Catégorie : Carti

Flori, fete, filme si povesti (4)


Godinton House & Gardens1. Floarea zilei este narcisa. Care a devenit in mod definitiv obiect poetic odata cu « poetii lacurilor ».

I wandered lonely as a cloud/ That floats on high o’er vales and hills,/ When all at once I saw a crowd,/ A host, of golden daffodils;/ Beside the lake, beneath the trees,/ Fluttering and dancing in the breeze. (William Wordsworth – I Wandered Lonely as a Cloud)

Legatura cu ziua (14 iulie) e interesanta. William Wordsworth descopera poezia acestui tip de peisaj dupa o calatorie in Elvetia si Franta; ajunge la Paris in iulie 1790 si participa la prima sarbatorire a zilei de 14 iulie.  Franta era monarhie constitutionala, regele Ludovic al XVI -lea semnase Constitutia, cele trei culori ale revolutiei simbolizau acum La France, la Loi, le Roi, poporul striga « Vive le Roi! », « Vive la liberté! », iar cand a aparut generalul LaFayette, eroul revolutiei americane, foarte multi au strigat si « Vive LaFayette! ». E interesant ca primele doua republici franceze nu au mai sarbatorit Caderea Bastiliei; prima data cand s-a strigat  « Vive la Republique » de 14 iulie a fost in 1880! (mai mult am scris aici).

Poza cu narcise este insa de la Godmersham Park.

2. Numele fetei este Elizabeth. Avea patru surori Jane, Mary, Lydia, Kitty. Jane se casatoreste cu Charles, Lydia se casatoreste cu George.

3. Filmul e intrebarea. A rulat la matineu.

4. « One half of the world cannot understand the pleasures of the other. » (Jane Austen – Emma)

Flori, fete, filme si povesti (3)


1. Floarea se numeste Nu-ma-uita.

2. Numele fetei e in nuvela care incepe astfel:

« Era-ntr-o dimineață de vară. Marea și-ntindea nesfârșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stâncile negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră. »

3. Filmul e Alexander.

4. Cum se numeste cartea? Prenumele autoarei  se serbeaza de Florii.

Zile pe credit


Nu te lăsa amăgit, lucrătorule fără de minte, cu gândul că vei face mâine ce n-ai făcut azi, căci nu-ti va fi tie de ajuns o zi pentru a achita complet datoria pe care o ai faţă de Stăpânul zilei.

(Ioan Scărarul – Scara Raiului)

Flori, fete, filme si povesti (2)


1. Floarea zilei este intrebarea.

2. -4. Cartea am luat-o din Alfabetar, la cererea publicului. E undeva între  Evanghelia dupa Isus Cristos si Istoria asediului Lisabonei. Primul nume care apare in carte, care e si primul nume care apare intr-un film facut in 2003 dupa aceasta carte, este numele fetei.

3. Filmul e frantuzesc si se numeste A la folie… pas du tout.  Cea mai potrivita traducere mi s-ar parea Ma iubeste … nu ma iubeste.

Daca vi se pare ca nu mai aveti de ce sa cititi cartea dupa ce ati vazut filmul (acela pe care nu l-am numit inca, in care trebuie sa cautati numele fetei), nici nu stiti ce pierdeti. Ca sa mai aveti o sansa sa intelegeti de ce niciun film nu poate reda prea mult din fraza supravizuala, supramuzicala si suprasenzuala a lui Tracy Chevalier, cititi Albastru pur, de aceeasi autoare.

Dupa ce v-am mai tinut putin de vorba, ca sa mai seman putina confuzie, sa revenim la intrebare:

Care e numele florii?

Flori, fete, filme si povesti (1)


De azi filmul si cartea saptamânii vin împachetate intr-un joc de copii.

Sa incepem. Regulile le vom invata jucand.

1. Floarea zilei este trandafirul.

3. Filmul se numeste Un long dimanche de fiançailles (O lunga duminica de logodna)

kis4. Povestea este Legenda adormitilor din  Enciclopedia mortilor de Danilo Kiš.

2. Care e numele fetei? Cel care se potriveste cu filmul, povestea si floarea si pe care il gasiti intr-o piesa de Shakespeare a carei actiune se petrece la Verona. (- Hei, dragii mei, și eu doar am avut/  O zi ca asta, când purtam o mască,/Iar gura mea știa să povestească/ Frumoaselor dulci șoapte la ureche…/ Și le plăcea… S-a dus! S-a dus! S-a dus… – O, Doamne, cred c-or fi treizeci de ani! – Ce spui? Nu-s așa mulți! Nu-s așa mulți!/ Că de la nunta lui Lucentio/ Pot fi cel mult vreo douăzeci și cinci!/ Era pe la Rusalii și umblam/ Mascați pe uliți…)

Numele ar putea fi: a. Ana; b. Matilda; c. Julieta; d. Rosaline.

