de simţire îşi are, totuşi, originea în sfera religiei. Acesteia îi aparţine, de asemenea, şi credinţa în posibilitatea ca regulile valabile pentru lumea existenţei să fie raţionale, adică să poată fi cuprinse cu raţiunea. Nu pot concepe un om de ştiinţă adevărat fără o credinţă profundă. Situaţia poate fi exprimată printr-o imagine: ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă”
O carte care m-a impresionat când am citit-o şi care mi se pare uimitor de limpede şi adâncă de câte ori o recitesc (şi am făcut-o de multe ori în ultimii 22 de ani) e un mic volum intitulat Întrebări despre Dumnezeu. 48 de întrebări, începând cu « De ce trăim? » şi terminând cu « Suferinţa ». Autorul, André Frossard, ar fi împlinit azi 100 de ani.
« Libertatea e dreptul de a nu minţi » (Albert Camus)
Timpul nu înseamnă bani. Timpul înseamnă viaţă.
DAN GHENEA 