Votati!

Despre adevarata si roditoarea iubire de sine


Se afirmă tot mai des că pentru a-i putea iubi pe altii trebuie să te poti iubi pe tine.

Dar cum ai putea invata să te iubesti pe tine?

O solutie veche de peste 13 secole a fost propusă de Sf. Maxim Mărturisitorul într-o scrisoare catre Ioan Cubicularul, intitulată Despre iubire. Iată cum sintetizează Parintele  Dumitru Stăniloae formularea Sf. Maxim Mărturisitorul:

« Persoanele umane, in loc sa inainteze spre iubire intre ele, ca o inaintare a unuia in altul si in considerarea de catre unul a celuilalt ca o sine proprie, dupa asemanarea Sfintei Treimi, au ales sa se urasca si sa sporeasca lupta intre ele, sustinand in cadrul firii celei una, repetata in ele, putinta de a se sfasia. »

Asadar, solutia constă in a considera un sine extins, a mă vedea pe mine în altul. Căci omul nu e om închis în el insusi. Omul e om prin alti oameni.

Recunoscându-mă pe mine în altul pot învăta să mă iubesc iubindu-l.

SE NON È VERO, È BEN TROVATO


« Cele mai importante experiente rămân definitiv înscrise în fiinta noastră intimă nu pentru că sunt adevărate, ci pentru că sunt semnificative, iar însăilarea lor într-o istorie personală defineste tema principală a unei vieti. »

(E chiar prima frază din cartea Laviniei Bârlogeanu, Jung îndrăgostit de suflet)

Bookfest fără zarve


Linistit. Anonim. Relaxat. Poate prea relaxat.

In ultima zi, o lansare a unei carti atipice: Jung îndragostit de suflet, de Lavinia Bârlogeanu. In unsprezece parti cu titluri din alt(e) veac(uri):

1. Nasterea sinelui: o gnoza pentru contemporani 2. Cine decide in stapanirea cui cade omul 3. Erou pe calea Sinelui … 6. Dumnezeu, una dintre experientele cele mai sigure 7. Drumul catre Dumnezeu trece, inevitabil, pe la diavol … 11. Destin si vis

Nu impartasesc entuziasmul autoarei pentru Cartea Rosie (definita de Lavinia Bârlogeanu ca « o autentica autobiografie spirituala » a lui C.G. Jung ), dar cartea merita citita cu atentie, atat pentru partea de studiu al ideilor jungiene, cat si pentru formularile uneori memorabile ale autoarei. Iata una foarte curajoasa si fin oximoronica, care este parte a manifestului pus in loc de incheiere:

Viata autentica se traieste in ambiguitate

 

[Penumbră leneşă]


Să reflectăm asupra acestui punct: Victoria invizibilului nu străluceste.

*

Există o lume care apartine malului râului Lethe [Uitare].

Acest mal este memoria.

E lumea romanelor si cea a sonatelor, aceea a plăcerii trupurilor nude care iubesc jaluzelele pe jumatate trase […]

Lumea tacerii călduţe si a penumbrei leneşe unde  se ondulează si se supraexcită brusc gândirea.

(Pascal Quignard – Les ombres errantes)

Fără timp


E prea frumos acest capitol din Paradisiace ca să nu-l transcriu aici.

    Florile au stârnit in spatiu, pentru a se fecunda, petale care se pliaza, care se depliaza, care zboară.  
   Francezii le numesc fluturi.  
   Asemănare care merge spre ea însăsi.

*

   Reiken Călugărul a compus acest haiku: La ce visează în flori fluturii care nu mai miscă?
   Într-o zi Tchouang-tseu Şamanul si-a luat zborul ca un fluture.
   Floarea numita in franceză colchique [crin de Colhida], in germană i se spune Zeitlose (Fără-timp).  Floarea căreia i se spune Fără-timp e altceva decat Imortela.

*

   Colhida, Eden,  
   ţări ale Zeitlosului,  
   timp care este lâna de aur a lumii acesteia,  
   de negăsit.

*

   Fără moarte nu vrea sa zică fără a muri.  
   Imortela cunoaste murirea si o neagă. 
   Fără-timpul – mai aproape de natură – ignoră ce ar putea fi ceva ca moartea.

(Les paradisiaques, de Pascal Quignard; capitolul VI – Zeitlose)